Precum sageata,imi trece viata…

Precum sageata imi trece viata,dar nu pot sa-mi uit trecutul.O vorba domoala,imi sopteste-n-truna,asculta,nu te lasa batuta,mergi si lupta.Fara grija,fara pica,dar sa sti la o adica,razna sa n-o iei.Unii mai glumeti din fire,dau exemple cate vrei,ca si floarea se usuca,de n-o uzi la vremea ei.Sapte vieti o sa traiesti,chiar de lumea o sa-ti zica,ca de papa lapte esti.Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Imaginatia imi zboara,am atatea ganduri si totusi nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Pe zi ce trece,strang multe amintiri frumoase,si le asez in inima.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta,de parca ar alerga la maraton.Sunt clipe in care inca mai sper,sa ma calmez,sa nu mai fac parte din agitatia asta contemporana,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet,fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce va incanta,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii si mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente.Imi zboara in gand numai amintiri frumoase.Fiecare are un gand ascuns de lume.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatate,dragoste si credinta.Pasii mei alearga,si mi se usca viata,asa cum se usca pe pamant si iarba.Ce repede trec toate,pasii mei nimic nu mai poate,se scurge,a lumii dulce viata,si te trezesti doar cand te smulge.Imi aduc asa de bine aminte,cand ma striga mama,si-mi zicea,o sa vezi tu fata mea,daca nu inveti lectia,o sa-ti pierzi directia.Am mare grije in ce directie ma duc,dar vantul ma tranteste,iute,brusc.Si atunci cum sa mai ajungi.Nu eu controlez inertia,doar vreau sa merg in directia,cu protectia.Si pasii mei au trecut pe aici,un cuvant ca sa-ti mai zic.Cand ti-e bine,nu ai ganduri de nimic,iar cand ti-e greu,tolvai Doamne,ce balalau,am dat eu si cu capul meu.M-am sucit,m-am invartit,nicicum nu le-am nimerit.Plang cat ma duce viata,ca socoata nu-mi da fata,ma lasa sa ma intorc ca iapa.Ce te mai satisface,viata?Daca le-am gustat pe toate,poate asta nu se poate,dar si daca se poate,le diluiez pe toate.Mi-ajunge cat am spus,ca m-am pregatit de dus.Si daca inca o zi o sa mai fie,o sa mai cant o melodie.Traieste viata acum!Ce repede trec pasii,ca un fum,sa traiti ani multi de-acum!Pentru-ca asa e viata,iti taie si fata,si te lasa gata.E bine sa te descarci uneori,ca deseori te prind fiori.Fa ceea ce iubesti si iubeste ceea ce faci!Unul dintre marile secrete ale succesului este sa te hotarasti sa faci ce iti place cel mai mult sa faci,si apoi sa gasesti o modalitate de a face ceea ce iti place.Cum,necum,de unde,de neunde.Tocmai aici intervin,pana ce omul nu se arde,si nu simte durerea pe pielea lui,nu invata sa sufle si in iaurt.Obladi,oblada,asa este viata mea,incerc sa scriu si eu ceva,cand ma doare inima,si nu ma vede nimenea.Am fost la o plimbare,singurica singurea,numai pasarea-mi canta.Obladi,oblada,am fost orbita de o lumina ce ma lumina,si scriind aici,ma inspira.Asa e viata mea!Si din nou cu obladi,oblada,si iar ma lumina.Mai am si eu zile bune,altele mai ne bune,dar continui sa mananc tot prune.Obladi,oblada,asta e cantarea mea,cand ma duc aiurea.Viata este sa traiesti cu adevarat,atunci cand o poveste se termina,sa pui punct si sa o iei de la capat.Din fericire mi-a placut sa scriu,sa povestesc,sa astern pe hartie gandurile mele.Scriu pentru ca aici sunt eu insami,pentru ca am ceva de spus,si nu orice.Scriu pentru ca am devenit dependenta,pentru ca e una din posibilitatile prin care pot cunoaste oamenii.Nu-mi ramane decat sa cant.Iubirea e aierul meu,fara iubire,nu as trai,nu imi vand niciodata sentimentele oricare ar fi pretul.Nu vreau nimic de la nimeni,nu am totul,nu visez sa ma cunoasca toata lumea.Nu imi vand prietenia pe un,te iubesc.Prietenia e cu totul altceva,urasc fitele,am toate defectele,si astea sunt singurele care vor fi vizibile lumii intregi.Calitatile sunt pentru alesi,e de ajuns,am lucruri pe care altii le viseaza,dar care nu imi trebuiesc.Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai,si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat.Trag aier in piept,am acceptat atat binele cat si raul,ori cum nu aveam ce sa fac.Am zambit chiar si atunci cand eram suparata,pentru-ca stiam ca tristetea ca si fericirea,mai devreme sau mai tarziu dispare.Cand nu ti-a mai ramas nimic decat Dumnezeu,atunci ai realizat ca Dumnezeu iti este indeajuns.Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment.Lumea asta te distruge,te induce in eroare,fura tot si apoi fuge,te raneste si te doare.Vreau sa simt din nou ca pot sa zbor,mor incet,simt cum totul ma doboara hai s-o iau de la inceput,suferinta sa dispara.Invata din ziua de ieri,traieste pentru ziua de azi si spera pentru ziua de maine.Viata este un test,incerc sa fiu diferita,vad ca se prabuseste lumea,dar nu pot singura sa o ridic.Timpul a trecut,si cu fiecare zi ce trece fara inca o zi.Inca o zi care ma face sa ma gandesc,de ce oare platesc atat de scump ceva ce nu am facut,de parca Dumnezeu ar vrea sa platesc si pentru pacatele viitoare.Am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri,dar pana la urma am luat hotararea de a va spune cate ceva.E taramul calcat doar de picioarele mele.E posibil ca viata sa te surprinda cu mult bine,cu multa iubire,dar si invers.Insa ne-am invatat ca viata e grea.Mergi cu fruntea sus,si nu te teme de niciun rau.Priveste totul cu iubire si vezi lumina Cerului in toate.Pentru ca,oricat de unici suntem,avem aceleasi cautari,aceleasi dileme si aceiasi virusi cognitivi.Singura intelepciune valabila este,dar omul dispune.Sa ma ierti iubite cititor ca azi nu scriu in proza,ca eu vreau sa zbor.Spre a evita monotonia,m-am invatat cu galagia.Azi nu scriu de inganare,ci scriu de ce ma doare.Vreau pe oameni sa-i inviu,cultivand o floare.Despre viata am scris in proza,ca nu-i gri sau roza,chiar daca e toza.In versuri eu scriu acum ca tot ce vad e verzui.Si daca nu e nici proza si nici poezie,am facut doar galagie sa se stie,ca eu sunt vie.Bolanzelele mele le-am scris aici,daca va place,mai poftiti.Eu scrisul l-am transformat,din gandirea ce m-a luminat.Cand imi vine in minte ceva minunat,eu repede fug aici,si le-am duplicat.E frumos sa scri,chiar daca nu stii,cand ceva te inspira pune-te pe loc si le insira.Ca e proza,ori o poezie,vin aici si va dau de stire.Nu toate sunt frumoase,mai sunt si dureroase,dar ne punem noi la coase.Fior tacut,ascunde in mine cuvantul,si ma duce cu gandul,sa astern aici randul.Iubesc cuvantul,si repede cu gandul il implinesc scriindul.Asa eu mai uit din cand in cand,cum trece viata sforaind.Nu te lasa Raveca,scrie mai departe,ca nimeni nu-mi face mie carte.Numai asa am invatat,cand de dureri eu am dat,si nu am mai avut nimic de castigat.Sa uit de greul ce ma inconjoara,am vrut sa cant si la chitara.Chitara nu am invatat,dar incet incet,de scris am invatat.Sa mergem mai departe,sa vedeti cum am invatat eu carte?Cate un pic un pic,si am ramas tot pitic.O sa cresc eu mare,si ma dau in valtoare,ca o scriitoare.Nu am cunostinta,dar am recunostinta de stiinta.Pe vremuri trebuia sa ai cunostinte,daca nu,nu intrai la stiinte.Acum lumea s-a schimbat,cunostintele te-au lasat.Am fugit mult,si m-am oprit putin,ca sa fiu biruitoare.Prefer sa fiu o ganditoare,mai mult ca si o balarioara.La scoala nimeni nu m-a dat,eu singura m-am invatat.Deci,ce sa mai scriu,o proza,o poezie,ca oricum lumea nu ma stie.Nu sunt recunoscuta ca scriitoare,dar am o salvare!Salvarea mea este Isus,si eu zi de zi imi ridic privirea in sus.Scriu si cant de bucurie,dar si cand imi este foarte greu mie.Toate balivernele de aici,eu le consider balari,dar,aceste balarii m-a vindecat de depresii.Nota buna,nota mare,o are cine se da mare.Eu asa pitica cum sunt,traiesc din bucurii.Cine are,bine imi pare,cine n-are,sa le caute cu o luminare,si sa se bucure de ce are.Eu acum v-am explicat,nu am avansat,doar singura pe pielea mea am invatat.Sa ne fie la toti de bine,ca mine,mie nu mi-e rusine.Si acum ca tu sa stii bine,la ce imi foloseste pixul,eu imi stiu prefixul.Oricum toate aici raman,eu ma duc,lumea ramane,si cine stie,cine se mai bucura,dupa mine?Asa a fost,de cand a fost lumea,si cine poate stii,cat lumea va mai fii?Ce e bun sa va imbucure,iar ce e rau,sa invatati din pacatul meu.Toate lectiile sunt bune,ori bune,ori ne bune,te ajuta sa treci prin viata,ca prin minune.Daca vor mai fi zile,vor fii,daca nu,ne-om despartii,si in Rai cu toti vom fii.Cate zile voi mai avea,terapia va fi a mea.Va multumesc anticipat,si cred ca niciunul nu va-ti rasturnat.