Lingosi cu linghini…

Traim intr-o lume de lingai cu linghini,si nu e bisnitul meu,fiecare face ce vrea cu viata lui,si nu sunt geloasa.Non merci,imi vad de viata mea.Evident ca sunt evidente,sunt prudente.Si ce daca,mie nici nu-mi pasa,n-am nici masa,si dorm in satra.Astea fiind spuse,nebunia este o forma mai aparte de manifestare.Este complexa fiind atat pozitiva in purificarea sufletului,cat si negativa in ceea ce priveste obsesia si diferenta ce nu este facuta de majoritatea dintre noi.Cea mai scurta forma de manifestare a nebuniei,furia,in momentele de furie un om nu poate sa-si controleze starea si actioneaza nebuneste.De cele mai multe ori aceasta stare este greu de controlat,dar nu imposibil.Cand esti furios simti nevoia de a te descarca agresand persoana in cauza atat verbal cat si fizic.Furia este considerata nebunie scurta,deoarece este de moment,in cateva clipe dupa descarcarea sau calmarea nervilor aceasta dispare,si lasa loc rationalului.O data revenit la echilibrul mental,lucrurile capata un sens si de cele mai multe ori se gasesc solutii pentru problemele care au cauzat-o.S-a spus ca nebunia prezinta aceleasi simptome ca si tulburarile de personalitate sau normalitatea cu usoare disfunctii,doar ca mult intensificate,amplificate pana la patologic.Eu cred ca sunt multi nebuni nediagnosticati printre noi.Daca e sa mergi la casa de nebuni iti zici ca multi ar putea fi eliberati ca sa traiasca in societate,iar unii cunoscuti sunt in libertate dar iti zici ca ar putea fi internati oricand.De multe ori nebunul traieste printre noi,pana ce face o tampenie.Dar pana atunci?Cum poti sa iti dai seama daca e nebun sau nu,inainte de a face marea tampenie care clarifica lucrurile pentru toti?O zi buna,si un leu la luna.Va aduc la cunostinta,nu am invatat stiinta,dar traiesc prin credinta,ca toate sunt cu neputinta.Si daca nu am credinta,raman fara chibzuinta,de nestiinta.Nu trebuie sa ma cunoasteti,pe voi sa va cunoasteti,si sa luati aminte,de la mine sunt cu neputinta,de la Dumnezeu totul,cu putinta.Boala mea nu sunt banii,nici averea si nici lucrurile de satisfactie.Boala mea,este durerea noastra,care nimeni nu da nici o socoata,dar toti in mocirla vrea sa te scoata.Multumesc tuturor,celor care mi-au oferit un trai mai usor,dar nu m-a invatat sa zbor.Toti sunteti unici si minunati,dar si voi alunecati.Nu va cunosc,dar ofertele voastre,nu ma tin pe loc,eu tot ma joc.Viata e scurta,maine poate te imburda,gaseste-ti o modalitate care sa ramai la toate surda.Boala mea,este dragostea,si incerc sa ma comport frumos,pana nu vine potopul sa ma ia,cu tot.Sunt simpla si smintita,nu vreau sa fiu prostita.Si daca viata mi-e acra,si mai stau si pe-o craca,am grije sa nu crapa!Acesta a fost gandul meu de dimineata,ca cineva mi-a facut greata,si mi-a oferit creditul pe masa.Non merci,ca va!Oricum eu fac ce vreau nu ce vrei tu.De acasa am plecat la targ,sa scriu alceva,si asa s-a ivit ocazia,sa iese altceva.Planul de acasa cu cel de la targ,nu se potriveste niciodata.Ma duc sa cumpar una,si vin cu alta.Asa e,nebuniile sunt de mai multe feluri.Acum le caut,asteptati putin,vin imediat.De loc,de mod,de timp,de cauza,de scop,si de exceptie.Cum sunt acum,e adevarat,ca nu am fost nicidecum.Dar omul se mai si schimba.Nu sunt ca lupul care-si schimba blana,si naravul,ba.Eu imi schimb dispozitia,pentru opozitia,ca sa nu ma prinda politia.Vezi cum le stiu eu.Multe nu am stiut,dar tot le invat.Azi chiar vroiam sa scriu despre,toate-s noi,si vechi sunt toate.Nu stiu ce se intampla cu mine,dar ceva se intampla.Cineva,de undeva,candva,cu halva,mi-a uns maduva mea.Mi-a spus tot cineva,mergi departe nu te lasa.Cat ma duce ochii mei,departe merg,cat vad cu iei.Cat de departe sa ma duc,ca doar nu am ajuns un nuc.Pe zi ce trece,ma inebunesc tot mai greu,si e vai de sufletul meu.Doftorie nu se pune pe farfurie,ca ma trezesc in sufragerie.Si tot de bine nu am dat,ca oala mi s-a spart in cap.Daca vreti sa ma contactati,puteti si sa ma controlati,ca de nebunii si voi o sa dati.Asa sunt eu,si daca imi place,mai ma pun si de cojoace.Viata,acum te-am gasit,pe ce drumuri am ratacit?Nebunia am explicat-o,acum am transformat-o,am legat-o,am lasat-o,si voua v-am predat-o.De la o buna,ajungi la o ne buna,si intr-o luna,ea ti-a fost destula.Nimic mai mult,si ce daca sunt ne buna?Sunt de exceptie!Numai cu doi lei,am luat-o pe ulei,si am ajuns drept in tei.Ce zmei,cand nu vrei,sa sari ca iei,e vai de lei.Nu stiu daca,sau parca,se plimba cu o barca si in apa,gasi o rata.Se zice de mine,ca mi-am pierdut mintiile de bine,si nu mi-e rusine cu tine.Am inebunit,de cap sau la cap.Nu stiu cum e bine,dar e vai de mine.No,vezi tu bine,ce s-a intamplat si cu mine?Verdictul nu mi s-a dat,nebuna nu sunt pe certificat,eu singura m-am controlat.La doctori nu am umblat,ca si de ei m-am saturat,sunt mai nebuni decat mine,cu un strat.Droguri multe ei mi-au dat,eu m-am mirat,ce s-o fii intamplat?Tu crezi ca eu asa de proasta sunt,nici nu le-am luat.La doctori le-am spus ca le-am vomitat,si asa usor de ele am scapat.Nici un beneficiu,nu m-a ajutat.Dar nebuna eu tot am ramas.Nu sunt singura pe lume,in atata amaraciune,cand ma gandesc,vreau sa manc mai multe prune.Nu ma pune ei pe prune,ca nu stiu cat sunt de bune.Ce sa va mai spun de mine,cum am inebunit ca vai de mine,de atata dor si amagire.Nici nu a dat norocul peste mine,ca sa ma simt si eu mai bine.Nebunia nui oricum,nu poti sa o pui in cui,te tranteste,te zmuceste si coloana ti-o rasuceste.Mai oameni buni,tot ati ramas nebuni,ca mi-a furat chiar acum ce am scris eu de nebuni.Acuma da,sunteti nebuni,nu-mi mai pasa,stau la masa,cu o gloata de nebuni!Poti sa ma spui,stiu ca cu totii suntem nebuni.Nu te supara pe mine,asta tine si de mine,si acum e vai de tine.Cu o nebunie de nebuni,sa nu te pui,ca te inteapa ca un cui.Cata stiinta,atata si nebunie,mai ramai si fara de furie.Viata e grea,dar nebunia te da peste cap,si vezi tot de draci.Cu daci v-am lasat,si eu sunt un pui de dacoroman.Stiinta multa,saracia omului,nebunie multa,mandria omului.Avem epidemie de paduchi,toti se ling,si vai,sa nu te spurci.Paduchiosii au ajuns la putere,dar pana vine Domnul,trebuie sa stam in tacere.

O mie si una,si-n veci…

Sa nu spui tot ce gandesti,o mie si una,si-n veci,am fost fripta,si inima mi-e franta,dar mai fac o tranta.Toate le trantesc,pana pocnesc.Cate ofuri si potopuri,cate mofturi si suflocuri,ca pieresti de te prinde focul.Cate lacrimi ca trofee,si vinele se sparg si ele,si sufletul ti-e orhidee,de tristete si blandete.Iti stergi lacrimile agale,si n-e distantam pe cale,sa nu n-e prinda,viata-n vale.Distantele dintre noi,arata parca am facut razboi,cu un ciocoi.Nici nu n-e privim in fata,desi suntem inca in viata,dar traim in vrasmasie,vrem Doamne,sa fie bine.Stam cuminti in paragina,si ramanem cu totii dereglati,si la cap deplasati.Sa avem distantare in deplasare,si cu totii sa mergem la o plimbare,sa nu n-e mai doara-n basca,sa ramana gasca grasa.La spital sa nu ajungeti ca va-n punge musca tata.Mai frate si vecine,sa nu mai vii pe la mine,ca nu vreau prapad in casa,vreau sa raman tot creata!Asigura-te ca esti pozitiv la testul credintei,pastreaza distanta,fata de indoiala,si izoleaza-te de frica.Increde-te in Dumnezeu,in orice situatie.Ma-ncred in El,orice s-ar intampla,pe drumul meu sau in viata mea,fie ce-o fi,in orice zi,Cerescul Tata m-a calauzi.Orice s-ar intampla,imi vad de viata mea,si ma duc pe calea mea.Ma-ncred in El,El stie soarta mea,pe stanca sus,sau in adanc de vai,lovit de val,ajungla mal,Cerescul Tata m-a calauzi.Ma-ncred in El,oriunde as fi dus.Chiar in cuptor de foc de as fi pus,in suferinti sau bucurii,Domnul ma va calauzi.Chiar si cand nu inteleg,ma incred in El.Eu voia Lui intotdeauna aleg,caci doar asa in slava Sa,voi merge cu Tata de-a pururea.

The joy of the Lord,is my strength…

Bucuria in Domnul,este desfatarea mea.Mai am si eu,un dor,cat voi trai pe-acest pamant,si cred ca-i pentr-un muritor.Nu este un alt dor,mai sfant,nici mai frumos,pe-acest pamant,decat sa iubesc si sa cant.O,Dumnzeule ceresc,Tu sti prea bine ce doresc.Stau si privesc ochii adanci care m-au descatusat,si cu inima m-am impacat.Te iubesc Domnul meu!Tu esti iubirea mea dintai,primii pasi cand mi-ai schimbat,intr-un vis adevarat.Eu vreau sa fiu in palma Ta,o perla care-ti va canta,te iubesc,Domnul meu!Si cand pe nori vei reveni,noaptea o voi birui,amandoi vom fi mereu,si timpul nu va trece greu,dar te voi iubi mereu!Am mai un singur dor,sa cant pana mor.Pana nu mor,va implor sa traiti in pace si iubire,cu un singur dor.Iubiti-va pe voi,si nu asteptati jumatati de masura,ori cum lumea ne injura.Va implor sa va iubiti cu dor si amor,ca toate ne omor.Ridic un steag de biruinta,ca azi mi-e dor de staruinta.Atatea doruri asi avea,dar le port aici in ❤️mea!Si cand acasa voi sosi,in cerul meu ma voi odihni.Nu va rog,eu pentru voi o sa ma rog,sa ramanem cu totii credinciosi.Iubirea cere jertfa,iubirea te inalta,si te leaga de clanta.Nu va dobor,va implor cu parfum de fior,si sa uitam de topor.Vreau sa fim un popor,sa stam in ruga in pridvor,si sa exclamam,de Cer n-e tare dor!Traiesc cu dor,nu vreau razboi,nici fior,caci mutul si lutul ma doare,vreau sa zbor peste zare.In fiecare zi tot zbor,si vreau un zbor usor.Multe doruri ma framanta,dar la inima i dau cantece care se framanta cu placinta.Sunt deasupra de nori,plutesc mai usor,gravitatea ma tine usor.Dar gravitatea de dor,nu catareste usor,si eu tot zic ca mor.Cu mute si multe dureri,tot privesc catre cer,sa scap de disperari,sa nu ma topesc cand zbier.Un singur dor,un singur fior,sa-mi fie usor.Cand de acasa am plecat,am vazut multa lume prin stat,si de suferinte multe si iei au dat.Totusi m-am consolat,si calugarita am zis ca ma fac.Dar tot mai am dor,si-l pastrez pana mor,cu el ma infasor,sa-mi fie drumul presarat de flori.Nu vreau dureri,vreau petale albe spre cer.Si tot o sa mai sper,ca o sa scap de dureri,daca nu cer,si ma indrept catre cer.Nu cer nimic de la nimeni,de dureri lumea e plina,vreau doar sa invete ca durerea nu totdeauna se alina.De atatea ori e asa de haina,ca ne duce in paragina,si ne rugina.Nu toate zilele sunt la fel,mai scap si nitel,manc patrunjel,si miros un bujorel,sa-mi fie dorul dorel,de dragasel.M-am facut muta la dureri,dar iuta,cand dorul fuge la fel.Sa cant,cat sunt inca pe pamant,mai multa iubire,mai multa implinire,si mai multa sanatate,si Domnul sa ne de-a de toate.

Totul e desertaciune…

Un neam trece,altul vine,pamantul ramane in picioare,soarele apune in fiecare zi,apoi din nou rasare.Ce folos de toata truda,desertaciune-i pe pamant,nimic nu este trainic,totul e goana dupa vant.Am adunat intelepciune,dar totul e desertaciune,am inteles,ca unde-i multa intelepciune,e multa amaraciune.Gandul trist iarasi ma poarta,ca toti avem aceeasi soarta.Si din nou am vazut sub soare,lucruri infricosatoare.Zilele trec,si incercam sa supravietuim.Din cauza agitatiei,nu mai avem timp de lucrurile care conteaza cu adevarat.Realizam ca toate sunt trecatoare,si nimic nu mai are valoare.Ganditi-va ca in orice moment,viata se poate termina.Ce a fost va mai fi,si ce s-a facut se va mai face,nu este nimic nou sub soare.Omule ce-alergi prin lume adunand,in curand vei pleca de pe pamant.Ma domina ceea ce simt,nu ceea ce gandesc.Suntem trecatori,dar stim,in trecerea noastra,sa sapam urme adanci in sufletele oamenilor.Si noi,intr-o zi ne vom opri din goana noastra,si realizam ca totul a fost goana dupa vant.Ce este stramb nu se poate indrepta,si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.Numai adevarata dragoste invinge negura vremilor.Ce este viata si pentru ce se merita sa traiesti?Placerile trupului nu satura niciodata sufletul.Oamenii au atat de multe intrebari,de viata,incat nu stiu daca ar putea fi curpinse intr-o carte,pentru ca viata este o enigma.Viata este asemenea unui scenariu care trebuie interpretat dupa modul in care a fost scris de scriitorul lui,sau precum un cantec care trebuie cantat dupa melodia celui ce l-a compus.Realitatea este ca oricat am incerca sa inveselim inima cu lucrurile acestei lumi,ea va ramane tot impovarata si trista.Omul se naste nestiutor si moare ignorant.Este limitat in cunostinta si intelepciune,si nu poate sa cuprinda maretia cunoasterii si intelepciunii.Omul care a cautat fericirea peste tot si n‑a gasit‑o,a scris pentru ca ceilalti sa nu repete greselile lui.Placerile promit mult,dar ofera putin,ele sunt de moment,nu de durata.Viata este un dar primit zi de zi,lumea in care traim are nevoie sa auda aceste cuvinte,ramane de datoria noastra sa intelegem cu adevarat mesajul.Cautam si nu mai stim ce mai cautam?De dimineata cand ne sculam,ne tot cautam.Cautam sa aratam frumosi,sa fim sanatosi,cautam sa fim iubiti,pretuiti,sa castigam si sa reusim.Toate aceste cautari sunt foarte bune.Nimic de zis,doar de promis.Si eu tot caut,si nimic ce caut nu ma satisface.Acum le dau la toate pace,si sunt pe pace.Caut un loc frumos,racaros,si in inima sa-mi fie de folos.Dar va spun ce am aflat,oriunde ma duc,de toate m-am saturat.Si vreti sa stiti ce am mai aflat?In Biblie scrie,cautati mai intai imparatia cereasca,si toate le vom primi pe deasupra.Am cautat fericirea,dar oamenii nu mi-au dat,am cautat bogatia,a fost greu de castigat,si cate si mai cate am cautat,nimic nu m-a mangaiat.Atunci am cautat in sufletul meu,si am vorbit cu el.Suflete ce tot cauti si nu esti implinit,ca eu nu stiu ce sa-ti mai promit?Si in Eclesiastul am citit,Solomon a avut de toate,si singur a zis,le-am gustat pe toate si tot nu sunt implinit.Suflete bea si te inveseleste,caci toate intr-o zi se vestejeste.Si sa va spun metoda mea.Nu va spun secretul,o iau cu incetul.Metoda mea a fost asa.Cum stim cu totii,totu-i goana dupa vant,astazi esti,si maine pleci.Am ajuns la concluzia,sa ma multumesc cu ce am,si sa caut ceea ce imi linisteste sufletul.Si am gasit.Uite ce am gasit?Muzica in primul rand,natura pe care Dumnezeu a creat-o si meditatia pe care inima a mangaiato.Binenteles ca rugaciunea este cea mai importanta.Si nu mai caut nimic,ca stiu ca toate le am ca prin vis.Cand l-am cautat pe Dumnezeu,am gasit totul.El imi e indeajuns!Poate ca trebuia sa treaca multi ani,sa realizez aceste cautari.Nu este nimic rau in a cauta,cauta ceea ce te face sa le legi la gat,si sa le scrii pe tablita inimii tale.Asa e omul cat traieste,cauta,cauta,si tot nu le gaseste,ca nu se multumeste cu ce are,si vrea multe,si nepatrunse.Intr-o zi dupa atatea cautari,nu o sa mai vrem nici asezari.Cauta-l pe Domnul cata vreme se poate gasi,cauta-l si nu sovaii,iubirea Lui te va implini.Singura imi achit prostia,dar cumplit ma enerveaza,ca platesc ticalosia celor care guverneaza.Domnia si prostia sunt boli legate la un loc,ajungi ministru daca ai noroc,si mori cu iele la un loc.Nimanui nu-i pasa ca scriu.Asa ca de obicei,eu nu am un condei,eu imi fac un obicei.Am intrat in jirebie,si am adunat o sumedenie.O sumedenie de amintiri,acum le-am facut sir.Le imprastii aici,pentru zilele cand am fricii.Si tot acum,am citit din Eclesiastul,ce folos are omul,din toata truda lui,de aici sub soare.Vantul sufla spre miazazi,si se intoarce spre miazanoapte,apoi iarasi se intoarce,si incepe din nou aceleasi rotituri.Ochiul nu se mai satura privind,si urechea nu oboseste auzind.Ce a fost va mai fi,ce ce sa facut se va mai face.Caci unde este multa intelepciune,este si mult necaz,si cine stie multe are si multa durere.Am zis inimii mele,vreau sa te incerc,gusta fericirea!Si am vazut ca si aceasta este o desertaciune.Am zis rasului,esti o nebunie!Si veseliei,ce te inseli degeaba?Am hotarat in inima mea sa-mi veselesc trupul,am facut lucruri mari,apoi cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrurile pe care le facusem,am vazut ca in toate este desertaciune,si nimic nu este trainic sub soare.Caci drept vorbind,ce are omul din toata truda lui?Totul este desertaciune,o desertaciune a desertaciunilor,si trecem in minunea minunilor.

Sunt,si raman originala…

Raman originala,vreau sa fiu normala,dar analizele mi-au iesit,"out of range."abnormale.Astept in tacere,si ma rog sa am putere,pentru zilele mele grele.E viata vazuta de mine,prin prisma experientelor si trairilor mele.O lume care vine si pleaca,cu multe evenimente si invataturi.Este viata asa cum o vad eu prin prisma vietii de zi cu zi.Hocus,inseamna sa hoineresti,focus,sa te mai gandesti,iar preparatus,sa te pregatesti.Cat despre mine,hoineresc toata ziua,gandesc pana ma doare capul,si ma pregatesc pana cand sunt pregatita de tot.Hoineresti,gandesti,si apoi te pregatesti,de ce?De drum,ca ai hoinarit destul.Nu stiu daca sunt destul de serioasa,dar sunt acceptabila de serioasa,sa va spun.Ce sa va mai spun?Vreau sa fie totul frumos,sa fie o hoinareala buna de drum,gandita acum,si preparata cu ceva bun.Dar chiar daca,este mai alunecusuri si coborisuri,trebuie sa-mi tin echilibru,nu numai cel corporal,dar si cel mental.De multe ori simt ca ma prabusesc,si din nou eu ma cercetez.Stau bine pe picioare,tin capul drept in sus,sau ma clatinez.De-o fi una,de-o fi alta,eu le duc pe toate.In stiinta nu ma bag,in religie,nu stiu multe,in politica,nu e de mine,in dragoste,o las in balta.Ori cum,vrei,nu vrei,le inveti pe toate.Niciodata nu ma plictisesc,eu le traiesc.Suferinta e cea care ma doboara.Si ca sa uit de ea,eu va scriu din picioare.Ce technologie avansata,dai din cap,si mergi pe roata.Ori cum,am uitat,e iar o alta zi,calculata!Ma pregatesc,ne pregatim,pentru a cata oara?Oricum o iau la drum din nou.Si pentru a cata oara,e iar obiectiv?Ma reculeg din nou.Sunt aici,cu bune,cu rele,cu ale mele povete.Traieste si fi bucuros,traieste si creste sanatos!E la mintea copilului toate acestea ce va scriu,dar e bine sa mai fiu inca copil.Nu sunt sofisticata,sunt originala,uneori banala,cateodata mai fac si o greseala,dar eu tot nu ma las de scofala.Punct si o iau iar de la capat.Se zice,o femeie frumoasa e un dar,o femeie cu umor e o binecuvintare.Eu nu ma laud pe mine,doar asa se zice.Se mai zice,ca femeia e bine sa mai stea si pe la oale,dar eu toate le dau in poale.Sa stiti ca ma pocaiesc in fiecare zi,nu sunt ce par a fii,poate nici nu voi putea sa fiu,sunt doar eu,si atat.Nimic mai mult,sau mai putin.Nu stiu sa scriu in engleza,ca nu imi iasa pasenta cum vreau eu.Evadez,visez,obosesc,ma consolez,ma cercetez mai indeaproape,si traiesc.O zi frumoasa,trebuie sa traiesc!Ma las in voia sortii,pana vine voia noptii.Mamica draga,ma gandesc la tine,ca ai avut puterea sa-mi faci noptiile mai senine.Povesteam si ne radeam,cantam si ne mai rugam,si prindeam tot ce era mai bine.Acum.Eu scriu de tine,si de mine.Ai fost candva de partea mea,si apoi m-ai lasat pe mine.Privesc in sus,si nu mi-e frica,eu sunt cuminte,sunt parinte."Mi-ai spus de atatea ori,sa ai grije de tine,si sa fii cuminte."De nu era Domnul de partea noastra,ce ar fi fost cu viata noastra?Tu acolo,eu aici,si intr-o zi,in vesnicii.Am deraiat de pe linia de tren,dar ma reconectez din nou pe linie.Alo,esti pe aceiasi lungime de unde cu mine,sau doar ma inspectezi.Au fost doar amintiri de neuitat,a fost in viata mea.Priveste drumul inainte,la stinga,la dreapta,inainte,inapoi,dar nu te da batut!E doar un crimpei din viata mea,un mic manunchi de amintiri,mai hade si hazli.Zimbeste,la capatul drumului te asteapta curcubeul!E doar o reculegere de amintiri.Visez.E viata mea in obiectiv.Crestinismul este o relatie.Cat este de reala si vie relatia ta cu Dumnezeu,atat este de real si viu crestinismul tau.Ideea este sa faci totul pentru Dumnezeu,din credinta si incredintare,doar El poate sa aprecieze.Altii critica fara sa inteleaga ce spun,sau o fac din complex personal,sau neimplinire interioara.Totul se rezuma la,pentru cine faci ceea ce faci?Relatia personala cu Dumnezeu este ceea ce conteaza.Dumnezeu spune „Oricine crede sa nu piara,ci sa aibe viata vesnica”Ioan 3,16 Cand spui cuiva despre credinta ta,i oferi o religie sau o relatie?Biblia spune ca trebuie sa ne nastem din nou,nu ca trebuie sa fim religiosi.Oamenii prezinta adesea Evanghelia ca pe o lista de reguli religioase,nu ca pe o relatie cu Dumnezeu.Respectand regulile crestine,nu te face crestin,cum nici daca stai intr-un garaj nu te va face o masina.Nu am nicio religie,dar il am pe Isus.Ofera o relatie,nu o religie.Doamne,e usor sa cad in capcana ca trebuie sa urmezi un set de reguli ca sa fii un crestin,dar nu aceasta este credinta pe care o ceri de la mine.Vreau sa va impartasesc relatia mea cu Dumnezeu,nu religia mea.Rugaciunea este legatura cu Dumnezeu,fantana intelepciunii,izvorul puterii,al pacii si al fericirii.Sa ne rugam pana inca se mai poate,chiar si pe coate.Sunt si raman originala,pana nu dau in potcoveala.Asa am fost,asa sunt,si asa voi merge,pana la infinit.

Nu ma schimb,pentru nimeni,si nimic…

Nu m-as schimba,pentru nimeni,si nimic.O,de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor.Sa ramana-ntotdeauna amintirile frumoase,ce pastreaza in suflet pace,si clipele bucuroase.Doar Domnul mi-a ramas,si-al diminetii ceas,chiar si clipele de la amiaz,si-al serii tainic ceas,prin harul minunat.Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea,este bine sa mai reflectezi o data.In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi,trage si impinge.Rasul este cel mai bun medicament pentru trup si suflet,si din fericire,poti avea o multime de motive sa razi si sa fii optimist.Cineva mi-a spus ca sunt haioasa si cleioasa,dar eu va spun ca sunt si artagoasa.De toate ma leaga,inima mi-e bleaga si pribeaga.Daca ma intrebi cum sunt?Eu acuma vin si-ti spun.Plina de pacate,dar cu sange au fost spalate.Plina de durere,dar mai primesc si putina mangaiere.Plina de pelin,ca vomit venin,si Cerul nu e tot senin.Plina de tristete,traiesc cu blandete,si invat din povete.Plina,doar goala de mine,sa nu fac rusine.Plina de Harul Sau,cand ma apropii mereu de El.Plina de plinatate,doar Domnul imi face dreptate.Acum cred ca stii cum sunt,doar Domnului ma supun.Mi-e greu ca sa descriu ce simt si cum ma simt,in suferinta am invatat,o perla ca sa fiu.Eu voi trai o vesnicie,in vesnicie.Traiesc cat imi merge bine,si cand nu mai stiu de mine,altii o sa se lupte cu mine.Nu stiu cum voi accepta,ca de acum viata imi este tot mai grea,si zilele nu le voi mai numara,caci privirea imi este sus la vesnicia mea.Cate zile eu traiesc,vreau sa ma fericesc,si de bine de voi da,totdeauna eu voi canta.Si atuncia cand mi-e greu,nu vreau sa stau pe spatele tau.Nu vreau sa ma gandesc la bogatie,nici la o alta inparatie,vreau inima curata sa-mi fie,pentru a Domnului vesnicie.Azi parca mi-am scris testamentul,nu vreau sa dau fata cu cimentul,nici sa ma gandesc la o cutie,ca ori cum,ea no sa mai invie.Am ales ce vreau sa fie?Bunatate,dragoste si credinciosie,pentru toti oamenii dragi mie.Viata nu este usoara,nu e cum o canti ca din vioara,si nu poti sa le dai toate pe moara.Este viata un blestem,sau cum iti asterni dormi pe buruieni.Nu sunt inger dar nici demon,sunt asa cum sunt sa fiu.Nu ma transformez eu tie,nici daca ridici o palarie,eu sunt asa,sunt doar femeie.De ce am venit asa pe lume?Asta numai Dumnezeu o stie.Si ce daca sunt femeie?Nu m-as schimba cu alta nicidecum,si nu-mi trebuie puterea nimanui.Daca am ajuns bine pana aici,eu nu vreau sa fiu lipici.Nu o sa ma lipesc de nimeni,am si eu destule pasarici.Vezi tu,cum dai,tot nu iese bine.Ce sa va mai dau,daca nici eu nu mai am.Cred ca ati inteles destul de bine,viata nu se termina aici.Chiar daca traiesti si pe furisi,lumea zice,ca nimic nu-i interzis.Nu va luati dupa sfatul meu,sa nu dati si voi de greu.Multe nu am invatat,dar examene de viata am dat.La unele am buctat,la altele am copiat,dar originalul nu vi l-am dat.A fost foarte greu,chiar daca experiente am invatat,viata tot in picioare m-a calcat.Asa a fost,nu mult am rezistat,ca iarasi m-am impedicat,si din nou la lupta am intrat.Se zice ca viata e o lupta,dar eu m-am tras tot pe burta,si a fost tare crunta.Nu fiecare e la fel,altul e mai finel,si altul mai prichindel,poate tras chiar si printr-un inel.Uite asa eu m-am luptat,dar inca lupta nu sa terminat.Stiu ca nu traiesc vesnic,dar ma pregatesc de vesnicie.Atunci am inteles eu bine,traieste azi cum se cuvine,ca maine poate cine stie,no sa mai fie!Eu nu traiesc vesnic,amintirile raman vesnic.Curajul de a merge inainte si de a birui.Actiunile facute cu curaj nu au nevoie de trompeta.Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca sa nu ratam alergarea credintei noastre pe care o asteapta o mare rasplatire.Poetii au scris ca in cetatea unde mergem noi,florile nu vestejesc.Apostolul Pavel nu s-a ocupat de flori,ci el a scris despre stabilitatea cetatii unde merg toti credinciosii.Cert este ca florile nu vestejesc acolo.Florile sunt pe pamant pentru a ne arata maiestria si intelepciunea Lui Dumnezeu.In cetatea unde merg eu,strazi de aur stralucesc.Pomul vietii acolo creste,florile nu vestejesc.Infloresc aici o vreme,dar curand se ofilesc,in cetatea unde merg eu,florile nu vestejesc.Multe lupte si necazuri,in viata intalnesc,n-or mai fi in Tara unde,florile nu vestejesc.Multi iubiti s-au dus acolo,si in slava stralucesc,ma asteapta si pe mine,acolo unde,florile nu vestejesc.Deci,prin urmare,eu nu ma schimb,chiar in nici o stare,o sa privesc,dincolo de zare.

La cimitir…

Am fost la cimitir,am stat si am meditat la viata.Uite ce este viata?Azi mama mea,sarbatoreste in cer,91 de ani.Sunt foarte emotionata,de lacrimi,nu scap niciodata.Hi,spune repede ce vrei,ca ma grabesc.De ce?Pentru-ca nu am aier,si ma sufoc.In fiecare zi,fiecare din noi isi creeaza propriul destin.Unii scriu poezii,altii scriu pe bloguri,altii sadesc un pom,sau o floare.Fiecare e un creator care isi exprima dragostea.Dragostea,este cel mai puternic sentiment din univers,insa eu consider ca inteligenta nu este mai putin importanta,fara inteligenta am fi incapabili de a crea ceva,am fi incapabili de a exprima sentimentele si trairile noastre.Viata,dragoste si creatie contin intregul sens al existentei noastre.In fiecare dimineata,te ridici din pat si te gandesti la ziua care vine.Ne temem de necunoscut,de nou,de lupta si trecem peste toate,doar sa ne fie bine.Uitam ca viata e o piesa in care noi suntem actorii principali.Aminteste-ti cand navighezi pe Internet Explorer te intreaba,what is next step?Calculatorul nu va alege pentru tine,el este un instrument si asteapta decizia ta.What Next?Scopul vietii este o viata de scopuri.E atat de infricosator si,totodata,minunat sa stii ca fiecare zi ar putea sa fie ultima.Ati putea trai stiind ca binele nu se va termina niciodata?O viata cu sens inseamna o viata traita constient.Trecand pe la cimitir,m-am gandit la toate,prin viata-s si eu trecator,ma doare toate,ma trece un fior,acolo sunt nume ce s-au dus,cu tot ce-aveau si ce au spus,pe cruci vad scris,parinti si frati.Cu vieti amare sau trai dulce,sfarsit-au toti,aici,sub cruce,promisi sau luati la intamplare s-au stins precum o lumanare.Si parca as sta,n-as vrea sa plec,doruri straine ma petrec,de toti de aici parca imi pasa,si simt c-as fi precum acasa,apoi ma inmoaie un gand firesc,ce scurta-i viata ce-o traiesc!Un dram de viata cat mai este in lumea asta sa traiesti,jertfeste-l numai pentru suflet si lasa grijile lumesti.Un singur an sau jumatate,o luna,poate,ti-a ramas,sau numai ziua cea de astazi,ba poate chiar numai un ceas.Pe cat de tainic se arata hotarul vietii pe pamant,pe-atat mai scurt sa-ti para drumul ce duce pana la mormant.Sa ne oprim putin din drumul framantarilor noastre.Nu stim ce ne aduce ziua de maine,dar un lucru stim sigur,curand sau mai tarziu va aduce inevitabilul.Viata ramane o amintire a cea ce am fost.O singura cantare,un singur refren,o singura dorinta pana ajung in Cer!Lasa-ma ca ma grabesc,nu ma tine,trebuie sa plec.Repede,am si plecat,bateria m-i sa descarcat.Mai spune ce vrei,in alte ordini de idei!Poti fi maiestru in cuvinte,si sa insiri in scris povesti,dar mai intai sa iei aminte,continutul e de folos.Multi vor spre bine o schimbare,dreptate par,sa aiba toti.E greu sa schimbi o fata meschina,caci nici pe tine nu te poti.Timpurile se schimba,si noi ne schimbam odata cu ele.Continutul e valabil,restul,e palpitabil.Asa mi-am petrecut timpul la cimitir,in doua randuri,si cinci cuvinte,azi esti,si maine pleci.In umblarea mea prin lume,prin ispitele haine,peste tot Isuse,Doamne,numai harul Tau ma tine.Trece ziua cea de azi,mai injos cu-o treapta cazi,sau cu una te ridici,ca nu poti sta tot aici.Te ridici,sau cobori,te intreb de doua ori,te ridici sau te cobori?Banii oare-ti sunt caderea,de nu poti sa te ridici?Caci sunt multi cu mari avere,iar cu sufletele mici.Daca vrei sa fii bogat,sa ai sufletul curat,bogatii sa nu le zici,celor ce raman aici.Nu vorbesc de-o ridicare in privirea celor multi,caci aceasta e pierzare,daca vrei sa ma asculti.Dumnezeu a lepadat ce-i la oameni inaltat.Umilinta de-o iubesti,afla ca pe drum bun esti.Doamne,Tu ma cunosti,Tu ma cercetezi de aproape si-mi cunosti gandul meu si starea mea,sti cand stau si cand ma scol,chiar cand sufletul mi-e gol,eu primesc raspuns si balsam vindecator.Mi-am ridicat privirea si cand am inceput a plange,am simtit o strapungere adanca in mine.Acum stau si ascult,ascult si stau.Aud cuvintele scrise din sufletul meu,recitandu-le din nou numai de mine.Am scris ceva,si cat am simtit,cine stie mai mult,sa stie.Strang amintirile sirag,si doruri,randuri,randuri.Eu numar anii,dalbe flori,cantari ascult,iti vad tristetea pe obraz si lacrimi inodate.Astept demult,astept si azi,dar ei sunt dusi departe.Nu ma amagesc ca vor veni,facand din an,doar amintiri,deschid ferestre si imagini,si din nou ma apuca dorul.Umbland pe strazi,vedeam cum oamenii se amagesc zi dupa zi.Doar numai ingerii mai canta,si eu doar i ascult.Viata jos pe pamant nu-i usoara,dar pana ajung in mormant,mai cant o cantare.Ingeri jos si ingeri sus.Unii imi spun ca ma iubesc,altii sunt sus in cer,si eu i pomenesc.Mama mea,ingerul meu pazitor,fica mea Camelia,si toti cei dragi plecati mai de demult,eu nu pot sa va uit,intr-o zi,voi fi cu voi sus in cer.Am fost la cimitir,doar trupul zace in cimitir,sufletul este printre ingeri.Nu te astept sa vii,ma pregatesc eu de vesnicii.Acum sunt o pamanteana,dar intr-o zi voi fi si eu o mosteana,si in cer vom fi una,ingereana.Nu voi putea sa te uit niciodata,ai fost pentru mine cea mai buna si frumoasa mama,si exemplul tau de mama,a ramas la inima mea,pentru o viata intreaga.Stiu ca de sus tu ma veghezi,si gandul pentru tine,niciodata nu-l cedez.Nu trece o zi fara amintiri,si tu in ele mereu vei fii!Iubirea e lantul ce ma tine,si ma gandesc cu drag la tine,pana imi vine si mie timpul,sa ma intalnesc cu tine.Adevarata mostenire pe care o lasam lumii in care traim nu se masoara in cantitatea averii materiale,ci in ceea ce am sadit in vietile oamenilor cu care am interferat.E cea mai mare lectie de viata si cel mai mare dar pe care-l putem face lumii.Multumirea pentru ceea ce am insemnat in vietile oamenilor aduce sufletului nostru o mare bucurie si un destin implinit.Misiunea reprezinta scopul vietii si motivul pentru care existam.Este o energie intensa care este in noi si care se doreste traita si implinita,astfel incat sa fim impacati si in armonie cu noi insine.O simtim ca o chemare interioara,o voce,un imbold sau o pasiune pe care nu o putem ignora.Fiecare suflet,are calea lui de urmat,intr-un anumit timp si intr-un anume scop,totul desfasurandu-se intr-o perfecta ordine Divina.Ingerii veghetori ai nostri ne indruma sa cautam in interior,ne arata cum sa privim in noi insine.My Heart Will Go On.Este foarte simplu sa traduci cuvinte sau versuri.Este in acelasi timp foarte complicat cand trebuie sa traduci sentimente sau trairi.Aceasta melodie a lui Celine Dion este una dintre acelea care te pune la grea incercare cand vine vorba sa ii traduci versurile.O intelegi perfect pentru tine,dar este foarte dificil sa redai exact in limba romana mesajul pe care il transmite.To go on,in limba engleza inseamna a avansa,a merge inainte,a merge mai departe,a continua.Acesta este in putinele traduceri pe care le-am mai gasit pe internet ale acestui cantec,My heart will go on,este tradus”Inima mea va continua sa bata.”Personal,am incercat sa ma apropii cat mai mult de adevaratul mesaj pe care artista il transmite prin aceste versuri.In fiecare noapte,in visele mele,te vad,te simt,asa stiu,voi continua.Departarea traverseaza distanta,si spatiu dintre noi.Trebuie sa vii sa-mi arati cum sa continui.Aproape,departe oriunde ai fi,inima va continua sa bata.Inca o data si esti aici in inima mea,si inima va continua sa bata.Dragostea ne poate atinge o singura data,si ne poate parasi o viata.Dragoste a fost cand te-am iubit pe tine,mama.Adevarat,te-am tinut in viata mea,voi continua sa merg mai departe.Esti aici,nu mi-e frica de nimic,si inima mea va continua sa bata.Voi sta asa pentru totdeauna,si inima mea va continua sa bata.Noi in rascruci,cuprinsi de o teama,opus.Tu sus,eu spre apus,orbita ne rastoarna.Haos,semnalele SOS,ne poarta spre poarta cereasca.Mi-arunci,umbra ta-n cruci,in pamant sa izbeasca.Mint,cartile mint,eu pling,la buzele gropii.Eu simt,tremur si simt,gust de pamant.De jos,sunt toate de jos,semnalele SOS,de ingeri bruiate.Sub aripi vantul bate,cerul greu sa nu-l ai.Umbrele cruci,lovind ne rastoarna,noi in rascruci,cuprinsi intr-o perioada de viata.Si nu numai mama,am si pe tata,frate,sora,fica,nepoata,si pe toti,Dumnezeu l-e face socoata.Ingeri sus si ingeri jos,eu calatoresc pe jos,pana ajung la Christos!Amintiri care fuge,intr-o goana.Timpul ma rascola,si raman fara busola.In amintirea ta,si a multora,ne dam de-a volbura,si trecem prin scorbura.Asa n-e e soarta,pana intram si noi pe poarta,cand se deschide poarta.Lacrimi de dor,lacrimi pana mori.Si toate aici raman,scrum si zbucium,cantand cu bucium.Stiu ca esti bine acolo,nu te mai doare nici pe dincolo,dar o se venim si noi acolo,cand nimeni nu ne ocola.Freamata ceasul de taina,cand ingerii striga nvierea.Anii se-astern ca o haina,frageda iti este tacerea.Pe-acolo pe unde-ai trecut,ramas-au doar umbre si soapte.Iar plopii,ce toti te-au stiut,plecata-au si ei catre noapte.O stea se inalta de dor,sa-ti poarte in veci nemurirea,si sa-ti aduca-n genuni amintirea.O,serenada,canta cat poti,mai cu jale,fii buciumul peste dor,peste zare.Alina-mi tacerea ce plange si doare,si se-adanceste mai tare.