Smerenie,bunatate,caritate…

S-a mai spus de multe ori,graba strica treaba.Nu te grabi sa faci o juruinta,daca in tine nu-i credinta.Si cate ar fi,nu te grabi,traieste in bunatate,smerenie si umilinta.Cand ne grabim,de toate ne pripim,si apoi tot noi le ocolim.Te sfatuiesc,ia-o mai incet,ca te pripesti.E o lectie de invatat,multe nu s-au remediat.Opreste-te putin,si mediteaza.Cine se scoala de dimineata,departe ajunge,ca graba nu-l ajunge.Chiar acum,stau linistita,si mai un pic,o iau la drum.Lumea e o scena,viata e un act,ai venit,ai vazut,ai plecat.”Mens sana in corpore sano.”Cu un suflet bun nu imbatranesti,doar te topesti.Am inventat scrisul,sa pot sa vad si Paradisul,ca ma duce in tot abisul.Eu sunt pregatita,chiar daca nu sunt implinita,mai smerita,dar Dumnezeu ma vede,nu sunt ocolita.Tot ce am avut mai bun am dat,doar atat mi-a mai ramas.Aceastea nimeni nu m-i le poate lua,sunt scrise pe spinarea mea.Asta sunt,asa ma numesc,si zi de zi,ma fericesc.As vrea multe,dar prefer si marunte,ca pot sa le pun pe frunte.Raveca ma numesc,in America locuiesc,pe Domnul il iubesc,pe voi va apreciez,si in lume tot veghez.A fost o zi,cum alta nu o sa mai fie,ca eu scriu in fiecare zi,despre o alta minunatie.E o minune chiar si cand soarele apune,si eu stau tot in tribune.Drumul a fost lung pana aici,vantul adie,mai suflu si o papadie,ca doar sunt inca vie.Un semn,o amintire,consider-o cum vrei,dar nu doresc uitarea,sa fie locul ei.Pana intr-o zi,cand ce a fost,nu va mai fii!Daca m-ai citit,desigur ca nu ai gresit,le-ai nimerit,si de mine te-ai lipit.Azi a fost asa,maine va fii de partea ta,sa-mi scrii si tu povestea ta.Te astept sa ne intalnim,la capatul de luna,si o stea,sa ne fie cununa.Ma bucur de tine,ca esti mai bun ca mine,si meriti tot meritul,de la mine.Te las cu bine,acum stii ceva,despre mine.Viata imi face fite,imi da piulite,ca sa-mi ajunga la costite.Vorba aceea,asa e femeia,deaceea sa nu te pui cu ia,ca e vai de pielea ta.Bucuria nu e doar un atribut al tineretii,bucuria e bucurie in orice anotimp al vietii.Sa nu ma bucur Doamne,ma rup de lume tot mai mult,chiar de-am ramine-o singura pereche.Chiar daca flori pe ramuri nu mai cresc,eu tot ma fericesc.Chiar daca soarele nu-l mai zaresc,chiar daca nu pot timpul sa-l opresc,eu tot ma vaicaresc.Culori si peisaj divin,eu rasadesc Edenul in pustiu.Chiar daca totu-i vechi,din inimi cum rasare aurora,spre-o alta lume noua,eu ma dedic si spre cer eu tot privesc.Din cer lumina se iveste,chiar daca crucea inca ma mahneste,e-atata bucurie in inima ranita,ca vorba aceea,femeia tot iubeste.De fapt,fie vorba intre noi,vremea-i ca oamenii,adica sucita.Om sunt ca si cei multi,oleaca bine,oleaca mai venin.Vine omul,sta oleaca,mai scrie,dar si pleaca,nu este suficient sa stii si sa citesti,oleaca gata,si mai plec.Vorba aceea,asa e femeia,ce nu e,poate fi.Vorba multa,saracia omului,vorba culta,bunatatea Domnului!Luca 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui,iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui,caci din prisosul inimii vorbeste gura.Incurajati-va sa cautati intimitate cu Dumnezeu in fiecare zi.Am invatat multe,si pana se rupe ata,poate se mai inoada viata,iar daca nu,nu e nimic.Asa este viata,inca nu mi-am pierdut speranta.Cand esti tanar,crezi ca stii totul,si cand ai dat cu capul,ti-ai spart si ficatul.Drumul duce nicaieri,doar ca iti face niste placeri,dar tot o sa ajungi in Cer.Pana mori tot inveti,ca nu ai doua vieti,doar o sa primesti tot scaieti.Smerenie,bunatate,caritate,Dumnezeu le plateste pe toate.Am multe intrebari de pus,si raspunsuri de primit.Doar noi avem suflet,si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza.Radem,plangem,zambim,ne intristam.Asadar,nu acuz pe nimeni.Este vorba despre oamenii care,sunt testati.Avem o mare problema,e vai de noi!Haide-ti sa corectam ce e rau in noi.Smerenie,bunatate,caritate,toate sa fie facute cu fapte.