Eminescu a fost,eu sunt aici...

Cum era Eminescu?Tulburator de frumos,cuceritor,cantaret cu o voce de aur,fumator inrait,mare amator de cafea si petrecaret fara margine,dar si un patriot pentru care "Traiasca natia!"era singurul salut.Eminescu era un om obisnuit,ce-i drept,foarte placut si charismatic,dar om era.Era si foarte discret.Nu era nici,sifiliticul sau nebunul,asa cum de multe ori a fost numit.Nu era nici omul pus pe harta in versuri si innebunit din dragoste,asa cum il prezinta eronat unii,dar nici sfant cum il vor altii.Era un om cu defectele,calitatile si patimile lui.Asa l-au redescoperit cercetatorii pe Mihai Eminescu-omul.Putini sunt cei care stiu ca geniul creativ al Luceafarului era in stransa legatura cu o tulburare afectiva cumplita,sindrom bipolar.Luceafarul poeziei romnesti,sau poetul nepereche.Asa a fost numit,de-a lungul vremii,Mihai Eminescu(1850-1889),cel care a starnit o adevarata revolutie in literatura romana.Acum,de la moartea sa,exista centre de studii eminesciene,dar si profesia de eminescolog.Amorurile sale,ca si picanteriile vietii boeme au fost,de asemenea,subiectul unor ample polemici in mediul public,inca din timpul vietii poetului.Ori ce s-ar zice,Eminescu ramane de ne egalat!Nu sunt un Eminescu,dar sunt aici cu pitici,si vreau sa ajung un sclipici.Fiecare e un artist emerit,unii smeriti,altii mai pricajiti,si tot dibaci stingheriti.Am invatat de Eminescu,le-am scris ca si Petrescu,le-am trait ca si Georgescu,si ma dezbat ca si Enescu.Imi place mult Luceafarul.Cobori in jos Raveca mea,si urca sus sa atingi o stea,aluneca pe o cale si lumineaza-mi viata mea.Cand amintirile din trecut,incearca sa ma cheme,pe drumul lung si cunoscut,mai trec din vreme in vreme.Atat de frageda e viata,ca floarea alba de cires,un inger intre oameni,in calea vietii mele esti.De-or trece anii cum trecura,eu tot mai mult iubesc,pentru-ca toate in a ei faptura,eu nu stiu,un nu stiu ce.Robita de aceiasi jale,mereu petrec acelasi drum,de nu stiu ce si nu stiu cum?In inima cu geme de durere,si sufletu-mi ce canta amortit,trista si fara manghaiere,de dor nemarginit.In visuri fericite m-as duce catre cer,acolo m-ar adoarme in dulce linistire.Iar cand voi fi pamant,in liniste la marginea marii,sa-mi fie somnul lin,si dulce imi va canta,cantarea de bucium al inimii zbucium.Si eu va salut"Traiasca natia si poporul!''