Iata ce mai gandesc,si trag nadejde.Avem cu totii clipele noastre,cand ne simtim atat de bine,incat am fi in stare sa imbratisam pe ori cine,din cand in cand.Avem cu totii zilele noastre,mai ales atunci cand descoperim lucrurile pe care le stiam.Am trecut prin multe din aceste perioade,si poate voi mai avea de trecut prin altele,important insa sa nu cadem prada disperarii.Singurul punct de sprijin este Dumnezeu.Pun genunchii jos,ridic ochii si ma rog.De cele mai multe ori,important este sa avem incredere in Dumnezeu,cea mai mare frica pe care o am este cea de Dumnezeu si de mania Lui.Si eu am sensibilitatile mele,dar am puterea sa zic printre lacrimi,totul va fi bine.Sigur ca fiecare dintre noi are momente,cand vrea sa renunte la tot si sa o ia de la capat.Sunt atatea tragedii in jurul nostru si ar trebui sa fim constienti ca fiecare zi este un dar divin si niciodata nu stii ce se poate intampla intr-o secunda.Daca poti sa faci un bine,treci la fapte,daca nu,nu le face altora necazuri.Fara credinta si nadejde,sunt zadarnice,niciunul nu este primit inaintea lui Dumnezeu in afara de cel bland si cu inima smerita.Chiar si dupa cea mai intensa suferinta fizica,Domnul s-a intors spre Tatal si i-a vorbit din adancul inimii."Tata,iarta-i,caci nu stiu ce fac.Toti avem aripi,dar este alegerea fiecaruia dintre noi daca avem curajul sau nu,sa zburam.Toti oamenii au aceleasi slabiciuni,dar n-au aceleasi virtuti.Important este sa ne cunoastem propriile puncte tari si slabe.Viata e asa,la un moment dat,toti ne simtim vulnerabili.Unii aleg sa lupte prin alegerea unor solutii salvatoare,altii aleg sa moara prin alegerea caii celei mai usoare.Eu aleg sa traiesc si sa trag nadejde.
