In linistea naturii…

M-am nascut cu un suflet sensibil,am simtit din totdeauna ce mi se intampla.Am un spirit liber,o inima blanda si un suflet bun.Lasa-ti sufletul sa zboare acolo unde se simte cel mai bine.Nu conditia,ci calitatea sufletului ne face fericiti.Sufletul e ca fierul,nu poti lucra cu el pana nu l-ai incalzit.Cea mai pretioasa calatorie este aceea catre suflet.Sufletul este unica valoare a omului.Fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsa.Sufletul omului este nemuritor si etern.Felul de a vorbi este oglinda sufletului.Ochii dezvaluie puterea sufletului.Puterea de a crede este o putere a sufletului.Vreau liniste deplina,sa pot traii in lumina,ca si anii m-i se gata,si linistea tot ma asteapta.Am invatat singura sa ma hipnotizez.Nu-ti trebuie lectie si nici stiinta,iti trebuie liniste si chibzuinta,credinta sa treci de sticla de suferinta.Cum am inceput acest drum de liniste si pace,sa ajung sa pot face pace cu mine,si cei din jurul meu.Mult haos am inghitit,multe nopti nedormite le-am dumerit,si tot am inchis ochii,si m-am rugat,si in liniste am stat.Cu ochii inchisi si mainile ridicate spre cer,cu gandul si mintea,concentrata la dureri,am tot incercat,pana cand hipnoza,m-a hipnotizat,dar fara nici un aparat.Inchizi ochii si te lasi purtat,de sentimentul ce l-ai experimentat.Si tot asa,mergi mai departe,si te simti de povoara eliberat.Pentru mine,cantarea e modelul si modul in care eu le-am urmat.Acestea sunt doar temporare,ca atunci cand dau de-o tumoare,si nu vreau sa ma omoare.Totul e temporar,dar incerca macar,sa uiti de calvar,cat timp mai avem har.Ma si amortizez si amortesc,sa nu ametesc,sa pot bine sa le amestec.Si pe mine ma amestec,si ma invart peste un mestecen.Atat de mult ma invart,pana cand toate ia avant,si le arunc pe toate problemele mele in vant.Aceasta este metoda mea de hipnotizare,cand ma doare cel mai tare.Si cand de toate am ametit,m-am asezat jos,ori pe pamant,si astept din nou sa vad daca mai pot sa cant.O experienta foarte valoroasa,nu costa nimic,doar timp,gandire,si sa treci la treaba.Stiu si mai multe metode,dar trebuie sa ai tobe,sa nu primesti si niste cobe,ca trebuie sa-ti faci si niste ciorbe,sa nu primesti si bombe.Cred ca v-am informat destul.Cand nu gasesti liniste in tine,zadarnic o cauti in alta parte.Ramai calm in asteptare,si sufletul iti da aprobare.Mai vreau doar o felie,cu liniste de poezie,si suflet cald de papadie.Si ca tacerea vreau sa fie,linistea din inima mea.Sa simt mereu ca ma inalt la Tine,sa lupt sa inving,sa fiu un om biruitor.Doar in liniste putem strabate nelinistea.Si totusi cata liniste ramane in suflet,si vom zbura cu liniste cu tot.Ori ce om are o taina,si o ascunde chiar sub haina.Singur omul recunoaste,cine a fost,si cine este.Taina lui n-o povesteste,la nimeni,ca se cruceste.Un biet om,un biet hain,si in suflet sta tiptil.Cand suferi l-e pare bine,cand izbutesti,iti zice,sa-ti fie rusine,si sa nu te superi,sa pastrezi totul pentru tine.Sunt om,dor,fiinta si scanteie,si viata m-a ingenuncheat in liniste adanca,ca o tacere.Cuvantul mi-a venit in ajutor,si-n versuri ce-au ramas nescrise,sa plang atunci,cand imi este dor.Dar si de dor,suferintele ma dor,si lacrima din ochi,cu ordor.Ascunsa-n taina,stau aici,incerc gandul sa nu-l stric,tac si ma ridic,si plec de-aici.Cuvintele nu ajung,poate o lacrima ascunsa-n taina,si mi-e deajuns.Acesta mi-e raspunsul in taina si-n ascuns.In linistea naturii,stau de vorba cu Tatal,acel de la-nceput,cand eu L-am cunoscut.Dincolo de trecut,ma indrept spre Cer fara prea multa atentie la pasi.Nu sunt Eminescu,dar mai mult ca el,cred ca pot iubi.Fericirea e doar cu Isus si sa traiesti numai pentru El.Azi razi,maine plangi.Ma incred in iubirea-i divina,ma incred in cuvant,in Isus.El zideste iubire in mine,pana cand voi ajunge-n Cer sus.Orice lucru El il face frumos la vremea lui.A pus in inima chiar si gandul vesniciei,macar ca omul nu poate cuprinde,de la inceput pana la sfarsit,lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.Viata este taina nepatrunsa,de aceea,ea nu se analizeaza,ci se traieste.Pe masura ce anii trec,am tendinta de a elimina regulile si a prefera ideile.Singura raspundere este fata de propria inteligenta si constiinta.Daca vrei ca iarba sa fie mai verde,nu are rost sa privesti in curtea vecinului.Prietenii sunt ca pepenii,incerci o suta si alegi doi,trei.Prieten adevarat este acela care te sfatuieste de bine.Nu uita niciodata ca pielea se increteste,parul incarunteste,iar zilele se transforma in ani,dar ce e mai important se conserva.Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare.Fiecare om are si zile fericite pe pamant,nu numai zile triste si rele.Si unele zile rele in viata,ni se intimpla,si le pastram pe totdeauna,ca cele mai dureroase amintiri.Scurta este viata,iute trecand,si catre moarte trimitand.Fiecare zi poate fi o zi speciala,si fiecare rugaciune poate fi auzita.Chiar daca timpul a trecut si trece in continuare,amintirile raman.Ca un semn de pretuire,prieten drag iti dau de stire,ca nimic nu-i pe pamant,valoros,poate chiar sfant,ca un prieten de cuvant si un dor purtat de vant.Eu imi ridic ochii spre Cer,ca sa vad,daca de acolo coboara nadejdea,iubirea si linistea cu care sufletul meu se hraneste in fiecare secunda.Cuprinsa de frumusetea naturii,imi cresc aripi catre o noua viata,si vreau sa zbor.Un zbor frumos pana la soare,caci cine crede in zbor e stapan peste zare.Nimeni nu are totul,dar fiecare tristete trebuie combinata cu bucuriile vietii.Vreau sa traiesc bucurandu-ma de ceea ce am si de ceea ce sunt!Dincolo de orisice miscare,ramane soarele sa ne-n calzeasca tot mai tare.Am un nume bun,sunt iubita,si asa,de Dumnezeu croita.In liniste am plecat,si cu liniste v-am lasat.