Today is Grief Awareness Day…

According to the website,National Today,August 30 is Grief Awareness Day.It was founded in 2014 by Angie Cartwright,public speaker and activist,with the intention of raising awareness and educating our society on grief.Persistent,traumatic grief can cause us to cycle,through the stages of grief:denial,anger,bargaining,depression,acceptance.These stages are our attempts to process change and protect ourselves while we adapt to a new reality.Depression is the longest and most difficult stage of grief.Grief is the response to loss,particularly to the loss of someone or some living thing that has died,to which a bond or affection was formed.Although focus on the emotional response to loss,grief also has physical,cognitive,behavioral,social,cultural,spiritual and philosophical dimensions.

Si a mai fost…

Tu stii cat te iubesc?Nu stiu daca ma intelegi,eu nu stiu pe cine sa aleg.Te aleg pe tine,sau ma aleg pe mine,dar noi amandoi,nu putem sa stam.Si cerul nu e totdeauna albastru,dar am ramas in suflet doar cu-n albastru de metil si suspin.Si vara cu zilele ei se duc,si campul s-a vestejit,te-am asteptat,dar n-ai venit.E tarziu,si toamna inca n-a venit,fruzisul e tot ravasit,de-atata plans,m-am ratacit si am racit.Plangand pe drumuri am ramas,si tu tot nu ai venit.Si cand iarna din nou va venii,tu de mine nu ai sa mai stii.E prea tarziu,nu mai venii.Nu a fost nimic,din ce-a putut sa fie,si ce-a putut sa fie s-a sfarsit,dar nu am inebunit.De simplul fapt divers,asa a fost sa fie.Mi-e dor de un lucru care,sa nu le intalnesc,mi-e scris.Bibelou de portelan,esti tu,a mea iubire,un obiect cu existenta efemera,te regasesc pe aceiasi etajera,atunci cand de tine am uitat.Acum te intreb,bibelou de portelan,de ce nu te-ai spart?Nu a fost o iubire,a fost o nebunie,ce-am vrut sa fie,doar o romanta fara nume,in ceasul ce apune,de pe urma.A fost un vis,un cantec mult prea fericit,adus de pasari calatoare,in toamna din departare.Si a mai fost refrenul vietii mele,cu care altadata un poet l-e scria,pe marginile lacului,cand erau demult uitate.A fost un vers scris dintr-o melodie,si o poveste care-mi apartine mie!Am fost,a fost,si a mai fost.

Aidoma si aievea…

Imi amintesc,aidoma si aievea,de multe,dar retin doar visele ce m-au facut mai dulce.Asa cum imi amintesc,asa vreau si sa le strivesc,dar pe unele le pitulesc.Imi amintesc,era frumos,dar era si dureros.Pana cand mai am minte,imi tot aduc aminte,de ce nu aveam si atuncia minte.Am invatat sa nu mai intreb,ci doar sa imi raspund.Raveca,ai minte!Ai avut si atunci,dar acum,esti acum.Atunci era atunci!Acum e acum!Cu fiecare clipa ce trece,tot imi amintesc.Cat de clar imi amintesc,ca si in vis,doream sa cresc!Imi amintesc ca eram copil,acum imi amintesc ca trebuie sa supravietuiesc.Cand imi amintesc ca timpul ne desparte,inchid ochii si vad departe,si nu mai pot vedea cu ei deschisi.Imi amintesc ca trebuie sa ma departez de toate,ca departarea ma apropie mereu.Va fi o zi,cand nu mai pot sa-mi amintesc,si scriu acum,pana inca mai imi amintesc.Imi amintesc,pana mai pot sa-mi amintesc.Se zice ca ne amintim,de tot ce vrem sa ne amintim.Ce e frumos,sau ce a fost frumos,desigur ca mereu imi voi aminti.A fost frumos,a fost atunci,a fost ca o poveste.Dar nu ma voi opri aici,te voi aminti si in vesnicii.Clipele frumoase le pastram cu grije,sa nu le uitam,iar pe cele mai putin frumoase,vrem sa le uitam.Toate clipele cu tine,pe mine m-a facut bine,am invatat sa pretuiesc viata si mai mult speranta.O zi cu tine,e asa de bine,ca nu vreau sa ma despart niciodata de tine.Amintiri,pe carari de vis,amintiri ce pe mine ma surprind.Traiesc si visez,din amintiri si trairi.Iti multumesc ca ai lasat pe fata mea zimbetul,si de fiecare data cand ma gandesc la tine,zambesc.Dar traiesc si cu dureri,dureri de a le mele,gresele,fara zabrele.Viata ne invata,si ne da povata,sa stam tari pe piata.Te las cu bine,amintire,si-ti transmit urari de bine.O sarutare scumpa,sfanta,si transmisa de mine pentru tine,draga mea,amintire.Toata dragostea mea,strabate pana la tine,frumoasa mea,amintire!Te voi iubi mereu!Tot gandul imi zboara la tine!Ce o sa ma fac eu,fara tine,amintire?O sa traiesc mereu,prin amintire!Si acum,mai cu nostalgie imi amintesc,si tot iti spun,mereu eu te iubesc!Aidoma,aievea si in vesnicie,a fost si va mai fii,pana nu ma voi rasucii.

2003 in Navy and present…

WCG wishes to regularly recognize and share stories of our very own “hometown heroes.”Advisor Ramona Maior,CFP® is one of our WCG Veterans and like all of our military families, has experiences to share. As part of Ramona’s service, she was deployed in the Arabian Gulf in support of the rebuilding of Iraq and the maintenance of regional stability.  As a postal clerk on board a nuclear-powered aircraft carrier, she earned a Navy achievement medal for assisting in the transport of incoming and outgoing mail via helicopter and plane. She helped the postal team process of 5 million pounds of mail and 7 million pounds of cargo: “Everyone always waits for their care packages, and being able to give them their long awaited boxes is a great joy.”  This is a big contribution considering the conflicting range of emotions our service members experience while deployed at sea. We are so proud of what Ramona accomplished, and we are grateful to have her diverse experience and viewpoint on our team.

Am vazut atatea…

Niciodata nu e prea tarziu sa ne pocaim.Vreti sa stiti ce am mai descoperit?Avioane si helicoptere.Mi-am profilat acum ideea,nu stiu de ce,dar toate avioanele ce le-am zarit de dimineata,parca au vrut sa ma cunoasca.Au trecut doar peste capul meu,am crezut ca vrea sa-l spele.Si ce am mai realizat,au trecut asa de incetinat,precum au fost umbletele mele.Parca tineam ritmul cu ele.Dar nu stiu ce sa intamplat,am ramas cu capul catarat la ele.Capul ma tot duce,dar eu vreau la munte,dar nu mai poci trece peste punce.Oricum fac,capul tot ma impunge,numai la prostii ma duce.Oricum avioanele imi pica bine acum,ca trebuie sa privesc tot timpul in sus.Am invatat si ceva bun,chiar daca am un cap nebun.Si multe mi-au venit in minte,vreau sa zbor,dar tot din minte.Nu m-am grabit deloc,am savurat totul cu folos.Si cand tot ce imi vine in minte,te informez eu,doar tu fi cuminte.Cate idei mi-au venit,ca de obicei,dar il confund cu un obicei.Nu stiu ce mai vreau,dar imi vine sa zbier.Ajutor,inca nu vreau sa mor.Atatea as avea de facut,nu ca le vreau,dar trebuie facut.Parca ce as vrea sa mai aud?Ce vreau sa aud,eu nu aud,ce vreau sa vad parca nu mai vad,ma ghidile urechile,dar inca sper.De dragoste nici nu mai vorbesc,e ceva demodesc,de iubire nici atat,ca la mine nici nu sa oprit.Vreau sa ma duc mai departe,dar nici nu mai stiu ce-o sa gasesc.Chiar nici dreptate eu nu primesc,si toate se intoarce pe roate.Cu ce eu ma inviorez?E atunci cand tu ma imbarbatezi,si-mi spui,ca ma iubesti.E simplu,nu e deloc complicat,dar tu nici nu te-ai deranjat.Imi place sa trec cu ideia,ca tu poti sa detii cheia,si sa-mi deschizi usa inimii mele.Dar nimic important,stiu ca te-ai saturat,de atat asteptat si umblat.Avioanele au trecut,eu nu m-am temut,am terminat si de umblat,am castigat timp si aier curat,si sunt din nou la calculat.O zi vine,una trece,si te trezesti ca totui rece.Si ce am mai vrut sa va spun,pasarele multe au fost pe drum,mi-au cantat,m-au salutat,si eu de toate am uitat.Apoi am inceput sa ma gandesc la tine,imi pare rau sa-ti zic,dar tie nici nu ti-e rusine,ca nu te-ai gandit la mine.Te inteleg,esti tare destept,nu ai vrut sa te deranjezi.Sa sti ca nu m-am suparat,cu soarele eu am umblat.Mi-a spus ce nimeni nu mi-a mai spus,ca ma iubeste mult nespus,ca ma incalzeste,si daca intr-o zi ma paraseste,a doua zi el tot soseste.M-a manghaiat asa duios,pe fata si pe umeri in jos,mi-a si zambit maestuos,si a fost asa de dragastos.I-am spus si eu,ma simt asa de bine,si vreau sa stai tot langa mine.Conversatia a fost asa de amoroasa,ca eu nu am mai vrut sa vin in casa.L-am salutat ca de obicei,i-am dat un zambet,si apoi am plecat.Ma intalnesc in fiecare zi cu el,caci numai el imi este soarele meu!Si tu ai putea sa-mi fi un rupt din soare,dar cand te vad,parca nu mai ai nici o culoare.Vino cu mine in zori de zi sa ne plimbam,de mana sa ne luam,soarele sa-l sarutam,si de departe sa plecam.Poate vom primi amandoi o frumoasa culoare.O poveste ca-n povesti,asa vreau eu sa traiesc.Chiar daca de dragoste nu mai vreau sa vorbesc,ma indragostesc cand scriu povesti.Nu stiu daca are ceva legatura si cu inima,dar stiu ca ma potolesc.Ma linistesc cand povestesc,ma induiosesc cand le privesc,si vreau cu inima sa le traiesc.Nu numai azi,ci in fiecare zi,descopar multe amintiri.Ca sa nu ma plictisesc,chiar daca tu nu ma iubesti,eu am invatat ca trebuie sa ma iubesc.Multe ar fi ele de spus,dar dupa cum eu v-am spus,timpul meu acum sa scurs.Urmatoarea postare,va fi,cum traiesc eu cu prietenele,amintirile mele.Si viata trece,si amintirile raman!Capul ma duce,dar picioarele nu le mai pot aduce!Te implor,nu te impiedica de mine.Prin bezna amagitoare nu reusesc sa vad,decat niste umbre miscatoare.La nimic,vreau sa vad,dar nu mai vad nimic.Nu mai pot sa privesc,atatea am vazut,incat simt ca nu mai pot sa mai vad nimic.Nu ne mai amintim de cei de demult,tot asa cum nici cei ce vor urma,nu se vor mai pastra in amintirea celor ce vor veni dupa noi.Am vazut atatea,ca nu mai vad nimic.

De ziua ta Lucas…

Ganduri povestite,si in lume raspandite💁🏻‍♀️ Venind chiar acum acas,cu Lucas nepotul meu cel mai inalt,si peste cateva zile,cu cinsprezece ani in prag🙏🏼Si cum de fiecare data suntem impreuna,nu fac altceva,decat i spun cat de bun este Domnul cu noi.Noi trebuie sa-i fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru tot ce a facut pentru noi.Si asa i-am spus lui Lucas.Uite,ai casa,masa,pat,scoala peste drum,liceul,sophomore,si bunatati peste bunatati.O mama,o bunica,sora,frati si de toti cu bune maniere inzestrati.Nu toti au acest privilegiu cum il ai tu”Si el mi-a zis,da,sunt foarte multumitor pentru toate,si vreau sa merg si mai departe.La cinsprezece ani,mi-a declarat ca il iubeste pe Isus,si mai mult ca atat,vrea sa fie un cetatean de onoare,un student bun,si de valoare.I-am spus,in fiecare dimineata cand te scoli,spune,multumesc Doamne,ca din nou la viata m-ai sculat,si in slujba Ta am intrat.Sa va spun,nu totul e roz,dar cand nu e roz,te rozi si te rogi,sa fi de folos.Viata te ridica,te coboara,te mangaie,te doboara,dar se rupe,chiar de e sfoara.Daca multe lucruri rele se intampla,si atunci trebuie sa-i multumim,chiar daca ne prajim.Domnul sa se indure de noi toti,mai pricajiti mai necajiti,ori cum a fi,in cer vom fi scutiti.Sa multumim pentru tot,chiar daca mancam numai cum pot,si dormim chiar si pe jos,lumea merge tot pe dos.Noi sa fim de folos,si sa ne bucuram de tot ce e miraculos.Un gand curat,eu m-am incurcat,ca de toate m-am incruntat.Va multumesc,pe Domnul l-am glorificat si la buna randuiala si pe voi v-am indrumat.Sa fiti sanatosi si in dragoste pretiosi 🙏🏼❤️💁🏻‍♀️ Domnul sa te binecuvinteze Lucas,si sa te pazeasca!Domnul sa faca sa lumineze fata Sa peste tine,si sa se indure de tine!Lucas!Domnul sa-si inalte fata peste tine,Lucas,si sa-ti dea pacea!’Lucas!La multi ani de ziua ta,15 veri calduroase si frumoase.Din toata inima mea pentru tine,de la bunica ta,care te iubeste mult,Raveca.

To God be the glory…

Cantarea pe care a cantat-o tatal meu la acordeon"Va veni si vremea noastra,si vom merge in zarea albastra,Glorie Aleluia"Asa este viata,asa va veni si vremea noastra.Am petrecut cateva momente in arhiva,dupa multi multi ani,si am ascultat mai mult de o ora cum a cantat tatal meu la acordeon cantarile Sionului,si cantarea aceasta pe mine m-a uns la suflet foarte mult.Am avut un timp deosebit,si am memorat multe cantari si amintiri minunate din anii tineretii mele.Timpul a trecut foarte repede,dar asa va trece si vremea noastra.Vremea vine,vremea trece,toate-s vechi,si noi sunt toate,ce e rau si ce e bine,tu te intreaba si socoate,nu spera si nu ai teama,ce e val si valul trece,tu ramai la toate rece.Multe trec pe dinainte,in auz ne suna multe,cine tine toate minte,si ar sti sa le asculte?Tu asazate deoparte,regasindu-te pe tine.Cand cu zgomote desarte,vremea trece,vremea vine.Vine o vreme cand curiozitatea iti mana pasii pe carari putin umblate pe care nu te-ai fi incumetat sa te avanti vreodata.Vine o vreme cand ajungi in locuri despre care pana mai ieri nici macar nu stiai prea bine unde se situeaza pe harta.Vine o vreme cand te urnesti cu inima in piept de emotie catre zarile albastre,unde soarele isi arata cu generozitate chipul surazator si simti nevoia de o schimbare.Vine vremea nadajduind in sinea ta ca va fi bine,mai bine insa,vei face tot ce iti va sta in putere ca sa fie bine.Si mai stii ca urarea de mai bine ascunsa in fiecare lacrima a celor dragi de care te-ai despartit cu inima grea iti va da puterea de a privi cu incredere in viitor,la fel cum fiecare dintre lacrimile tale ascunde dorinta si speranta de a ne revedea cu bine,atunci cand va veni vremea.Va veni si vremea noastra,Duhul Sfant ne va-nalta,mai sus de zarea albastra,Glorie,Aleluia!Chiar de vremea-i e tarzie,si lasa-n urma ei pustiu,peste toate,una stiu.Dincolo in vesnicie,dincolo de-apusul vietii,vad flori sfinte rasarind.To God be the glory,forever and ever,Amin!