Slavit fi o Doamne,pentru tot ce mi-ai dat!Dupa cum fiecare poveste sau cantare,este inspirata dintr-o intamplare,asa m-am inspirat si eu azi,din cantecele cantate de demult.O zi de multumire,izvor de pace si fericire.Suntem slabi,bolnavi,uituci si de aceea,strigam si noi,Doamne ai mila de noi!Pentru fiecare clipa din anii care au trecut,clipe care uneori imi pareau multe si grele,multumesc pentru fiecare clipa de bucurie pe acest pamant,si chiar si pentru suferinte.Imi vin in minte bunicii mei,care au fost cei mai dragi oameni pentru mine,mereu zambitori si rabdatori,nu i-am auzit niciodata sa spuna ca sunt stresati sau sa se planga de ceva.Povestile lor ma fascinau,au trait total diferit,de ceea ce traim noi azi,insa pareau sa fie mult mai fericiti si mai multumiti decat multi dintre noi.Strabunicii si bunicii nostrii mancau la lumina lumanarii,se incalzeau la soba,scoteau apa din fantana si mergeau cu caruta trasa de cai sau de boi.Traiau simplu,nu se plangeau,ba chiar erau fericiti si multumiti pentru ceea ce aveau.Noi avem electricitate,caldura,apa in casa,internet,computer,mergem cu masina,si tot nu suntem multumiti.Vrem mai mult,si mai mult,in speranta ca asta ne va aduce fericirea si ne va umple golul interior pe care il avem.Cum ar fi spus bunica mea,tie ti s-a urat de la prea mult bine.Avem prea multe lucruri minunate in jurul nostru si nu stim ce sa facem cu ele.Am uitat sa ne bucuram pentru lucrurile simple,sa apreciem micile bucurii ale vietii,acele lucruri care conteaza cu adevarat.Am cunoscut povesti,mama mea imi povestea cum au trait in mijlocul razboiului si au vazut atatea nenorociri in jurul lor,iar acele persoane erau cele mai fericite si recunoscatoare persoane pe care le-a cunoscut ea.Nu aveau multe,dar traiau.Mi-am dat seama cat de important este sa apreciezi viata,sa fii recunoscator pentru binecuvantarile pe care le ai.Noi ne plangem imediat cand nu ne merge ceva bine,sau ceva ne doare,de o fi una,ori alta.Chiar acum am depanat din nou nemuritoare amintiri,din viata mamei mele,m-am uitat pe fotografiile ei de cand era ea mica sau in floarea virstei,si pot sa spun ca a fost foarte binecuvantata.O fam credincioasa,cu 10 frati,5fete si 5 baieti,tatal ei era Pastor in mai multe biserici din Jud Timis si jud Arad.A fost crescuta cu respect si teama de Dumnezeu,pe deasupra a avut si bunici foarte credinciosi.Dar timpul,anii au trecut,si doar amintirile au mai ramas din urma.Mi-a povestit ce mari binecuvatari le-a dat Domnul cand a locuit la Lenauheim,jud Timis,cum au primit o casa de la nemtii care au plecat la Ialomita,si le-au ramas casa plina cu de toate,chiar si spaitul plin cu mancaruri de toate felurile.De aceea se zice si proverbul,ca la neamtu in spaits.E atat de frumos si placut sa te simti un copil binecuvantat,un copil multumit.Fiecare zi este un dar special,cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta.In fiecare zi imi amintesc cu drag clipele petrecute impreuna cu dragii mei,si peste timp le rostesc,de-as mai putea trai o data.Viata nu va mai fi niciodata la fel.Prin iubire,am strabatut anii,si am trait poate putin.Un singur lucru imi mai doresc,binecuvantarile mele,sa se transforme in alte,multe binecuvantari.Au fost momente in viata mea in care nu am fost fericita,cand lucrurile pareau altfel.Multumirea mi-a transformat viata in multe feluri.Acceptati-va copiii asa cum sunt,rugati-va pentru ei.Faceti-va timp sa va bucurati de viata.Imi place sa reflectez in mod regulat asupra vietii mele si asupra tuturor lucrurilor bune din ea.Fac asta atunci cand privesc rasaritul sau apusul,sau cand sunt afara,in natura.Respirati,zambiti,si va bucurati de lucrurile simple ale vietii.Si nu uita niciodata,nici chiar pentru o zi,cat de special esti.
