Cand trec de aici,v-am lasat in scris…

Din viata care trece,pe mine la toate ma lasa rece.A trecut mult de ora doisprezece,nu stiu cum se mai petrece,dar nu pot sa dorm de multele ce m-i se pricepe.Trece viata,trec si eu,dar de multe,imi pare rau.Trece tineretea mea,o trecut si n-am stiut,cum asa de graba a trecut.Tot incet,incet,incet,anii mei se duc si trec.Nu am stiut cum sa iau,din viata cei mai bun.Ce-am facut raman facute,ce-am pierdut,vor fii mai multe.Si ce pierd,pe mine sa nu ma pierd.Viata pe nimeni nu iarta,toti ca si mine,dau socoata,cum s-o scoata mai curata.In urma celor multe,multe as fi vrut,dar nu au fost vrute,multe au fost tare brute.Am platit scump pentru ele,pentru dorurile si gandurile mele.Zile ce mai am din urma,n-am sa las sa treaca una,sa mai fiu eu,nebuna,doar eu cu luna,si aluna.Ca nu-i lasat la om in gand,sa stie cate ceasuri,mai are de trait pe pamant.Ba cu soare,ba cu nori,ca la orice muritor.Trece viata,ma trec si eu,ca nu sunt legata de pamant,cum vreu.Bate vanturile,si pe mine gandurile,de ce oare imbatranesc,si nu raman tiner si destept.Cat esti omule pe lume,nu fa prostii,nu sunt glume,manca niste legume,sa uiti de tot ce e rau in lume.Nu numai tie,dar si mie imi trece viata,si ma duc cu batraneata.Am gustat viata,mi-a zbarcit si fata,astept dimineata,pana vine soarele,sa-mi incalzeasca din nou viata!Eu ma bizui doar pe Domnul,cat in lume eu traiesc.Nu ma bizui nici pe oameni,nici pe-a lumii promisiuni,nici pe slava ce-a de-o clipa,toate-s umbre si minciuni.Increde-te in Domnul din toata inima ta,nu te bizui pe intelepciunea ta,Raveca.El e cetatuia mea,adapostul meu in vreme grea,si pavaza mea.Zece mii la dreapta-mi de-or cadea,si alte mii la stanga mea,nu ma tem de ce s-ar intampla.Stateam si meditam,in mintea mea napusteau navala multimii de ganduri,intr-un fel sau altul.Viata trece,totul trece,omule esti doar un calator.Mi-a ramas in minte o fraza,adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat influentati de ea.Ma gandeam,ca un om de caracter nu se lasa influentat de tiparul din jurul sau.Vreau sa fiu o femeie de caracter,sa fiu o lumina,vreau sa las ceva bun in urma mea.Timpul trece,influenta ramane.Da,viata are miros,o mireasma sau o miasma.Imi doresc din toata inima ca pe cararile vietii,sa lasam in urma noastra doar pene de inger.Din punctul meu de vedere nu conteaza prea mult bunurile materiale pe care le lasi in urma ta,conteaza cati oameni o sa planga dupa tine chiar daca nu le lasi nimic material.Nu este o alta zi mai potrivita de a multumi,decat ziua de astazi.Azi este ziua in care hotaram incotro ne indreptam,care ne este drumul de maine.Opreste-te o clipa,ramai tu cu tine si priveste cerul,incearca sa luminezi drumul spre Cer.Pentru a putea lupta trebuie sa fii calm si puternic,pentru a putea merge iti trebuie forta si incredere,pentru a putea crede,trebuie sa crezi in tine,pentru a putea pretui iubirea,trebuie sa te pretuiesti pe tine.Pentru a multumi trebuie sa fii multumitor.Sa ai o zi minunata.Cu Dumnezeu inainte!Viata e cum o vezi,si ce-a de pe urma,cum o crezi.Ce conteaza mai mult in viata,e omenia,nu mandria.Cine nu stie sa stie,dragostea e-o bogatie,dragostea e avere mare,pentru omul care o are.Ce las in urma mea?Care este energia mea ce ma sutine?Ce ma face fericita?Esti tu,care ma motivezi sa merg inainte.Cand ma uit in jur prind curaj.Nu imi place sa stau mult in casa,numai in cazul cand boala e asa de crunta cu mine.Da,durerile sunt multe,dar incerc de fiecare data,pe cat este de posibil,sa le ignor.Daca nu se poate le inghit.Si bineinteles ca eu vreau sa ma simt mai bine.Ce imi da sens vietii?Este iubirea ce o port cu mine oriunde.Ce memorie va ramane dupa mine?Esti tu,sa te bucuri in continuare de tot ce tu iti aduci aminte,si te-a facut putin mai fericit,sau ai gustat ceva bun din dulceata amintirii.Daca ceva ti-a fost de folos,inseamna ca am fost o memorie buna in viata ta.Ce verb ma descrie?Eu zic,iubire!Ce probleme vreau sa rezolv?Daca se poate,pace in omenire.Daca banii nu ar fi o problema,ce as face cu timpul meu?Ce am facut si pana acum.Imi ajut copii si scriu pana mai pot.Cand nu mai pot,imi iau un dactilograf.Ce as vrea sa am mai mult ca si pana acum?Sanatate si bunatate.Cand ma simt eu cel mai bine in apele mele?Cand dansez,cant si iubesc.Ce multumiri primesc de la oameni?Ca sunt asa de buna si respectoasa.Depinde de imprejurare.Ce persoana vreau sa fiu de acum in 5 ani.Tot mai buna si iubitoare.Ce vreau sa fie cel mai bun in lume?Vreau sa nu mai fie ura,ci iubire peste masura.Ce indrumari si sfaturi imi dau mie?Numai mie,sa fac tot ce se poate mai bun,si sa ajut si pe altii.Cat de multumitoare sunt?Fara cuvinte,nu se pot descrie doar prin simteminte,foarte multumitoare.Cat de mult am invatat in viata?Atat cat pot eu sa le duc si sa le implinesc.Experienta vietii,si tot odata valoarea vietii.Invat pana mor.Tot timpul am ceva de invatat.Ce as vrea sa schimb in viata mea?Pana acum am rezistat schimbari,scimbarea se produce in fiecare zi,ma las condusa de moment.Traiesc in moment.Ce meserie mi-as dori?Ascultatoare si implinitoare.Dar eu sunt cu mai multe meserii,care prima este mama,bunica si prietena.Ce compliment am primit?Ce draguta sunt!Sunt tare incantata de compliment si complimente.Te iubesc,si te iubeste.Ce carte as scrie?Precum am zis.Viata mea in America.Nu vreau statuie si nici bani,vreau sanatate mai presus de toate.Care ar fi ultimele cuvinte pe care eu vreau sa le las in urma mea?Fiti pe pace!Eu sunt bine,in eternitate!Mila Domnului sa fie,acum si in vesnicie!Atat,las in urma mea,Iubirea.Cu Dumnezeu inainte!

Postiti,nu va prostiti…

Postul se poate tine in mai multe feluri,depinde de fiecare cum il indeamna Domnul,cum simte sau cum doreste.Post numai cu apa,nu se mananca deloc nici seara,nici dimineata.Post cu apa si cu sucuri.Post numai cu apa si vegetale. Post in care sa mananci numai o masa pe zi.Post impartit,prima saptamana numai cu apa,a doua saptamana cu sucuri,si a treia saptamana cu vegetale si fructe,incepi cu vegetale,apoi cu sucuri,apoi cu apa,poti sa le schimbi.Pentru cei care au boli,puteti incerca,cu sucuri sau vegetale.Postul nu este ceva ce Dumnezeu cere sau porunceste crestinilor.Biblia prezinta postul ca fiind ceva bun,de folos si de dorit.Cartea Faptelor Apostolilor prezinta pe credinciosi postind inainte de a lua decizii importante.Faptele Apostolilor 13:4; 14:23 Postul si rugaciunea sunt adesea legate.Luca 2:37; 5:33 In practicarea postului se pune accentul pe lipsa mincarii.Cu toate ca scopul postului ar trebui sa fie ca sa ne indepartam privirea de la lucrurile lumesti si dimpotriva sa ne-o indreptam catre Dumnezeu.Postul este modalitatea prin care ii aratam lui Dumnezeu si noua insine ca luam in serios relatia noastra cu El.Postul te ajuta sa capeti o noua perspectiva asupra lucrurilor si sa reinnoiesti increderea ta in Dumnezeu.Postirea trebuie sa se faca in spirit de umilinta si atitudine de bucurie.Matei 6:16-18 Cand postiti,sa nu va luati o infatisare posomorata,ca fatarnicii,care isi slutesc fetele,ca sa se arate oamenilor ca postesc.Adevarat va spun,ca si-au luat rasplata.Ci tu,cand postesti,unge-ti capul si spala-ti fata,ca sa te arati ca postesti nu oamenilor,ci Tatalui tau,care este in ascuns,si Tatal tau,care vede in ascuns,iti va rasplati.Orice post are puterea Lui.Dumnezeu apreciaza si va raspunde fiecarui fel de post.Cu cat e jertfa mai mare,mai stricta,cu atat rasplata e mai mare.Apa se poate bea,toata ziua,cate putin.Poti bea apa calda,apa distilata.Pentru cine se simte slabit este recomandat apa calda cu lamaie si putina miere,vei prinde energie ca sa faci treburile ce le ai de facut.Daca femeile sunt la ciclu,nici o problema,ai voie sa postesti,caci Duhul Domnului nu se uita la aceasta,ci la inima ta.Va sfatuiesc pe cei care ati mai postit,ca sa postiti cu apa,este cel mai sanatos.Prima zi e cea mai grea.Dar este normal,ca sa ai astfel de simptome.In corpul tau se da mare lupta,si o sa te simti rau,caci corpul se lupta sa scoata toxinele afara.De obicei a doua sau a 3-a zi incepi sa te simti din ce in ce mai bine.Daca prima zi te doare rau capul,caci nu mai bei cafea,poti sa iei o pastila de cap,ca sa continui lupta.Vreau sa accentuiez caci suntem in lupta,suntem in razboi spiritual,si nu putem sa fim asa de radicali si sa judecam,caci ceea ce este important,este sa terminam cu bine.Daniel a primit raspuns dupa 21 zile,caci a fost mare lupta,ca sa primeasca raspunsul.Asa si la noi,este mare impotrivire,si chiar daca mai bei un suc,un ceai,continua,caci Domnul e cu tine.Sa nu uiti,caci in momentul deciziei de a posti,cel rau vrea sa te descurajeze,caci el stie ce putere mare are POSTUL.De aceea sa ne luptam cu firea si poftele noastre si vom birui.In aceasta lupta,NU suntem singuri,Duhul Domnului este cu noi si ne va da puterea,adica,abilitatea de a face.Aduceti-va aminte,caci este o vreme,trebuie ca sa ne concentram toata atentia,dorintele,timpul nostru 100% la Dumnezeu si imparatia Lui.Sa meditam asupra Cuvantului Sau zi si noapte.Sa ne rugam tot timpul,sa ne facem timp de rugaciune,de a vorbi cu Tata din cer.Sa declaram mereu promisiunile Domnului.Sa cantam si sa-L laudam pe Domnul mai mult ca oricand.Sa ajutam pe cei saraci si orfani.Sa ne cercetam secretele,atitudinile si motivatia inimii.Sa ne pocaim sincer,sa ne recunoastem starea.Sa iertam si sa dam iertare celor ce ne-au gresit.Sa postim cu asteptare si bucurie.Sa ne rugam pentru toti care am intrat in post ca sa fim intariti in trup si suflet,sa fim protejati de sangele Domnului,sa rezistam pana la sfarsit,si sa-l laudam pe Domnul mai dinainte pentru izbanda.Stii ca din momentul in care ti-ai planificat aceste trei saptamani pentru a-L cauta pe Dumnezeu,El deja ti-a ascultat rugaciunea.El deja face ceva pentru tine.Petrece-ti timp in rugaciune pentru ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca si sa te intareasca.Domnul sa ne ajute pe toti.Postul sa nu se considere ca acesta este o cura de slabire si nici o obligatie,ci o bucurie.A posti inseamna a vorbi mai putin,a munci mai atent,a ne iubi cu mai mare grija,a fi mai atenti la tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit.Postul nu e un post vegan in modul vegan al actiunii.Dincolo de a nu minca si a nu bea,inseamna a te aseza in linistea lui Dumnezeu.In ultimul rind nu este o obligatie,postul este o bucurie.Este un mod al lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor si de a-i face pe oameni sa inteleaga adevaratul ritm al vietii.Apoi,una dintre propunerile pe care putem sa o facem in timpul postului este sa fim mai atenti la tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit,pentru ca,nu vine chiar totul din constructia financiara a lumii,ci din partea morala a lumii.Postul nu trebuie fie confundat cu o obsesie a mincarii.Trebuie sa fim atenti sa nu facem din a nu minca o obsesie si nici din a minca o obsesie.Trebuie sa invatam sa traim intr-un echilibru asa cum ni-l ingaduie Dumnezeu.Nu cred ca Hristos sta cu o carte de retete sa controleze oamenii,dar rastignirea Mantuitorului ne obliga la un pic mai multa atentie si sa intelegem ca nu asta trebuie sa fie principalul scop al postului.Noi nu mincam,ca sa ne impartasim.Postul este un exercitiu pe care trebuie sa il avem tot timpul,pentru ca niciodata nu trebuie sa mincam pe saturate,niciodata nu trebuie sa facem abuz.Cred ca a posti inseamna a refuza sa te prostesti.Doua zile de post contribuie la regenerarea sistemului imunitar.Postul este folosit ca metoda de pierdere rapida a greutatii,insa poate sa si ajute corpul in lupta acestuia contra bolilor.Abtinerea de la mancare timp de doar doua zile,poate reface sistemul imunitar,ajutand corpul sa combata infectia.Postiti,dar nu va prostiti!

Tot mai aproape,Doamne,catre Tine…

Merg incet,tot mai incet,catre sfarsit,dar drumul ma provoaca sa merg mai departe.Merg mai departe,in urma mea ramane cararea.Timpul nu promite nimic,nici ca merge nici ca sta pe loc,el tot merge.Nu incetineaza pentru nimeni,si nici vacanta nu isi ia.Daca noi ne oprim la doua,timpul ajunge la noua,si merge chiar si cand ploua.Pa tata meu l-o chemat Ioan,dar io spus Nica,iar mie mi-a spus,randunica.Am multe povesti cu tatal meu,bune si rele,triste si vesele,dar toate au ramas in vesele.O sa scriu mai multe,cand o sa merg cu fratii mei la munte,si io o sa le scriu de pe-o punte.Am fost la munte si toate le-am scris aici pe frunte.Cand tatal meu se enerva,mama mea-i zicea asa,baga-ti pumnul in gura si taci.Iar el se enerva si mai tare,si-i zicea inapoi,asa.Arda-le jarul focul lor,ca ma arde pana mor.Si eu stateam ascunsa sub masa,dar nu intelegeam nimic.Cand am crescut mai mare,am inteles multe lucruri,si cu subinteles.Amandoi sunt plecati acolo sus,iar eu acum mi-am propus,sa spun ce am de spus.Vorbind cu o matusa,am depanat multe amintiri.Amintiri care nu le uit pana mor,amintiri de dor,si de multe ma infior.Multe ar mai fi de povestit,dar totul este sigilat.Acum doar eu m-am desteptat,am cam intarziat,dar le-am rezolvat.Mai bine mai tarziu,decat niciodata.Urcam in viata,si tot noi trebuie sa coboram,o data.Exista un timp pentru toate.Unul le are pe toate,iar altul se da tot pe coate.Prin credinta inainte,numai asa vom avea biruinta.Cand ajungi la o varsta de,nici nu-ti mai pasa,oricum esti legat doar cu un fir de ata.Si cand ata s-a rupt,ai picat brupt rupt.Atat traieste omul,cat rezista.Am rezistat,pe pielea noastra s-a aratat.Gandindu-ma la calea vietii in ce directie a mers,si unde mi-a fost dat sa ajung.Pe aripi de vant in zbor,in mangaieri si framantari,in liniste si furtuna,am incercat,dar,am ajuns ne buna.Am ajuns in mijlocul furtunii,si am cules tot plansul lumii.Toti avem drumul nostru in viata,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata.Altii gasesc numai tristete,iar altii invata povete.Cand toate ma ajunge,dureri si necazuri,eu fac hazuri,sa uit de necazuri.Nu ma cert cu timpul,traiesc cu momentul,si-mi controlez temperamentul,sa-mi lucreze tratamentul.De mult am invatat,ca timpul nu sta pe loc,cand te bucuri cel mai bine,te lasa cu buzele fripte,si nu-i pasa de tine.Ma bucur de un moment,nimeni nu-mi face nici un monument,dar trebuie sa fiu foarte atent,in acest moment traiesc doar un moment.Scriu randuri din o multime ganduri,doruri din vanturi,si versuri din visuri.Vorbesc cu natura,si scriu tot ce in suflet aleg.Scriu gandul,de a fost frumos,si astern in taina,ce sunt azi,si ce ieri am fost.Mai astern anotimpuri printre ganduri,si le scriu aici in randuri,pentru atunci cand te mai plictisesti.Randuri,randuri,toate din ganduri,cand mintea mea mi-o trezesc.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie.Imi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,dar aveam umor,iar in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut,cu gandul ce eu l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Nu ma prefac,traiesc sa nu tac,plang si oftez,si rad cand nu mi-e pe plac.Sa mai ies din robie,mi-am pus si o palarie,si cand cu viata nu ma impac,ma apuc de fotografiat.Sa zimbesc cand sunt in amorteala,si sa ma bucur cand cad de oboseala.Ma trezesc de dimineata,cu tableta drept in fata,si ma chinui sa gandesc,ce sa va mai pregatesc.Nu am stat mult pe ganduri,si v-am scris si niste randuri,cum contemplez eu visuri.Ce visez va pun pe masa,daca nu,le aduceti voi de-acasa.Stiu ca lumea ma invidieaza,asta nu ma intereseaza,contempleaza si viseaza!Eu continui sa visez,si tu sa contemplezi.Bucurati-va voi fratii mei,nu lasa sa treaca vremea,iubeste viata ca e a ta.O viata avem,sa nu o pierdem,sa ne bucuram de ea!Inchide ochii si zambeste,si iubeste pe indelete,pana nu se vestejeste.Viata e ca un trandafir,mai are si spini,dar mirosul te inveseleste,chiar si te inebuneste.Sa luam tot din natura,ce e bun,ce nu,e zgura,si sa ne bucuram si de-o aventura.Sunt chiar aici in natura,si mi-am petrecut eu singura cu o aventura,si apoi cu o mura.Viata nu e tot asa,ei o gura,manci o mura,si o iei pe aratura.Mult nu mai am,doar un rol,sa ma rostogol,peste pamantul domol cu namol,pana mor.Sunt doar un rol,de actor iubitor,nemuritor.E drumul meu,e viata mea,e timpul incrustat in amintiri.A fost o clipa,poate un veac,si ranile din piept,inca mai cresc.A fost usor,a fost si greu,asa a fost si viata mea.Si daca lung sau scurt prin lume imi va fi drumul,si cat de greu ar fi destinul,pan m-oi risipi pe drum ca fumul,am sa-i multumesc lui Dumnezeu.Strang din dinti si merg catre sfarsit,am plans,am ras,si nu mi-a fost tot una,am ispravit.Sunt tot mai aproape,de Cer!

Traieste ca si cum ar fi ultima zi…

Vine-o zi,cand dureri nu vor mai fi,si lacrimi ochii n-or umbri.Va fi pace-n veci de veci cand in ceruri ai sa pleci,ce zi,ce glorioasa va fi!Oare-atunci cum va fi,fata cand Il voi privi,cand pe Isus voi vedea.El de mina ma va lua si ma va duce-n Tara Sa,ce zi,ce glorioasa va fi!Cand ajung sa fiu eu insumi o povara,cand poveri de neinteles ma apasa greu,n-auzi tu Raveca,chemarea vesnicei iubiri?Asa cum sunt cu suflet greu si multele-mi poveri,un cuget nou si o alta inima sa ii cer,la pieptul Lui,sa inteleg cat de mult El m-a iubit,acuma vino draga Raveca,in bratul Lui esti fericita.Dar opreste-te,si vezi bine sa iau seama,sa nu mai astept naluca fericirii,sa nu ma zbat cu pumnii amandoi,sa nu mai dau tribut dezamagirii,sa nu mai plang si sa nu culeg gunoaiele din nou.Am fost facuta sa n-am pe acest pamant nimic,ca pasarea pe ram,cobor si ma ridic.Sa iti lasi Raveca povoara in mana celui ce o poate purta,pace in suflet numai El imi va da,imi va sterge lacrima si cununa ma va astepta.Nu disper,m-ai trecut adesea prin incercare,m-ai trecut adesea si prin furtuni.Sunt mii de ganduri ce ma port,aici pe tarmul ce nu mai pot,pe umeri povoara care o mai port,iar timpul face pasi grabiti inspre abis,ai vrea sa crezi,ca totul este doar un vis,pe care zorii unei dimineti l-au stins.Eu am venit in lume,sunt doar un calator,doar Unul este vesnic si ma asteapta cu mult dor.In fiecare sfirsit e si un inceput,apoi sa mergi mai departe pe drumul ales,indiferent daca e bun sau nu,pentru ca singurul nostru drum e Cerul.Viata are regulile ei,si tu ai datoria s-o traiesti pina in ultima clipa,indiferent cat de mare e durerea.Ce minunat si ce frumos sa fii bun credincios,asa imi spunea mamica mea,si din Biblie imi citea.Ea se ruga pentru noi toti.Binecuvinta,Doamne,copilasii mei,plin de mila fii Tu pentru ei.Imi aduc si acum aminte,ruga mamei,cu iubire fara margini,pentru copilasii ei.Ce fericire nespusa va fi,cand noi toti ne vom vedea sus in cer!Mama si tata,sora si frate,vom fi impreuna mereu.Va fi o zi in care noi,vom parasi acest pamant,caci vine ziua de apoi,cand vom zbura in cerul Sfant.Ce frumos va fi acasa,in cetatea cea cereasca cand vom sta cu El la masa,noi aleasa Sa mireasa.Dar ca sa ajungi acolo sus,trebuie sa te lupti.Mai sus de orice stiinta,si intelepciune,sa stai in credinta,prin dragoste si biruinta.Pretuieste cuvintele cu miez de omenie,sa nu ajungi la saracie.Nu imi risipesc energia pe lucruri sau fapte inutile.Nu castig si nici nu pierd,doar dreptate imi aleg.Si cand nici dreptate nu gasesc,eu tot ma fericesc,din Cuvantul cel Ceresc.Fiecare clipa nu o fac risipa,din viata aceasta plina de mister,ce m-i se pare o risipa,de nu ma-nalta catre cer.Viata este o lupta permanenta intre bine si rau.Bucurati-va in necaz,nu va ingrijorati de nimic,si pacea lui Dumnezeu sa va umple inimile.Sufletul imi tanjea dupa bucurie,dupa aceea bucurie care sa imi aduca lumina si zambet pe fata,sa imi transforme privirea incat sa vad totul frumos.Bucurati-va todeauna in Domnul,iarasi zic,bucurati-va.Cunoasterea nu are limita.Nu poti spune nici macar in ultima clipa,am cunoscut destul.De mica stiu,ca omul cat traieste invata,pentru ca este dator sa invete,si tot nestiutor moare.Poate ca acesta este paradoxul vietii noastre.Sa stim,si totusi sa nu stim.Prin incercari de-ai trece,sa nu descurajezi,caci asta este calea pe care trebuie sa o urmezi.Flamand de iubire,mereu Te-oi ruga,o creste-mi iubirea,in inima mea!Ochii isi indreapta privirea in sus,si buzele-mi canta,al rugii ceas,ce dulce-mi esti,in orice zi ma linistesti,cat timp aici calatoresc eu catre Cer cu drag privesc.La sclipirea stelelor ma uit,si cant cu ele-n cor,in fiecare seara.Inchide-te in camara ta,si spune-i Domnului,in fiecare seara.Prin munti si pe campii,sunt numai bucurii in fiecare seara.Asa a fost sa fie,dar nu regret ca m-am nascut.Cand cineva e distrus,nu incerca sa-l vindeci,nu poti.Cand cineva sufera,nu incerca sa-i alungi durerea,nu poti.Cand cineva plange,nu incerca sa-i opresti lacrimile,nu poti.In schimb aratati iubirea,si fa-l sa se simta ca nu e singur.Ma bucur de linistea vietii,sunt in pauza dintre lectii.Nu regret nimic,asa a fost sa fie.Asa a fost de cand ma stiu,natanga,n-am acceptat nicicand un compromis.Am preferat ca viata sa ma franga,asa am fost de cand ma stiu,naiva,am crezut in oameni si noblete,decat sa ma imbrac in mii de fete.Asa a fost,de cand ma stiu o bleaga,nu mi-a placut nicicum sa ma complic,nici sa ma imbulzesc pentru nimic.Asa a fost,de cand ma stiu,am preferat sa zbor nemarginita,decat s-alerg in urma umbrelor.De-as fi stiut ca anii fug,si tineretea greu mai trece,m-as fi nascut un rau,sa curg.De-as fi stiut ca timpul imi rapeste frumusetea,m-as fi nascut o floare rara,sa sterg din om,tristetea.Si cate n-as mai fi facut,m-as fi nascut ca o poveste,dar n-am stiut,si m-am nascut.Nu-mi pierd timpul sa dau explicatii,oricum oamenii aud tot ce vor ei.Nu toti avem comori,dar mai stam si pe sfori,nu toate sunt flori.Ma rog pentru tine,dar nu uit si de mine,ca am si eu la fel ca tine,vine si pleaca,si se tine de mine.Scriu ca pentru mine,dar ma doare de orisicine.Nu pot sa salvez pe nimeni,nu sunt colac de salvare,nu ma pricem nici la transplantare,nici resucitare,doar sa-ti cant o cantare.Canta si tu o cantare,asculta o pasare cu tril din departare,si mediteaza ca sunt multi ca si tine,ce nu mai poate sa stea,nici pe o carare.Tu ai un rost,chiar daca totul e intors,iubeste canta si danseaza,pana cand toate se panseaza.Nu sunt specialista,dar am scris o lista,si-ti dau si o batista,sa te stergi cand inima ti-e trista,sa faci si tu ca o artista.Sunt investita si simtita,ca stiu ce inseamna,sa fi parasita si la pamant prabusita.Nu sunt reusita,nici nu am avut reusita,dar asa cum sunt,sunt implinita,si de multi iubita.Alege drumul care crezi ca e mai bun,dar nu fi un nebun!Imi asum responsabilitatea,iar tu esti cu integritatea si te faci cu surditatea.Fiecare face ce vrea,eu cu viata mea,tu cu viata ta.Toate sunt bune,cateodata am chef de glume,alteori manc pe alune,si in fiecare clipa,traiesc o minune.Azi am facut multe,am povestit cu nepotul meu Lucas despre viata si spiritualitate,si sa fie rezistent in toate.Povestile sunt povesti,dar vreau sa nu te pacalesti,sa te nimicesti.Sunt responsabila de mine,patru piloti ma sustine,ca mie sa-mi miarga bine.Nu piloti de avion,ci piloti de rezistenta,sa nu-mi cada casa jos.E greu,dar nu imposibil,ca ma fac infaielibil cu incredibil.Ce am invatat azi,a fost si ieri,doar ca eu,multe le-am trait inainte sa l-e fi auzit.Fiecare cat poate sa duca,si fiecare cat e de rezistent sa l-e suporte.Nimic in viata nu e intamplator.De ce spun asta?As sta zile intregi sa povestesc,as pierde nopti si sufletul mi-ar obosi,si in final n-as putea sa va spun suficient sa ma credeti,ca toate lucrurile in viata aceasta au rolul lor.Iubirea este singura care demonstreaza ca viata isi are cursul ei,ca fiecare dintre noi are de urmat un drum,si orice abatere de la acesta este pedepsita,sau poate,o lectie de viata.Se spune ca doar gresind invatam,insa este oare nevoie de suferinta pentru a deschide larg ochii si a face diferenta dintre bine si rau?Pentru unii suferinta este o cale de a atinge absolutul.O categorie de oameni sunt cei care prefera sa "go with the flow"ei sunt convinsi ca viata le este trasata de la inceput si orice ar face nu pot iesi din tipar,asa ca se lasa in voia sortii pentru ca sunt convinsi ca nu au de ales.Unii isi analizeaza deciziile pentru ca stiu ca fiecare decizie le va influenta viata mai tarziu.O lupta-i viata,deci te lupta,descult si cu camasa rupta,cu burta si cu fata supta,te lupti si altii se infrupta.Dar nu-ti pierde nicicand elanul,si nici in gand sa nu-ti schimbi planul,lupta cu totii,lupta cu clanul!In viata totul este tonul,e foarte inutil pardonul,dai vietii,ca sa-i tii isonul.Te lupta,caci e-o lupta de viata,de cum incepe dimineata,lupta sa-i schimbi vietii fata.Plang adesea si totusi nu stiu de ce,atata plans.Am invatat ca trebuie sa lupt,ca trebuie sa sper,ca trebuie sa tin capul sus cand poate totul e pierdut.Am invatat sa apreciez ceea ce am,fara sa ma plang de ceea ce-mi lipseste.Privesc viata ca pe un dar,un dar ce-l primesc o singura data,un dar ce merita pretuit.Traiesc acei ce vreau sa lupte,iar cei fricosi se plang si mor.Din nou o inspiratie,de la un numar de masina"FT2WIN"Lupta ca sa castigi.Oamenii nu ne apartin,de aceea nu-i putem pierde.Am pierdut multe in viata,dar speranta inca nu.In goana noastra de a ne demonstra cat de mari si tari suntem,am uitat sa ne bucuram de ce ne aduce cu adevarat placere in viata.Credeti-ma ca cele mai simple lucruri sunt cele pe care la regretam cel mai mult,atunci cand le pierdem.Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima,si bucurati-va chiar si atunci cand vi se intampla lucruri mai putin vesele,ca in definitiv,asta e viata noastra.Cu bune,cu grele,cu fericiri si necazuri,cu zambete si plansete,una avem si este firava.Printre lacrimi,traiti-va viata oameni buni,si nu uitati sa puneti in cele mai grele momente un zambet in coltul gurii.Pentru prima data in viata am avut curaj sa ma privesc pana in adancul sufletului.Viata e prea scurta,am ajuns la concluzia ca daca nu profiti de fiecare ocazie,cat inca esti in floarea varstei,la batranete nimic nu mai are farmec.Printre lucrurile mele cele mai de pret pe care le posed sunt si cateva cuvinte pe care nu le-am spus niciodata,pierduta in ganduri.Astazi am plans,pentru ca am realizat cat de degradata este lumea in care traiesc.Pentru cateva secunde am simtit cea mai mare durere pentru o lume pierduta in pacat si in nepasare fata de cei din jur.Am plans pentru copiii mei,pentru orfanii care mor de foame,pentru oamenii singuri si tristi,pentru oamenii care nu mai au motive sa traiasca.Am lasat lacrimile sa curga pentru un pamant atat de frumos,locuit de oameni inconstienti,egoisti care nu cauta decat propria satisfactie.Am plans pentru toate lucrurile frumoase care s-au pierdut,pentru moralitate,pentru buna educatie,pentru oamenii inteligenti de care avem nevoie si nu-i mai gasim.Am realizat ca lumea a uitat ca este aici jos,cu un scop,acela de a fi util,celor de langa noi,si naturii.Am o multime de amintiri pe care,din cand in cand cu drag sau cu dor,cu zambete sau cu lacrimi,imi amintesc mereu.Cand mi-e dor,derulam momentele din viata mea.Hai lupta,Raveca,lupta,nu te da batuta.Spre tara luminii inainte cu rivna si avint.Stai treaza si vegheaza intruna,pana in zori de zi,c-atunci primivei cununa,cand Domnul va veni.Nu ezit sa vorbesc despre suferinta,deoarece am suferit ingrozitor,si inca mai sufar.Oftez adanc si trag aier in piept,si nu mai vreau ca nimeni sa ma mai vada.A te bucura in pace este o binecuvantare,dar a te bucura in necaz si probleme,aduce o mai mare satisfactie.Tu fii tare Raveca,caci ziua incercarii e alegerea ta pentru har.Chiar daca oceanele toate ar fierbe in val dupa val,nu-ti pierde credinta Raveca,tu mergi inainte,spre mal.Mai frumoasa-i cantarea in lacrimi,mai ceresc e rabdand,a trai.Dar in curand,s-a termina si drumul,al suferintei drum se va sfarsi,nu iti va fi lupta o vesnicie,ci scurte-ti vor fi zilele de chin.Ce vei primi acolo sus,nu sunt cuvinte-aici de spus,dar fericirea-ti va tinea cu Isus in veci,pururea.Fii tare deci si intareste-ti pasul,pe-al vesniciei drum sa-naintezi.Imbarbateaza-ti inima Raveca,si tot mai mult pe Domnul sa-L iubesti.Si-acum la incheiere iti spun,sa nu te mai opresti in drum,si trista Raveca,tu sa nu mai fii.Nu as fi stiut ce inseamna cu adevarat si cat de important este sa te bucuri de ceea ce ai primit odata cu viata.Merita sa risti,caci doar asa poti castiga.Castigi libertatea de a fi ceea ce esti,iar libertatea este cea mai de pret valoare a omului,castigi batalia.Ai liber la incercari si la experiente.Am trecut biruitor prin incercari,prin ispita si necaz mi-ai dat puteri,astazi vin o Doamne,si din nou iti multumesc,cat de mult Tu ma iubesti.Atinge-ne din nou,Isuse,si cu puterea Ta Divina,revarsa-n noi din Duhul Tau,si fa-ne acum lumina!Poate e ultima ora sau zi,drumul e deschis in orice zi,fi treaz si pregatit oricand,nu stii niciodata,cand vei parasi acest pamant.

Tusa Lidia,si-a sfarsit alergarea…

Ca si toti ceilalti care au plecat,nu am decat sa spun,Domnul fie binecuvantat.Tusa Lidia,a fost un exemplu de urmat,si-a sfarsit alergarea,si acum e cu Tatal in minunatul palat. 2 Timotei 4:7-8 M-am luptat lupta cea buna,mi-am sfarsit alergarea,am pazit credinta.De acum ma asteapta cununa dreptatii,pe care mi-o va da Domnul,Judecatorul cel Drept,in ziua aceea,si nu numai mie,ci tuturor celor care vor fi iubit aratarea Lui. Odihneste-te in pace,pana la revedere. Lidia Candea Obituary With deep sorrow but also with the hope of heaven,we have gathered to commemorate the passing of our beloved mother,grandmother,great-grandmother,and friend,Lidia Cândea.A woman of unwavering faith,boundless love,and selfless service,she left behind a legacy that will live on in the hearts of all who knew her.Lidia was born in Rudna,Timiș County,as the third child of Ana and Ioan Ișfan.She grew up in a home filled with love alongside her eight siblings:Samuel,Lenuța,Ana, Ioan,Pavel,Cathy,Cornel,and Iosif.Though life brought its trials,including the loss of her dear siblings Samuel,Lenuța,and Ana,Lidia remained steadfast in her faith,always trusting in God’s plan.In 1949,her family moved to Lenauheim,and at the young age of 16,she married the love of her life,Avram Cândea,on March 22,1954.Their love story was one of devotion,sacrifice,and faith,a marriage built on the foundation of Christ and lasting an incredible 62 years.She was her husband's cherished “doll,” standing by his side through every season of life.In 1960,Lidia and Avram moved to Arad,where they became members of Gloria Church.In 1978,they took a leap of faith and moved to Chicago,joining the First Romanian Pentecostal Church.In 1981,they became part of the Philadelphia Church on Clark Street,where Lidia’s heart for service shone brightly.She sang in the choir,served in the kitchen,supported the ladies'fellowship,and assisted her husband in his janitorial work.She was deeply loved and respected by all who knew her.Later,after her husband's retirement,they became members of Bethany Romanian Church in Niles.Their passion for missions led them to be among the 40 volunteers who helped establish the Romanian Mission in 1984.They didn’t just give financially;they labored in love,sending over 160 containers of aid to Romania.Their hearts beat for God’s work,and Lidia never stopped serving.After losing her beloved husband,Lidia’s strength was tested,but her faith never wavered.Even as illness made it difficult for her to attend church in person,she faithfully watched services online,finding joy in worship and the Word.Her grandchildren lovingly called her “Buni,”and so did everyone else.Whether family,friends,or even colleagues,the name "Buni" became synonymous with warmth,kindness,and unwavering support.She loved her garden,receiving an award from the City of Skokie for having the most beautiful garden in the city.She was an avid reader,and no one knows how many times she read the Bible from cover to cover.She began every morning with devotions,carrying her Bible to church and taking notes.She would remind us all, “Why are you going to war without your weapon?”when we forgot to bring our Bibles.She prayed relentlessly for the salvation of her family,and her faith has now become our inheritance.Even in her last days,Lidia never stopped praying.She loved her family deeply and was there for each of us in every moment of need.She was a pillar of strength,a gentle encourager,and a beacon of faith.She passed away peacefully,in her sleep,from the arms of her first granddaughter Pamela,into the arms of the Lord,on March 29,2025,which is also the birthday of her first grandson,Alan.We grieve,but not without hope.We will miss her voice,her prayers,her meals,and her unwavering love.After two years of suffering,supported by family,friends and dedicated caregivers,we now rejoice knowing she is with her Savior,free from pain and sorrow,and reunited with her beloved Avram.She leaves behind three children,seven grandchildren,and nine great-grandchildren,as well as countless loving friends and relatives,who will continue to cherish her memory:son Moise Cândea,with wife Maria and their children:Alan Colette Cândea,with their daughter Vivian.Armand Cândea.daughter Octavia,with husband Nick Chevereșan,and their children:Edward Jennifer Chevereșan,with their daughter Skyelah.Pamela Chevereșan,with her daughter Kayla Beasanski.son Dorin Cândea,with wife Agnes,and their children:Gabriel Lauren Cândea,with children Claire,Grace,and Ryan.Jessica Dan Villano,with their children Gavin and Eliana.Sebastian Cândea.