Toate-s noi,si vechi sunt toate…

Nimic nou,doar trec,prin timp,si timpul este vechi.Din zona de comfort,vantul ma duce,dar eu lupt,sa pot.Cand nu mai pot,ma rasucesc din nou,sa cred ca pot.Toate-s noi,si vechi sunt toate,si intru-na merg pe coate.Mai dau din coate,fara roate,cat se poate.Nu e vorba de sudoare,e cat poti sta pe picioare.Nu ma doare,eu beau moare,fara de miez tare.Cate oare,tot ma doare,si te rog cu amploare,vreau o floare.Pentru a cata oara,beau fiara amara,si tot spun,o sa treaca oare?O sa treaca,si pe mine tot ma incearca,o cucuvoaica.Tot se vaita,nu-i jidanca,o ia pe o sleanca.O sa treaca,cu o mireanca,de strujanca.Asa e limbajul pre la noi,lumea ne arunca in gunoi,si noi facem mare taraboi.Unu,doi,o sa treaca si pe la voi,ca a fost destul la noi.Ia mai sunati din trambita ca un pitigoi.Oare,te mai doare?O sa-ti aduc si eu o floare,maine pe racoare.Chiar ma doare,cu o apasare,de durere mare,si cu scarpinare.Bucura-te,o sa simti si tu pe o spinare,ca pe mine tar ma doare.Nu e o placere,e durere,chiar la fiere.Nu vreau multe,nici marunte,oare toate-s cat un munte?Se zice,ca muntele il pot muta,dar unde-mi este credinta mea?Oare,de cate ori nu am incercat,muntele m-a deselat.Pot,cred,si voi vedea,mare imi este credinta mea.Dupa fapta si rasplata,ca nimeni nu ma mai indreapta,si cred ca zbor,si drept eu aterizez de zori.Cate oare,mai se si moare,si ne ducem tot cu moare.Noi nu moare,noi bem moare,ca ne doare,si ne vindeca la foale.Am dat eu oare,de onoare,sau am prins eu o sudoare,care ma-n fioare,si ma duce-n eroare.Pai se poate oare,noi suntem mioare,si mergem la scaldatoare,ca si surioare.No bine,oare ma crezi pe mine?Nu ma duce in eroare,ca si tu esti un oarecare,ca fiestecare,ce il doare la spinare.Sa ne bucuram noi oare,ca in fiecare zi e sarbatoare,oare sa fie,ce oare?E o mirare!Mai traiesc eu oare?Desigur ca nu e o eroare,e o intrebare,cu semn de exclamare,cat mai pot eu oare?Am inteles,e o onoare,care dintr-o eroare,a ajuns la oare,sa mai pot eu oare?O sa te mai plimbi si tu pe ulicioare,si o sa simti tu cum te si doare.Drumul pana la Dumnezeu este foarte greu.Astept totul sa treaca,sa-mi fie mai bine,si sa-mi pice para-n gura.Degeaba-s toate,ochii se micesc,perii imi albesc,buzele se subtirez,si eu tot ma imbarbatez.Nu vreau sa imbatranesc,dar nu scap,sa nu ma rablajesc.Cate n-am mai auzit,cate n-am mai zarit,despre crez,despre iubire,ca toate-s degeaba,in nestire.Acum mi-a iesit din fire,degeaba or geaba,tot degeaba,eu plec cu graba,ca toate-s degeaba.Multi imi spun ca afara e senin,cand potopul a luat loc focul.Tot degeaba e potop,cand nu mai ai nici propiul loc.Poti sa stai tot in genunchi,si sa plangi pana te frangi.Tot degeaba e potopul,e ca focul.Chiar si de mila daca plang,tot degeaba plang,chiar pana nu se mai poate.Doamne,fa daca se poate,ca pentru Tine,totul se poate,si nimic nu se desface.Pe unde am fost,cand am mai fost?Ca toate n-are rost!Nu ma crede,ma pregatesc in struna,de strabuna.Nu are rost sa ma-n fior,cand sunt minciuni in pataguni.Cat de repede s-au dus anii,anii astia ce s-au dus?Am imbatranit in ura,ca nu pot tacea din gura,si toata lumea striga,ura!Pentru noi luminile s-au stins,degeaba tot degeaba,degeaba-s toate fara nici un rost.Doamne,cat am mai crezut,ca n-e tii candela aprinsa,sa ne pice para-n gura,si nimeni sa n-o fura.Degeaba,degeaba,nu ne mai vedem zburand,dar suntem cum am ramas,blestemati!Degeaba ne cautam tot locul,daca nu am avut norocul!Tot degeaba,si degeaba!Cum am fost,si-acum cum sunt?Am fost noua,acum sunt veche,de pacate,fara pereche,si-mi pun parul,dupa ureche.Cum am fost,nu o sa mai fiu,dar nu ma las la nici un bristuriu.Am ajuns pana aici,dincolo,am grija,sa nu ma lovesc de stanci,si-mi pun mainile in branci,sa nu ma frangi.Peste a veacurilor vreme,Raveca nu mai vrea sa geme,vrea doar sa vibreze.