Tot mai aproape,Doamne,catre Tine…

Merg incet,tot mai incet,catre sfarsit,dar drumul ma provoaca sa merg mai departe.Merg mai departe,in urma mea ramane cararea.Timpul nu promite nimic,nici ca merge nici ca sta pe loc,el tot merge.Nu incetineaza pentru nimeni,si nici vacanta nu isi ia.Daca noi ne oprim la doua,timpul ajunge la noua,si merge chiar si cand ploua.Pa tata meu l-o chemat Ioan,dar io spus Nica,iar mie mi-a spus,randunica.Am multe povesti cu tatal meu,bune si rele,triste si vesele,dar toate au ramas in vesele.O sa scriu mai multe,cand o sa merg cu fratii mei la munte,si io o sa le scriu de pe-o punte.Am fost la munte si toate le-am scris aici pe frunte.Cand tatal meu se enerva,mama mea-i zicea asa,baga-ti pumnul in gura si taci.Iar el se enerva si mai tare,si-i zicea inapoi,asa.Arda-le jarul focul lor,ca ma arde pana mor.Si eu stateam ascunsa sub masa,dar nu intelegeam nimic.Cand am crescut mai mare,am inteles multe lucruri,si cu subinteles.Amandoi sunt plecati acolo sus,iar eu acum mi-am propus,sa spun ce am de spus.Vorbind cu o matusa,am depanat multe amintiri.Amintiri care nu le uit pana mor,amintiri de dor,si de multe ma infior.Multe ar mai fi de povestit,dar totul este sigilat.Acum doar eu m-am desteptat,am cam intarziat,dar le-am rezolvat.Mai bine mai tarziu,decat niciodata.Urcam in viata,si tot noi trebuie sa coboram,o data.Exista un timp pentru toate.Unul le are pe toate,iar altul se da tot pe coate.Prin credinta inainte,numai asa vom avea biruinta.Cand ajungi la o varsta de,nici nu-ti mai pasa,oricum esti legat doar cu un fir de ata.Si cand ata s-a rupt,ai picat brupt rupt.Atat traieste omul,cat rezista.Am rezistat,pe pielea noastra s-a aratat.Gandindu-ma la calea vietii in ce directie a mers,si unde mi-a fost dat sa ajung.Pe aripi de vant in zbor,in mangaieri si framantari,in liniste si furtuna,am incercat,dar,am ajuns ne buna.Am ajuns in mijlocul furtunii,si am cules tot plansul lumii.Toti avem drumul nostru in viata,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata.Altii gasesc numai tristete,iar altii invata povete.Cand toate ma ajunge,dureri si necazuri,eu fac hazuri,sa uit de necazuri.Nu ma cert cu timpul,traiesc cu momentul,si-mi controlez temperamentul,sa-mi lucreze tratamentul.De mult am invatat,ca timpul nu sta pe loc,cand te bucuri cel mai bine,te lasa cu buzele fripte,si nu-i pasa de tine.Ma bucur de un moment,nimeni nu-mi face nici un monument,dar trebuie sa fiu foarte atent,in acest moment traiesc doar un moment.Scriu randuri din o multime ganduri,doruri din vanturi,si versuri din visuri.Vorbesc cu natura,si scriu tot ce in suflet aleg.Scriu gandul,de a fost frumos,si astern in taina,ce sunt azi,si ce ieri am fost.Mai astern anotimpuri printre ganduri,si le scriu aici in randuri,pentru atunci cand te mai plictisesti.Randuri,randuri,toate din ganduri,cand mintea mea mi-o trezesc.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie.Imi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,dar aveam umor,iar in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut,cu gandul ce eu l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Nu ma prefac,traiesc sa nu tac,plang si oftez,si rad cand nu mi-e pe plac.Sa mai ies din robie,mi-am pus si o palarie,si cand cu viata nu ma impac,ma apuc de fotografiat.Sa zimbesc cand sunt in amorteala,si sa ma bucur cand cad de oboseala.Ma trezesc de dimineata,cu tableta drept in fata,si ma chinui sa gandesc,ce sa va mai pregatesc.Nu am stat mult pe ganduri,si v-am scris si niste randuri,cum contemplez eu visuri.Ce visez va pun pe masa,daca nu,le aduceti voi de-acasa.Stiu ca lumea ma invidieaza,asta nu ma intereseaza,contempleaza si viseaza!Eu continui sa visez,si tu sa contemplezi.Bucurati-va voi fratii mei,nu lasa sa treaca vremea,iubeste viata ca e a ta.O viata avem,sa nu o pierdem,sa ne bucuram de ea!Inchide ochii si zambeste,si iubeste pe indelete,pana nu se vestejeste.Viata e ca un trandafir,mai are si spini,dar mirosul te inveseleste,chiar si te inebuneste.Sa luam tot din natura,ce e bun,ce nu,e zgura,si sa ne bucuram si de-o aventura.Sunt chiar aici in natura,si mi-am petrecut eu singura cu o aventura,si apoi cu o mura.Viata nu e tot asa,ei o gura,manci o mura,si o iei pe aratura.Mult nu mai am,doar un rol,sa ma rostogol,peste pamantul domol cu namol,pana mor.Sunt doar un rol,de actor iubitor,nemuritor.E drumul meu,e viata mea,e timpul incrustat in amintiri.A fost o clipa,poate un veac,si ranile din piept,inca mai cresc.A fost usor,a fost si greu,asa a fost si viata mea.Si daca lung sau scurt prin lume imi va fi drumul,si cat de greu ar fi destinul,pan m-oi risipi pe drum ca fumul,am sa-i multumesc lui Dumnezeu.Strang din dinti si merg catre sfarsit,am plans,am ras,si nu mi-a fost tot una,am ispravit.Sunt tot mai aproape,de Cer!