Imi place "I do"

I do,de mine,i do,de tine,nu fac si ma frefac,tac si fac,facem ne desfacem,si apoi ne coacem.Ne strangem,ne frangem,ne plangem,ne impingem,si apoi ne smulgem.Verbul a face,cand nimeni nu ma place,si eu stau ca pe ace.Imi place a face pace,chiar de nu sunt dobitoace sa se joace.Fac pe prostul,cand nu imi gasesc rostul,si ma dau cu rosul.Fac,facem,faceti,faceti-va pe intelesul,sa scapam de stresul cu mersul.Acum am facut,tot ce nu am vrut,si fac tot ce vreau,ca am de unde sa dau.Faceti-mi putina dreptate,ca nu pot sa stau pe-o parte,si ma dau pe deoparte.Vezi tu ce mi-ai facut,nu stiu cum sa te salut?Mi-ai facut un bine,sa stau departe de tine.O s-o facem noi de-a lata,cand se intoarce roata,si o sa vorbim cu soarta.Cand o sa deschidem poarta,si ne vorbim tot de-a gata.Eu am facut,tu te-ai prefacut,si nu am stiut nimic din ce-am facut.Facem ca ne prefacem,si nu stim de ce zacem.Am ajuns sa le fac si cum imi place mie,si o sa le fac si cum iti place tie.Imi place a face,atunci cand nu se desface,si tu nu te mai preface.Ma fac ca am plecat,chiar de facem ca ne-am uitat.Am facut bine,stiu,nu m-ai uitat.Eu te-am salutat!

Unii consuma,altii se consuma...

A fost odat ca niciodat,aceeasi povestire,si,totusi,de fiecare data,ca altadat.Tu mie mana nu mi-ai dat,ai spus ca vasele le-ai spalat,si acum esti si udat,si inca tu nu te-ai uscat.Nu mi-a pasat,iti stergeam eu mana tie,dar tu mai speculat.Eu de indata,nu m-am suparat,dar acasa am plecat.Am tot meditat,cu tine ce s-o fi intamplat,asa tare mai neglijat.Nu neglija nimic,ne descurcam ca sa ne descarcam.Nu sa schimbat nimic,o sa luptam pana cand o sa invatam.O sa fie bine ca altfel,cum,niciodat.Nu am spus niciodat,pana acum,nu m-am predat.Nu mai suntem in acelas anturaj,faptul ca a fost doar un avantaj.Dar sa sti ca ma inspiri,iar eu am preluat din specuiri.Tot eu le ajung la urechi,dar de ce stai cu gura casca?Viata,o sa devina amintirea,cand toti se pierd cu firea.Tot ce se intampla iti da de gandit,nu te multumi cu cat sti sau cu cat ai devenit.Stiu ca nu iti place,devin nesmintita cand nu ma simt iubita.Si asta te afecteaza si pe tine,cunoasterea de sine.Toate astea imi fac trairea,cand am intins cumva,simtirea.Mi-ar place sa stiu ca am sa lupt,dar de la sfarsit catre inceput.Sa luptam tre sa invatam,sa invatam tre ca sa luptam.Pentru scris,imi pun viata la risc,si mai apoi sa mai fi si optimist,mai risc.Fi calculat si chibzuit,ai auzit?Nu iti place,poate te-ai plictisit?Asta imi spuneam eu mereu,abia acum mi-am dat seama,eram chiar eu.Mai mult acum ca niciodat,e drumul mai alunecat,credinta parca s-a uitat.Fi calculat,mai mult acum ca niciodat,e vremea acum de ridicat.Deci sa incercam sa fim mai buni,sa ne oprim putin din drum,si din alergare sa stam o clipa sa privim,la ce se intimpla in lumea mare.Poate e ultimul apel,fa-ti azi o cercetare,tot mai aproape e sfirsitul,prinde prietene momentul,fi calculat acum mai mult ca niciodat!Nu te consuma,consuma si nu regreta!

Trandafirul meu iubit!

Trandafir de Arizona,te-as iubi,dar nu-mi stii vorba.Trandafirul meu iubit,tu stai mut si ragusit.Iarba-i verde,dealui mare,iti mai cant si o cantare.Cred ca de mine te-ai saturat,ca stau toata noaptea la cantat.Trandafir frumos curat,eu pe tine te-am aflat,si cu gandul am plecat.Am plecat,am tot cantat,gandul nu mi-lam lasat,si in inima te-am pastrat.Trandafirul mi-a iesit,eu numai pe tine te-am iubit.Imi place sa pastrez un trandafir,ca e simbolul cel mai fin,e visul ce imi aduce doar alin.Trandafir,tu te-ai aflat,chiar aici la noi in stat,si eu cand te-am ochiat,tot la inima mi-ai intrat.Zica lumea ci-o sa zica,trandafirul mie imi pica,m-am indragostit de el,si nu mai pot scapa de fel.Cu un trandafir ma culc,si dimineata ma scol cu un turc.De trandafir am cantat,de el inca nu am dat,nu stiu ce i sa intamplat.Cum pot trandafirului sa-i spun,ca merg si-l caut pe drum,si nicicum nu dau de urma lui.Am avut un vis,trandafirul mi-a promis,ca ma iubeste si pana la luna ma insoteste.Cand m-am sculat eu din vis,am zarit si un semn scris,am fost aici,dar inca tu nu te-ai decis.Povestea a fost frumoasa,caci numai acum a fost scoasa pe piata,si dictata cu viata.Trandafirul ca personaj,eu ca si un ambalaj,si viata ca un metraj.Ori unde voi merge,ori cat voi canta,trandafire,e numai de dragostea ta!Trandafirul m-a iubit,eu mult l-am ingrijit,de frig l-am acoperit,cu caldura l-am iubit,si inca nu s-a vestejit.Voi avea mereu grije de el,il voi pastra in sufletul meu,ca traiesc numai pentru el.Cu trandafirul am plecat,si pe toti v-am salutat!

Omule,de langa mine...

Omule,de langa mine,am venit sa-ti fac un bine.Ca si mie odata cineva mi-a facut,si mult mi s-a parut,am fost de nerecunoscut.Omule de esti nefericit,nu stiu daca-iti sta prin gand,o sa-mi multumesti tu mie,pentru un gram de fericire,si o mie de iubire.Si cand iti rade fata,peste randuri trece viata.Cand esti mic iti indupleca viata,si nu stii ce e ala chin.Anii zboara asa cum sufla vantul o floare de papadie.Printre reusite si esecuri,viata iti ofera si oportunitati.Nu am rabdare sa fiu fatarnica,nu ma pricep sa barfesc.Consider ca pe lumea asta exista lucruri mult mai importante cu care sa-mi ocup timpul,decat sa ma comparar cu cei din jur.Nu este zi in care sa nu auzim despre multe altele,iar atmosfera cotidiana devine apasatoare.Priviti problemele ca pe un test personal,la care nu puteti trisa."The highest form of wisdom is kindness"Acela-n lupta grea se teme,ce singur e ratacitor,iar noi uniti in orice vreme,vom fi,mereu invingatori!Si-n cartea vesniciei scrie,ca tarii si neamuri vor pieri,iar cei umili,si blanzi,cu El va dainui.Nu conteaza,ceea ce faceam,ci faptul sa fiu fericita la batranete si linistita.Pana in ziua de azi,am invatat sa pun gandurile pe hirtie.Am invatat ca poti trai din scris,si din ideile tale.Am reusit sa invat multe lucruri,si sa-i invat pe altii ceea ce stiu.M-a lovit filosofia.Nici nu va dati seama.Sa fii fost unsa cu talent,ei bine,habar nu am.Motiv pentru care incerc sa intru in intimiteatea vietii,ca sa pot sa inteleg masura vietii.Cu siguranta ni se intimpla sa apreciem un lucru,de-abia dupa ce nu-l mai avem.Cand esti copil,vrei sa fii matur,iar cand ai ajuns la batrinete,privesti cu nostalgie la anii copilariei.Doar cand ai pierdut pe cei apropiati,realizezi ce ai pierdut.Pretuieste ceea ce ai pina nu e prea tirziu,pentru ca,regretele sunt de prisos.Nu stim ce ne aduce ziua de maine.Sa nu lasam o clipa,un moment de durere,sa ne fure bucuria,care poate sa ne lumineze toata viata.Omule,de langa mine,te iubesc,tu stii prea bine!

Imi plac si norii...

Azi nu e sarbatoare,dar totul este in culoare,si ma simt ca si o floare.Imi plac si norii cateodata,chiar daca viata nu e pictata colorata,si nu e sarbatoare tot odata.Am invatat ca norii,cand iti duce dorii,preferi si zorii,chiar daca sunt numai norii.Despre nori multe nu pot sa va spun,dar am trait cu nori,chiar din zori.Se facea ca-n viata mea,norii imi umplea si casa mea.Am trait cu iei mereu,de-au ajuns prietenii mei.Iar acum cand privesc spre cer,milioane de prieteni am mereu.Si nu sunt singura pe lume,ce norii ma supune si deodata iar apune.Nori mari,mai tari,negriciosi si mai amari.Traiesc cu norii tot mereu,chiar daca nu-s de dragul lor.Norul e la locul lui,chiar si cand cerul e albastrui,si cat vad eu de departe,nu mi-e frica nici de moarte.Pasarelele-mi canta mie,acum,si de griji n-am nicidecum.Apa,vantul si cuvantul,le-am rostit acum cu gandul.Pentru mine e sarbatoare,si stau tot pe linga izvoare,sa nu ma duca poate,vantul.Inca nu m-am saturat,chiar daca de nori am dat,povestea nu sa terminat.Banda s-a derulat,imaginatia nu mi-a plecat,natura intreaga a tot cantat,lumea din jur m-a fermecat,aerul m-a inspirat,fotografie am luat,si din nou la nori m-am inchinat.Am facut si-o scaldatoare,aici pentru fiecare,sa priveasca in departare,chiar si cand nu e sarbatoare.Eu mult m-am bucurat,si acasa am plecat,cu gandul ca nu ma-ti uitat!Chiar daca azi nu e sarbatoare,pentru mine,in fiecare zi e o splendoare cu sarbatoare,ca traiesc tot din izvoare!

Gheorghe si Ion...

Era si a fost,este si va fi.Gheorghe,mai baiete,te-ai mai dat pe indelete,si umbli tot la fete.Vai de mine,nicidecum,ca mi-am pus eu pofta in cui.Ei,nu mai zice,sa se strice,ca pana la urma toate pice.Gheorghita trecura,si tot da din gura,o sa-ti arat eu tie,o vezi tu pa Maria,uita ce fata,ea e ce-a modata,si tu nici n-ai putut sa fi sofisticata.Dar nu ti-am spus eu tie,eu nu sunt o Marie,eu sunt o jucarie,ce te atrage sa stai tot in cutie.Daca tu n-ai invatat,ca Maria s-a schimbat,si eu te-am abandonat.L-am lasat pe Gheorghe in pace,ca se tinea de chistoace,si mie imi facea mistoace.Cu Gheorghe am terminat,balada nu am cantat,eu tot singura am dansat.Acum mai,zi tu Ioane,se cade sa lasi tu o asa fata frumoasa,fara viata,si plangareata.Nu se poate,dar stai,ca mi te place.Ionutule dragutule,ce faci tu puiutule,nu vrei tu scumputule,sa cantam iubitule?Stiu ca viata este grea,dar Maria pe min ma vrea,si nu stiu ce sa ma fac,ca sa scap de beleaua grea,si inima cum imi spunea.Intre doua nu te ploua,dar nici bine nu se indoua.Gheorghe,Ion si Maria,se duse sa imparte mosia,dar ce mosie sa mai visezi,ca numai sti sa te crucesti,numai ochii ti belesti,si la mandre te gandesti.Gheorghe,Ioane,eu am plecat,cu mandrele v-am lasat,am plecat intr-un alt stat,si tot de cantat am dat,in sat.Bucurati-va de-acum,nu mai stati pe al meu drum,ca nu vreau sa ma zugrum.Povestea a fost cam grea,Maria,determinata a in incalecat pe-o sha,si tot iubind gonea zambind,ca nu mai vroia plangand.Gheorghe era,Ion se prefacea,Maria izbutea,si povestea se inregistra.Fratilor sa traim cu totii bine,povestind ne pica bine,si muncim fara de rusine.Nu am scris-o eu,a venit de la sine,ca stiu ca te mai gandesti la mine.Mi-a placut de Gheorghe,dar de Ion,numai se aminteste,ca ma rasuceste si ma pacaleste,si apoi ma ispiteste.Am plecat,nu v-am uitat,in personaje si poveste eu v-am amestecat.Salutare Gheorghe,salutare Ion,am scris cu un pion,ca Maria dintr-un pom.

Eminescu a fost,eu sunt aici...

Cum era Eminescu?Tulburator de frumos,cuceritor,cantaret cu o voce de aur,fumator inrait,mare amator de cafea si petrecaret fara margine,dar si un patriot pentru care "Traiasca natia!"era singurul salut.Eminescu era un om obisnuit,ce-i drept,foarte placut si charismatic,dar om era.Era si foarte discret.Nu era nici,sifiliticul sau nebunul,asa cum de multe ori a fost numit.Nu era nici omul pus pe harta in versuri si innebunit din dragoste,asa cum il prezinta eronat unii,dar nici sfant cum il vor altii.Era un om cu defectele,calitatile si patimile lui.Asa l-au redescoperit cercetatorii pe Mihai Eminescu-omul.Putini sunt cei care stiu ca geniul creativ al Luceafarului era in stransa legatura cu o tulburare afectiva cumplita,sindrom bipolar.Luceafarul poeziei romnesti,sau poetul nepereche.Asa a fost numit,de-a lungul vremii,Mihai Eminescu(1850-1889),cel care a starnit o adevarata revolutie in literatura romana.Acum,de la moartea sa,exista centre de studii eminesciene,dar si profesia de eminescolog.Amorurile sale,ca si picanteriile vietii boeme au fost,de asemenea,subiectul unor ample polemici in mediul public,inca din timpul vietii poetului.Ori ce s-ar zice,Eminescu ramane de ne egalat!Nu sunt un Eminescu,dar sunt aici cu pitici,si vreau sa ajung un sclipici.Fiecare e un artist emerit,unii smeriti,altii mai pricajiti,si tot dibaci stingheriti.Am invatat de Eminescu,le-am scris ca si Petrescu,le-am trait ca si Georgescu,si ma dezbat ca si Enescu.Imi place mult Luceafarul.Cobori in jos Raveca mea,si urca sus sa atingi o stea,aluneca pe o cale si lumineaza-mi viata mea.Cand amintirile din trecut,incearca sa ma cheme,pe drumul lung si cunoscut,mai trec din vreme in vreme.Atat de frageda e viata,ca floarea alba de cires,un inger intre oameni,in calea vietii mele esti.De-or trece anii cum trecura,eu tot mai mult iubesc,pentru-ca toate in a ei faptura,eu nu stiu,un nu stiu ce.Robita de aceiasi jale,mereu petrec acelasi drum,de nu stiu ce si nu stiu cum?In inima cu geme de durere,si sufletu-mi ce canta amortit,trista si fara manghaiere,de dor nemarginit.In visuri fericite m-as duce catre cer,acolo m-ar adoarme in dulce linistire.Iar cand voi fi pamant,in liniste la marginea marii,sa-mi fie somnul lin,si dulce imi va canta,cantarea de bucium al inimii zbucium.Si eu va salut"Traiasca natia si poporul!''

33 de ierni geroase...

Draga mea Alice.Te-ai sculat de dimineata si te-ai trezit ca printr-o ceata,si nu stiu daca crezi ca au trecut 33 de ani,cu soare,ger si viata de-o viata.Ma gandesc chiar acum la tine,si ma duc cu gandul in urma cu 33 de ani.Imi aduc foarte bine aminte de tot timpul cand eu te-am conceput pe tine,si pana in clipa cand ai tras prima suflare de aer in piept.Povestea aceasta este scrisa de mine pentru prima oara in viata mea.Puteam sa o fi scris mai demult,dar asa s-a ivit ocazia si inspiratia de a fi aici si la momentul potrivit.De cand am ramas insarcinata cu tine,am fost foarte obosita si epuizata,atat fizic cat si emotional.Imi este foarte greu si sa scriu,caci amintirea ma pandeste si ma biciuieste,si trebuie sa rezist.Stau putin sa ma reculeg,nu stiu cum ar fi mai bine sa incep.Cu un an si ceva inainte,am nascut pe fratiorul tau Emanuel,m-am bucurat foarte mult,de bucurie am uitat si de necaz,dar viata m-a trantit din nou la pamant.Nici nu am stiut ca am ramas insarcinata cu tine pana cand nu am simtit ca ceva se intampla in burta mea.Mi-a fost rau tot timpul sarcinii,dar pentr-ca am alaptat copilul,am crezut ca asa este,si te mai simti si cu greturi.Cand am mers la control,doctorul mi-a spus ca o sa mai am un bebelas.Nu m-am suparat,dar nu mi-a venit sa cred,si nu stiam eu pe atunci daca o sa fie baiat sau fata,doar as fi dorit mai un baiat,dar am spus de la mine,ce o fi,sa fie sanatos.Timpul a trecut,iarna cu zapada,ca timpul in Chicago,si trebuia sa ne mutam pe data de 3 ianuarie in apartament.Acum Raveca draga,pune-te pe curatenie si asteapta sa vina bebelasul.Da,am plans foarte mult,mult de tot,cu asta m-am hranit tot timpul,cu plansul.Pe cine sa dau vina?Pe viata,pe mine,pe oricine,ca nu stiu de unde vine?Multe am invatat de atunci,dar timpul acela nu pot nicicand sa-l uit.Si uite asa,am plecat la spital,si pe 14 ianuarie ai venit pe lume.Multe ce s-au intamplat nu pot sa le scriu aici,dar tu le sti,acum.Si nu mai pot schimba nimic din tot ce eu am vrut.Lung e drumul,de atunci si pana acum,dar din cand in cand,am mai poposit pe drum.Fiecare copil al meu,isi are locul in inima mea,asa dupa cum a venit.Tu esti a patra la rand,si micuta familiei.Fiecare copil in parte are o semnificatie in viata mea,toti au fost doriti si iubiti de mine.Ca mama,eu nu fac nici o descriminare,i iubesc si ma doare.Dar fiecare are soarta lui.Daca as mai vrea sa schimb ceva,sau sa dau timpul inapoi,eu nu mai pot.Ce pot sa spun acum,e ca toti am invatat scoala vietii,intru-un fel sau altul.Am dat cat am avut,si am trait cum am stiut.Povestea ar fi mult mai lunga,dar te las de acum sa o continui tu.Eu mama ta,pana la aceasta varsta,am fost alaturi de tine,la bine si la greu,in bucurii si in suspine,povestea tu o stii acum mai bine,eu te indrum,fa tot ce este bine.Sanatate iti doresc mai mult,ca banii vin si pleaca,si te lasa,si ramai tot cu inima saraca.Drumul e in fata ta,tu trebuie de acum sa mergi in fata,si sa iti vezi de viata.Sunt aici cu tine,chiar daca nu langa tine,fiecare isi vede de drumul lui.Lectia de viata e personala,si cat traim suntem tot in scoala.Cat am putut,partea mea eu mi-am facut,si ma rog lui Dumnezeu,sa aibe grije si de sufletul tau.Eu cred ca tu pana aici te-ai descurcat,chiar daca altii le-au incurcat.Sunt bucuroasa de tine,cred in tine,si cand in viata nu ti-e bine,mai suna-ma si pe mine.Cu o comedie,iesim noi din prostie,si o sa cantam si o poezie.Eu le scriu,si tu le canti.Sau le scriem impreuna,si le cantam tot in struna.Hai fetita mea,Alice draga mea,mamica ta,te iubeste,nu uita,tu esti comoara mea,cea mai pretuita stea.Fi tare pe drumul vietii,chiar din zorii diminetii,pana la apusul vietii.O zi minunata si inseninata,chiar si geroasa va fi acceptata.Cu Dumnezeu inainte,si cu mine ca parinte,iar tu sa fi cuminte!Te iubesc,nu ma uita,eu sunt dragostea ta!

Drumul spre Emaus e asa de frumos!

Luca 24:13-35 O poveste de un farmec aparte,o poveste in care ma regasesc.Drumul spre Emaus nu este doar un simplu drum.Este drumul pe care intrebarile si confuziile gasesc raspuns.Este drumul fiecaruia,bucuria si entuziasmul iau locul tristetii,dezamagirii cu care pornisem la drum.Este drumul care-ti schimba punctul de vedere,oferindu-ti lumina.Este drumul pe parcursul caruia inima ta rece devine incandescenta.Cel ce ti-a parut la inceput un strain de tot ceea ce ti se intampla,este de fapt Cel care cunoaste lucrurile cu mult mai bine decat tine.Drumul spre Emaus este drumul pe care Cristos ti se redescopera.Asta a facut si pentru cei doi ucenici drumul acesta atat de obisnuit si,atat de special.N-am vazut niciodata Israelul,dar am parcurs drumul spre Emaus,si uneori il mai parcurg.E fiecare drum.Asa se intampla minunea,si inima mea incepe sa arda din nou.Parcurgem asa pas cu pas.Intr-un final ajungem.Fiecare drum spre Emaus e o dovada vie.Isus e viu,traieste!Traieste si in inima ta?

Cu biruinta,tot inainte!

Tot inainte,cu biruinta,prin credinta,si in umilinta!La multi ani,Nick,Sara,Alice,Becky,Rahela,si baby girl,to come...totul a fost minunat,si noi ne-am bucurat!