Un cantec de anul nou am impletit!

Viata,viata,viata mea,tu mi-ai dat iubirea ta.
Viata,tu din mine ai facut,sa nu fiu un om pierdut.
Si acum,un cantec de anul nou,il cant din nou.
Am umblat in lung si-n lat,de toate m-am saturat.
Numai de iubire,nu,este cu mine oricand.
Viata,de ce esti asa de grea?Ajuta-ma,nu ma lasa!
Si din nou,pe strazi am colindat,si iubire,nu am aflat.
Ce s-o fi petrecut acum?De iubire,nicidecum.
Eu tot am asteptat,cu viata m-am inpacat.
Eu sunt iubirea mea de-acum,privesc in sus!
Nu stiu,nu pot spera decat la stele.
Pot trai decat visand,cu toate lacrimile mele.
La tot trecutul meu,pot lasa sa treaca clipa.
Pot uita ceea ce-a fost,pot spera la ce va fi,candva.
Nu neg ceea ce-a fost,toate au pe lume-un rost.
Venirea si plecarea,si sarutul pe-un fulg de nea.
Nu sunt decat un zbor,o lacrima de amintire.
O stea in drumul ei,ce lasa-n urma doar idei.
Asa a fost,asa si este viata mea!
Acum eu am impletit,flori,ganduri,si iubire.
Sa fie pentru a noastra amintire!
Un an frumos,un an duios,plin de fericire!
Sa fie drumul preasarat,numai cu Iubire!