Apartenenta…

Ce dar maret e Isus,Salvatorul,e tot ce poate Cerul sa imi dea.E bucurie si neprihanire,e-o dragoste ce-mi umple inima.Speranta mea e doar in Domnul Isus,viata mea-i legata doar de El,pot sa spun ca Isus pace-n dar mi-a adus,tot ce sunt,sunt prin Harul Lui.Chiar daca noaptea-n jurul meu se lasa,Isus va fi mereu de partea mea.Credinta mea in Domnul va ramane,cand se va termina alergarea voi striga:Ti-apartin pe veci,Isuse!Cand m-am nascut,de multe nu am stiut,dar pe zi ce-am crescut,ura,lacrimi si dureri am vazut.Multe-ncercari am trecut,dar prin toate,cu Isus,le-am trecut.Mi-e toamna-n prag,si-mi va intra in viata,cu aramiul ei de frunze in culori,si imi acopar viata,cu haina,peste sufletu-mi ce-odata,pe-o banca-n parc,o asteptam,visand.🍂Ma simt,cum ma simt,o furtuna ce viata a frant.Frunza-ntre frunze-asternute,ce putrezeste pe tacute.Sau,un izvor secat fara de soapte.Nici eu,cine sunt,nu mai stiu,doar versu-l scriu,cand nu mai stiu.Cu o pana de la un cocor,si azi cand trairile inca mai dor.Un trup istovit ce arde mocnit,un suflet ce de dureri e coplesit,de atatea dorinti ne-mplinite,de frumos,si vis vaduvite.Doar versul ramane asezat,cu maini tremurand inflorat,pe albele file lasat,in zile de toamna,desprins din tot ce-am visat.Din orisice nor care trece,poti fauri un radvan,sa fi nazdravan.Si din orisice dangat de clopot,poti face-o scara la cer.Chiar si din orice copac,se poate ciopli un catarg.Dar cruntul sarut al securii e pretul plecarii spre larg.Ca orice om,caut mereu ocazii de a fi bucuroasa.Doresc ca fericirea sa devina un standard,nu doar un deziderat.Ca atare,am demarat apartenenta–Faptul de a tine,de a fi legat de cineva sau de ceva,proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu.Nevoia de a apartine sau de a fi apartinut,cunoscuta si sub numele de apartenenta.Avem nevoie unii de altii,pentru a ne gasii consolare alaturi de cineva care ne-a inteles durerea sau ne-a gustat bucuria.Pentru ca povestile noastre de viata sa fie validate.Experientele noastre conteaza.Anxietatea a ajuns sa ne guverneze vietiile.Cu cat imbuteliezi un sentiment,cu atat pericolul de explozie e mai mare.Prin scris reusesti sa o dezamorsezi.E o modalitate de acceptare si de asumare,dar si de comunicare.Toti avem nevoie sa ne simtim intelesi.Multi nu putem sa punem in cuvinte ce simtim.Cand nu pot dormi petrec timp cu mine,citesc,scriu,ascult muzica.Nu trebuie sa uitam,soarele rasare in fiecare dimineata,iar ziua curata tot ce noaptea imprastie,asta e un echilibru.Nu poate fi tot timpul numai lumina,dar nici noaptea nu dureaza o vesnicie.Romani 6:16 „Nu stiti ca,daca va dati robi cuiva,ca sa-l ascultati,sunteti robii aceluia de care ascultati,fie ca este vorba de pacat,care duce la moarte,fie ca este vorba de ascultare,care duce la neprihanire?17 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu,pentru ca,dupa ce ati fost robi ai pacatului,ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o.18 Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat,v-ati facut robi ai neprihanirii.19 Vorbesc omeneste,din pricina neputintei firii voastre pamantesti:dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si fardelegii,asa ca savarseati fardelegea,tot asa,acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii ca sa ajungeti la sfintirea voastra!20 Caci,atunci cand erati robi ai pacatului,erati slobozi fata de neprihanire.21 Si ce roade aduceati atunci?Roade de care acum va este rusine:pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea.22 Dar acum,odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu,aveti ca rod sfintirea,iar ca sfarsit viata vesnica.”