Am vazut atatea…

Niciodata nu e prea tarziu sa ne pocaim.Vreti sa stiti ce am mai descoperit?Avioane si helicoptere.Mi-am profilat acum ideea,nu stiu de ce,dar toate avioanele ce le-am zarit de dimineata,parca au vrut sa ma cunoasca.Au trecut doar peste capul meu,am crezut ca vrea sa-l spele.Si ce am mai realizat,au trecut asa de incetinat,precum au fost umbletele mele.Parca tineam ritmul cu ele.Dar nu stiu ce sa intamplat,am ramas cu capul catarat la ele.Capul ma tot duce,dar eu vreau la munte,dar nu mai poci trece peste punce.Oricum fac,capul tot ma impunge,numai la prostii ma duce.Oricum avioanele imi pica bine acum,ca trebuie sa privesc tot timpul in sus.Am invatat si ceva bun,chiar daca am un cap nebun.Si multe mi-au venit in minte,vreau sa zbor,dar tot din minte.Nu m-am grabit deloc,am savurat totul cu folos.Si cand tot ce imi vine in minte,te informez eu,doar tu fi cuminte.Cate idei mi-au venit,ca de obicei,dar il confund cu un obicei.Nu stiu ce mai vreau,dar imi vine sa zbier.Ajutor,inca nu vreau sa mor.Atatea as avea de facut,nu ca le vreau,dar trebuie facut.Parca ce as vrea sa mai aud?Ce vreau sa aud,eu nu aud,ce vreau sa vad parca nu mai vad,ma ghidile urechile,dar inca sper.De dragoste nici nu mai vorbesc,e ceva demodesc,de iubire nici atat,ca la mine nici nu sa oprit.Vreau sa ma duc mai departe,dar nici nu mai stiu ce-o sa gasesc.Chiar nici dreptate eu nu primesc,si toate se intoarce pe roate.Cu ce eu ma inviorez?E atunci cand tu ma imbarbatezi,si-mi spui,ca ma iubesti.E simplu,nu e deloc complicat,dar tu nici nu te-ai deranjat.Imi place sa trec cu ideia,ca tu poti sa detii cheia,si sa-mi deschizi usa inimii mele.Dar nimic important,stiu ca te-ai saturat,de atat asteptat si umblat.Avioanele au trecut,eu nu m-am temut,am terminat si de umblat,am castigat timp si aier curat,si sunt din nou la calculat.O zi vine,una trece,si te trezesti ca totui rece.Si ce am mai vrut sa va spun,pasarele multe au fost pe drum,mi-au cantat,m-au salutat,si eu de toate am uitat.Apoi am inceput sa ma gandesc la tine,imi pare rau sa-ti zic,dar tie nici nu ti-e rusine,ca nu te-ai gandit la mine.Te inteleg,esti tare destept,nu ai vrut sa te deranjezi.Sa sti ca nu m-am suparat,cu soarele eu am umblat.Mi-a spus ce nimeni nu mi-a mai spus,ca ma iubeste mult nespus,ca ma incalzeste,si daca intr-o zi ma paraseste,a doua zi el tot soseste.M-a manghaiat asa duios,pe fata si pe umeri in jos,mi-a si zambit maestuos,si a fost asa de dragastos.I-am spus si eu,ma simt asa de bine,si vreau sa stai tot langa mine.Conversatia a fost asa de amoroasa,ca eu nu am mai vrut sa vin in casa.L-am salutat ca de obicei,i-am dat un zambet,si apoi am plecat.Ma intalnesc in fiecare zi cu el,caci numai el imi este soarele meu!Si tu ai putea sa-mi fi un rupt din soare,dar cand te vad,parca nu mai ai nici o culoare.Vino cu mine in zori de zi sa ne plimbam,de mana sa ne luam,soarele sa-l sarutam,si de departe sa plecam.Poate vom primi amandoi o frumoasa culoare.O poveste ca-n povesti,asa vreau eu sa traiesc.Chiar daca de dragoste nu mai vreau sa vorbesc,ma indragostesc cand scriu povesti.Nu stiu daca are ceva legatura si cu inima,dar stiu ca ma potolesc.Ma linistesc cand povestesc,ma induiosesc cand le privesc,si vreau cu inima sa le traiesc.Nu numai azi,ci in fiecare zi,descopar multe amintiri.Ca sa nu ma plictisesc,chiar daca tu nu ma iubesti,eu am invatat ca trebuie sa ma iubesc.Multe ar fi ele de spus,dar dupa cum eu v-am spus,timpul meu acum sa scurs.Urmatoarea postare,va fi,cum traiesc eu cu prietenele,amintirile mele.Si viata trece,si amintirile raman!Capul ma duce,dar picioarele nu le mai pot aduce!Te implor,nu te impiedica de mine.Prin bezna amagitoare nu reusesc sa vad,decat niste umbre miscatoare.La nimic,vreau sa vad,dar nu mai vad nimic.Nu mai pot sa privesc,atatea am vazut,incat simt ca nu mai pot sa mai vad nimic.Nu ne mai amintim de cei de demult,tot asa cum nici cei ce vor urma,nu se vor mai pastra in amintirea celor ce vor veni dupa noi.Am vazut atatea,ca nu mai vad nimic.