Ziua pasarelelor…

Azi e ziua pasarelelor,e 1Aprilie,nu te pacalesc,te dragalesc.O vorba domoala,imi sopteste-n-truna,asculta,nu te lasa batuta,mergi si lupta.Fara grija,fara pica,dar sa sti la o adica,razna sa n-o iei.Unii mai glumeti din fire,dau exemple cate vrei,ca si floarea se usuca,de n-o uzi la vremea ei.Sapte vieti o sa traiesti,chiar de lumea o sa-ti zica,ca de papa lapte esti.Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Imaginatia imi zboara,am atatea ganduri si totusi nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Pe zi ce trece,strang multe amintiri frumoase,si le asez in inima.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta.Sunt clipe in care inca mai sper,sa ma calmez,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet,fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce va incanta,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii si mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente.Imi zboara in gand numai amintiri frumoase.Fiecare are un gand ascuns de lume.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatate,dragoste si credinta.Ce repede trec toate,pasii mei nimic nu mai poate,dar mai merge,pana se mai poate.Imi aduc aminte,cand ma striga mama,si-mi zicea,o sa vezi tu fata mea,daca nu inveti lectia,o sa-ti pierzi directia.Am grije in ce directie ma duc,dar vantul ma tranteste,iute,brusc.Cand ti-e bine,nu ai ganduri de nimic,iar cand ti-e greu,tolvai Doamne,ce balalau,am dat eu si cu capul meu.Si daca inca o zi o sa mai fie,o sa mai cant o melodie.Fa ceea ce iubesti si iubeste ceea ce faci!Unul dintre marile secrete ale succesului este sa faci ce iti place cel mai mult.Cum,necum,de unde,de neunde.Tocmai aici intervin,pana ce omul nu se arde,si nu simte durerea pe pielea lui,nu invata sa sufle si in iaurt.Obladi,oblada,asa este viata mea,incerc sa scriu si eu ceva,cand ma doare inima,si nu ma vede nimenea.Am fost la o plimbare,singurica singurea,numai pasarea-mi canta.Obladi,oblada,am fost orbita de o lumina ce ma lumina,si scriind aici,ma inspira.Mai am si eu zile bune,altele mai ne bune,dar continui sa mananc tot prune.Viata este sa traiesti cu adevarat,atunci cand o poveste se termina,sa pui punct si sa o iei de la capat.Din fericire mi-a placut sa scriu,sa povestesc,sa astern pe hartie gandurile mele.Scriu pentru ca aici sunt eu insami,pentru ca am ceva de spus,si nu orice.Scriu pentru ca am devenit dependenta,pentru ca e una din posibilitatile prin care pot cunoaste oamenii.Trag aier in piept,am acceptat atat binele cat si raul,ori cum nu aveam ce sa fac.Am zambit chiar si atunci cand eram suparata,pentru-ca stiam ca tristetea ca si fericirea,mai devreme sau mai tarziu dispare.Cand nu ti-a mai ramas nimic decat Dumnezeu,atunci ai realizat ca Dumnezeu iti este indeajuns.Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment.Lumea asta te distruge,te induce in eroare,fura tot si apoi fuge,te raneste si te doare.Vreau sa simt din nou ca pot sa zbor,mor incet,simt cum totul ma doboara hai s-o iau de la inceput.Timpul a trecut,si cu fiecare zi ce trece fara inca o zi.Am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri,dar pana la urma am luat hotararea de a va spune cate ceva.Mergi cu fruntea sus,si nu te teme de niciun rau.Sa ma ierti iubite cititor ca azi nu scriu in proza,ca eu vreau sa zbor.Despre viata am scris in proza,ca nu-i gri sau roza,chiar daca e toza.In versuri eu scriu acum ca tot ce vad e verzui.Si daca nu e nici proza si nici poezie,am facut doar galagie sa se stie,ca eu sunt vie.Bolanzelele mele le-am scris aici,daca va place,mai poftiti.Eu scrisul l-am transformat,din gandirea ce m-a luminat.Cand imi vine in minte ceva minunat,eu repede fug aici,si le-am duplicat.E frumos sa scri,chiar daca nu stii,cand ceva te inspira pune-te pe loc si le insira.Ca e proza,ori o poezie,vin aici si va dau de stire.Nu te lasa Raveca,scrie mai departe,ca nimeni nu-mi face mie carte.Zi de zi imi ridic privirea in sus.Oricum toate aici raman,eu ma duc,lumea ramane,si cine stie,cine se mai bucura,dupa mine?Daca vor mai fi zile,vor fii,daca nu,ne-om despartii,si in Rai cu toti vom fii.Cate zile voi mai avea,terapia va fi a mea.Va multumesc anticipat,si cred ca niciunul nu va-ti rasturnat.Si pentru ca,azi e ziua pasarelelor,eu am cantat in cor,imnul pasarelelor!Un Aprilie binecuvintat,pe Dumnezeu l-am laudat,si voua lume,bunataturi v-am dat.