Imi plac si norii...

Azi nu e sarbatoare,dar totul este in culoare,si ma simt ca si o floare.Imi plac si norii cateodata,chiar daca viata nu e pictata colorata,si nu e sarbatoare tot odata.Am invatat ca norii,cand iti duce dorii,preferi si zorii,chiar daca sunt numai norii.Despre nori multe nu pot sa va spun,dar am trait cu nori,chiar din zori.Se facea ca-n viata mea,norii imi umplea si casa mea.Am trait cu iei mereu,de-au ajuns prietenii mei.Iar acum cand privesc spre cer,milioane de prieteni am mereu.Si nu sunt singura pe lume,ce norii ma supune si deodata iar apune.Nori mari,mai tari,negriciosi si mai amari.Traiesc cu norii tot mereu,chiar daca nu-s de dragul lor.Norul e la locul lui,chiar si cand cerul e albastrui,si cat vad eu de departe,nu mi-e frica nici de moarte.Pasarelele-mi canta mie,acum,si de griji n-am nicidecum.Apa,vantul si cuvantul,le-am rostit acum cu gandul.Pentru mine e sarbatoare,si stau tot pe linga izvoare,sa nu ma duca poate,vantul.Inca nu m-am saturat,chiar daca de nori am dat,povestea nu sa terminat.Banda s-a derulat,imaginatia nu mi-a plecat,natura intreaga a tot cantat,lumea din jur m-a fermecat,aerul m-a inspirat,fotografie am luat,si din nou la nori m-am inchinat.Am facut si-o scaldatoare,aici pentru fiecare,sa priveasca in departare,chiar si cand nu e sarbatoare.Eu mult m-am bucurat,si acasa am plecat,cu gandul ca nu ma-ti uitat!Chiar daca azi nu e sarbatoare,pentru mine,in fiecare zi e o splendoare cu sarbatoare,ca traiesc tot din izvoare!