15 Mai ziua familiei…

Familia este mediul in care venim pe lume,ne dezvoltam si la randul nostru ne formam o alta familie.Este locul unde gasim intelegere,liniste,si solutii la problemele care ne framanta.Cu conditia ca in familie sa existe comunicare,respect si iubire.O zi iar s-a dus,si multumesc Tatalui de sus,pentru Harul ce in inima m-i la pus.Tu ne aduci in suflet speranta.Tu esti adapostul si scutul nostru,si nadajduim in fagaduinta Ta.Cand inima plange,sufletul Te cheama,vino Doamne sa ne mangai si sa ne ridici.Numai la Tine avem scapare atunci cand Te chemam,lasa balsamul Tau,peste sufletul nostru trudit.Cand ruga se opreste,de jos din durere Te strigam.In lumea asta agitata,timpul zboara,unde sa ne gasim linistea?Ma intreb oare mai stim sa traim linistea?Din pacate ne-am inradacinat in ideea ca viata nu trebuie sa fie linistita.Mi-am rascolit coltul meu de liniste,privesc prin mine si simt cum mi se umple sufletul cu liniste.Vreau sa ma scutur de vise,si sa ma transform in liniste.Fiecare gand,bun sau rau,fiecare dorinta,cuvant sau fapta fac sa se produca anumite schimbari in inima.Spre liniste sau spre neliniste,spre bucurie sau spre intristare.Din clipa in care ne trezim dimineata,incepem sa solicitam organele de simt,creierul.Privim,citim,si ascultam stirile.As vrea sa scriu despre liniste dar nu ma pot concentra,din cauza gandurilor.Mi se pare ca a scrie despre liniste e ca si cum ai face,cand toata lumea tace.E greu sa scrii despre liniste,deoarece trebuie sa gandesti.Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.In ultima vreme am reflectat foarte mult asupra a ceea ce se petrece in jurul nostru.Am o imagine destul de bine definita a ceea ce am trait si ceea ce urmeaza sa traiesc.Descoperim zilnic pe acest drum obstacole,de multe ori ni se pune rabdarea la grea incercare,ne simtim epuizati.Ori cum ma gandesc sa fac ceva,tot bine nu iasa.Problemele ma urmaresc la tot pasul,si eu ce ma fac cu ceasul,tic tac bate ceasul si e aproape doisprezece.Unde sa ma duc?eu nu ma duc Isuse drag,dar te astept plangand in prag.O ramai,ramai cu noi,pana vom ajunge in cer.M-am nascut pentru ce?sa fac copii si sa ma tot plang la ei,uite asa,si nu asa,fa bine cat mai poti,cand nu mai poti o sa le faca altii mai mult bine,caci eu doar atat am stiut mai bine.Ei au carte,eu nu am parte,ei stiu de toate,eu numai o parte,si intr-o zi o sa ma dau deoparte.Inima ma doare tare,vad cum familia dispare,mama,tata,sora,frate,fiu si fica si de toate imi este frica.Oare ce generatie va mai urma?Am vazut copii abandonati,copi adulti cersind la fiecare colt de strada,lumea duce mare lipsa de famili mature,famili unite care sa poata schimba lumea.O data am intrebat pe un baiat care a cersit,ca de ce are nevoie de bani?El a spus pentru mancare sau bilet de autobuz.Si eu ia-m raspuns,cat sa iti dau ca sa te faca multumit sau poate putin fericit?El mi-a spus cat vrei tu.Eu ia-m spus si daca ti-as da mai multi tot nu ai fi fericit,si asa am continuat putin cu el comvorbirea,si am aflat ca nici mancarea nici biletul de autobuz nu a fost planul,ci doar a vrut doar banii pentru droguri.Si da,am inteles cat de grea este dependenta de droguri sau alcohol.Si asa eu ori cum trebuie sa am mare rabdare,ca eu sa nu imi pierd mintiile si sa astept minunea.E o minune cand soarele apune,minune din vesnicii,dar cea mai mare minune va fi cand El va veni.Daca copii nostrii de azi sunt dependenti de toate,ce-o sa ne mai facem pana la moarte.Lumea aceasta se va preface numai in spitaluri si reabilitati.Cum sa ne mai comportam,ce sugestii sa mai dam?Pe ce maini sa ne mai dam?Uite asa eu am invatat,sa traiesti cum se cuvine,ca tot o moarte ne sustine.Numai Harul Lui ma tine,si ma indeamna sa tot fac bine,pana pot,cand nu mai pot,eu aici las crucea jos.Suferintele le-am incheiat,stafeta eu lor le-am dat,si de acum sa va descurcati.Asa e omul cat traieste,are parte cat iubeste,cand e sanatos si poate,totul merge ca pe roate.Dar cand boala la apucat,toti oamenii sau indepartat.Stiu ca nu e bine asa,dar nu-i pasa la nimenea.Si ce are omul pe pamant?Viata cu truda si toate se duc in vant.Omul cat traieste,manca,bea se veseleste,si amarul il jeleste.Ce anume da sens vietii voastre?Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericita,atunci care este sensul vietii?Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea,atunci ce sau cine poate?ce nu stiu,dar cine poate,e numai Domnul ce imi umple golul.Traim in aceasta lume rationala unde viata fiecaruia este planuita si programata.Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine retete de succes.Traim cu adevarat intr-o lume de nimicuri si tot ce facem transformam in nimicuri.Insa nimic nu vine din vointa noastra,ci din obligatia de a face.Ganditiva daca nu ar exita iubire,ce sens ar avea aceasta viata?Un zambet este mai pretios decat descoperirea orizontului.Un lucru marunt facut din iubire pentru celalalt valoreaza mai mult decat orice tratat de stiinta a lumii.Suntem prizionerii propriei noastre lumi,ce este mai pur si frumos pe lumea aceasta in ceva mecanic,violent si egoist.Exista multe religii si multe convingeri religioase,dar este un singur Dumnezeu,un singur Duh,o singura credinta,credinta in iubire.As fugi din lume.Dar unde?Ce ar putea lumea sa imi ofere?Ce pot eu sa ofer lumii?Si totusi eu vreau sa raman.Sa vad cum se termina problemele.In aceste timpuri pe care le traim am impresia ca toate principiile si valorile dupa care ne ghidam s-au schimbat complet.Mandria,orgoliul,invidia si banii sunt primordiale.Putini sunt cei care cauta sa intinda o mana de ajutor,sa traiasca in armonie.De ce afirm acest lucru?Poate pentru simplul fapt ca in viata mea,am avut impresia ca am prins fericirea,si ea mi-a scapat printre degete.Sunt constienta ca fericirea este foarte greu de obtinut.Intr-o lume lipsita de repere morale si marcata de ura si invidie,este necesara o permanenta trezire a spiritului omenesc.La bine si la greu,multumesc Domnului meu,il laud pe Dumnezeu si cu El merg pe drumul meu.Multumesc si iar multumesc,si pe Domnul il slavesc,pentru toate darurile pamantesti.Si voua tuturor va multumesc,ca ati stat sa ma citesti.Multe binecuvantari,va trimit tuturor de peste oceane si tari,sa multumim pana ajungem in cer.Tata din Ceruri,te rog sa-mi binecuvintezi familia,prietenii,rudele si pe cei pe care ii iubesc,si pe cei care citesc,chiar in acest moment.Acolo unde exista indoiala,te rog sa le inspiri o incredere innoita.Unde exista nevoie,te rog sa le-o implinesti.Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa,mergi inaintea lor si deschide-le calea.Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa,in toata viata lor.Iarta-le pacatele facute cu voie sau fara de voie,cu stiinta,din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc.Nu trebuie sa te doara de ce zice lumea.Doar singur stii ce-ti trebuie,sa fii fericit,doar singur simti adevarul.Imi aduc aminte cand eram copila,ma uitam in dulapul cu haine al mamei si vedeam tot felul de imbracaminte de pe vremea cand era tinara.Mi-am dat seama ca sfintenia nu este o haina invechita sau demodata.Sfintenia nu are masura.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada,binecuvantati.Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.Stau si ma gandesc cati dintre noi multumeste cand se trezeste dimineata.Indiferent de varsta,noi invatam sa fim multumitori.Eu sunt recunoscatoare pentru toate binefacerile pe care le-am primit.Am aici o poveste pentru voi,povestea luminarii.Patru lumanari ardeau palpaind.Era liniste,incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.Prima lumanare ofta.Numele meu e PACE.Lumina mea lumineaza in intuneric,dar ce folos,oamenii nu ma vor,si luminita ei deveni tot mai mica,pana ce se stinse cu totul.A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind.Eu ma numesc CREDINTA,dar se pare ca sunt in plus.Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu.Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand.O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare.DRAGOSTE mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile.Oamnenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa ii iubeasca.Cu o ultima palpaire,se stinse si lumina dragostei.O fetita intra atunci in incapere.Se uita la lumararile stinse si spuse printre lacrimi.Bine,dar lumanarile ar trebui sa arda.Atunci se auzi soapta celei de-a patra lumanari.Cata vreme ma vezi palpaind,mai pot reaprinde celelalte lumanari.Numele meu este SPERANTA.Fetita prinse curaj,lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA,CREDINTA SI DRAGOSTEA.Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina.Cine vrea sa raspandeasca lumina trebuie sa reziste arderii.Ma-ti aprins si va uitati ganditori la lumina mea.Nu sunt trista,chiar daca arzand,am devenit mai mica.De fapt sunt doua posibilitati.Prima e sa ramana intreaga.A doua e sa raspandeasca lumina.Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa.Singura luminez putin.Dar cand suntem multe impreuna,suntem mai puternice,luminam mai mult!Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavarsiti-va,imbarbatati-va,fiti cu un cuget curat,traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.Spuneti-va unii altora sanatate cu o sarutare sfanta.In aceasta lume plina,de intuneric si pacat,vreau acum sa fiu lumina chiar de noaptea sa lasat.Si lumina cat de mica,straluceste in jurul meu,aratand in orice clipa calea inspre Dumnezeu.Vreau sa merg cu Tine,cat voi fi pe pamint,pana ajung in Cerul sfint.Chiar din Cartea sfinta intruna,vreau sa propovaduiesc,pe Christos intotdeauna,eu cu drag sa Il vestesc.Prin lumina ce e in mine,vreau pe El sa Il slujesc,pe cei orbi din asta lume,spre Christos sa-i indrept.In aceasta lume plina de greutati,famila este prin intelegere,incredere,respect si iubire reciproca,ea reuseste sa le depasasca,fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens,lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp.Un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte,ceva plin de mister,ce intruchipeaza binele,si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana.Familia este o tema a artei din toate timpurile.Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie,dar marcheaza profund destinul fiecarui individ.Familia reprezinta o reunire a varstelor dar si un potetial conflict intre generatii.Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise.Statul isi asuma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul familiei,mai ales in momente cruciale.