O zi frumoasa la Saguaro Lake…

Azi,acum,sunt cu Rodica la Saguaro lake,si ne ducem cu vaporul.Sarbatorim 36 de ani,intorsi cu picioarele in dos.De fiecare data depanam amintiri,cu elixziri si flecarii.La multi ani,noua,pre din doua.Cruising Saguaro Lake with the Desert Belle.Sanatate tuturor!Si noua sa ne fie in viata mai usor.

Ma descriu in cuvinte…

O descriu pe Raveca in cuvinte.Sunt o mama,ce ma defaima,in haina si naframa de matasa.Nu pot s-o explic,dar ma ridic si zic,e greu sa fi mama,cand toate se destrama,si nu ai nici o faima.Eu sunt mama pentru fiecare zi,ca tu sa stii.A fii mama,este sacrificiu,astepti un orificiu si mergi si la serviciu.Multe se spune si se opune.Da,am zis sacrificiu,este sa te dai cu un luciu,si nopti cu zbucium.Cred ca fiecare stie ce inseamna cuvantul,lucrandul chiar cu gandul,si apoi chiar implinindul.Ma gandesc cu drag la mama mea,cate invataturi ea imi dadea,si nicicand nu voi putea,sa uit iubirea sa.Ea se odihneste bine,de toata truda cand m-a ingrijit,dar nu numai pe mine.Am fost o familie bogata,binecuvantata,dar Dumnezeu ne da la toti plata.Copii mei sunt toata averea mea,si nu-mi mai trebuie nimic altceva,decat sanatate de-as avea.Sunt simpla,nu rigla,nu tigla,copii mei inca ma striga,mama,mai vreau si ceva.Asa e o mama,dar te mai doare si de ea,ca toti se duc,si uita de ea.Pentru mine,a fii mama,am invatat multe,nopti nedormite si ganduri prea multe,dureri pe nestiute,si multe altele si mai marunte.Fiecare are povestea asa,mai diferit si subit,nu e una la fel.Am invatat sa cresc,apoi sa ma mai si descresc,sa ma incrucesc,si multe ar fi sa va povestesc.Timpul ne permite,dar viata merge pe ocolite,si cand te trezesti,vezi doar reusite.Emotional vorbind,acum pot,ca e doar scriind,dar stiu eu de ce,e numai suferind.Am dat tot ce eu am stiut mai bun copiilor mei,cat am avut,cat am putut,cat am stiut,doar iubind.Eu dau plata,Dunnezeu rasplata,mai va las si voi sa luati lopata,ca mai putin,si sunt gata.Cine nu-i gata,il iau eu cu lopata,si-l fac eu gata!O sa mai matur eu si strada,si o sa ma mai joc putin si calimara,si imi indulcesc cu miere,amara.Acum sunt gata,dar inca nu mi-am luat plata!Ma descriu in cuvinte,ca si cuvintele scriu fara minte.Fiecare dintre noi se confrunta de-a lungul vietii cu evenimente neplacute.Asadar este firesc sa avem stari vulnerabile.Uneori,sunt evenimente neprevazute.Alteori avem de-a face cu actiuni sau cuvinte care ne activeaza o stare vulnerabila.Sunt vulnerabila si venerabila.Totusi,vulnerabilitatea devine,astfel,o problema si nu o forma de curaj cum este ea,de fapt.Acest lucru nu il spun doar eu,il spune si cercetatoarea Brené Brown in cartea ei"Curajul de a fi vulnerabil”Indiferent de statut social,varsta sau aspiratii cu totii avem momente de vulnerabilitate.Toate lucrurile au o crapatura,fie ea cat de mica.Pe acolo intra lumina in ele.Nu exista efort fara greseala si neajunsuri.Nu exista nici triumf fara vulnerabilitate.Cuvantul vulnerabil este de origine latina“vulnerabilis”cuvant format din „vulnus” care inseamna „rana”si sufixul „-abilis” care exprima posibilitatea de a fi ranit.Persoanele vulnerabile sunt fragile,si au trecut prin traume sau tragedii.Vulnerabilitatea inseamna incertitudine,riscuri si expunere emotionala.Sa fii uman inseamna sa fii vulnerabil.Nu trebuie sa ma uit in oglinda,ca oglinda nu spune adevarul.Una imi spune ca sunt grasa,alta o vreau sa imi spuna ca sunt slaba.Poate omul sa se tot uite in oglinda daca inlauntru nu e frumos.Un om frumos pe dinauntru este mai important decat ceea ce arata la suprafata.E bine sa te mai uiti in oglinda din cand in cand,sa vezi ce trasaturi ti-a mai ramas.Atunci cand ne privim intr-o oglinda,vedem reflectia noastra.Ma uit in oglinda,am niste cearcane,dar altfel par aceeasi de ieri.Imi amintesc de zilele in care priveam in oglinda si imi vedeam sufletul.Azi am sa o scot din grinda,jos din cui acum,oglinda.Iata-ma!Tot eu cea veche.Ochii?hai,ce mai pereche!Si ce cap frumos rasare!Nu-i al meu?Al meu e oare?Dar al cui!Si la ureche,uite-o floare.Asta-s eu si sunt voinica!Cine-a zis ca eu sunt mica?Uite,acum iau seama,ca-mi sta bine-n cap naframa si ce fata frumusica!Ma gandeam eu ca-s frumoasa!Dar cum nu!Nu-s eu fata ca oricare,uite ce bujor de fata,stai sa te mai vad o data!Uita-te inca o data,daca poti,oglinda,spune.Ganduri bune!Anii mei si tineretea,nu stiu Doamne cum s-au dus.N-am stiut ce-nseamna viata,nimeni Doamne nu mi-a spus.Acum de i-as mai avea,de i-as cere undeva,nimeni nu mai poate sa mi-i dea.Hopa-i di-ri-da,hopa-i di-ri-da.Hopa-i di-ri-di-ri-di-ri-di-ri-di-ri-da.Nici un om din lume,nu mai are ganduri bune.Atat te vorbeste de bine,numai cat e linga tine.Vreau sa-mi cante lautarii si sa fiu amortizata,vreau sa uit ce-a fost odata,c-am iubit si am fost lasata.Bine-mi zicea mie mama,sa iubesc da’sa tin seama,dar acum imi dau seama,ce dreptate avea mama.Frumos e la tinerete,doar sa te mandresti cu ea,dar tare-i greu la batranete,nu stii cum sa fugi de ea.Aproape de cati ani,chiar in luna iunie,fara mama,fara tata,ma mai simt o copilita.Cu copii,numai 4 la numar,cu nepoti si ce pot sa mai zic,traiesc.De acum nu o sa-mi mai numar anii,doar cand ma gandesc,mi-e greu sa numar pana la 63.Viata nu e usoara,precum imbatranim,noi intinerim la minte,si la piele ne zbarcim.Nu vreau sa ma scot in evidenta,cat am imbatranit,ci doar copila cat am copilarit.Vreau sa ma bucur in fiecare zi,de orice va veni,chiar daca eu stau acum chiar si pe spini.Plang,si tot odata rad,de patenile mele,mi-e dor,si nu stiu de ce tot ma dor,cant si strig de bucurie,sunt aici ca un izvor de apa in pustie,si ma joc cu copii care imi sunt dragi mie.Cineva mi-a spus:tu esti iubire?Eu am raspuns,da tot atat cat eu sunt vie.De ce iubesc?Imi pare rau ca tare o sa ma ofilesc,si vreau tot ca sa iubesc.Copii mei,ei nu ma inteleg,copila sunt,dar de mine ei se feresc.Nu stiu de ce?Dar parca i jignesc,cand eu copilaresc,si pe strada la umblare eu pornesc.Iar cand vine seara,eu imi iau chitara,si de cantat eu nu ma mai opresc.Sa cantam chitara mea,ce frumoasa e dragostea,ca eu nu mai scap de ea.Vedeti cum ma bucur eu?Eu sunt eu,si ei sunt ei,doua parale daca vrei.Copilarie mult iubita,nu m-ai lasat deloc sa fiu plictisita,am stiut sa fiu iubita.M-am iubit eu singura,si am jucat si cu coada de matura,pana am picat in latura.Timpul nu-l mai dau inapoi,dar memorile imi vin in roi,ce frumos a fost la noi.Ne-am catarat si prin pomi,am dat cu bata dupa cioroi,ne-am balacit si prin noroi,ne-am facut si sperietoare de ciori,si cu huta tuta pana-n zori.Acestea au fost de noi.La scaldat,la nivelat,fuga prin oras am dat,si a fost asa de minunat.La o limonada,ori o inghetata polara,la o capsunica,sau un tiramisol,mai un profiterol,le-am platit noi bine,lucrand la trisol.La progres,la agrosem,la pepiniere de tot ce vrei.Uite asa a fost copilaria,la sapa,la plivit,si culesul pe pitit.Apoi pe la sere,si la mere,la ilefeie,ceiapeie,colectiveie,si cucuruzeie.Dar niciodata nu ne-am plictisit.Am reusit,le-am nimerit,si din nou la fel noi le-am faurit.Dar niciodata plictisiti.Dar nici acum nu mi-am invatat lectia,inca nu m-am plictisit.Nu,nu am ruginit,doar acum m-am desmortit,si aici le-am si pitit.Va multumesc de atentie,cred ca nu v-am plictisit!La anul si mai multi bani,cu Sanatate!Inca nu m-am tacanit,dar am imbatranit si ma face sa fug ca un sfintit nu smintit.Ma face sa cred ca toate povestile sunt artificiale.Eu am mers mai departe.Chiar daca la inceput mersul a fost mai anevoios,pasul s-a destelenit in cele din urma.Secretul meu este ca nu ma opresc.Plang din mers si ma vaicaresc pe fuga.Dar nu ma opresc in loc.Inotul nu se poate invata pe uscat,uneori cel mai bine e sa te arunci in valtoare si sa te lupti cu curentii,cu viata,cu moartea si cu toti cei care vor sa te tina in loc.Si uneori,chiar cu tine insuti.Domnul ne duce la ape adanci nu ca sa ne inece,ci ca sa ne invete sa inotam.Incercarea este sansa de a ne cunoaste puterile sau lipsa lor.In timpul incercarilor unora le cresc aripi,iar altora carje.Pe usa unei capele scria.Daca aveti necazuri intrati,si daca nu aveti necazuri,sa ne spuneti cum reusiti.Nu exista decat un singur lucru mai pretios decat un prieten in care sa-ti poti pune increderea,unul care sa se increada in tine.Unii cresc,altii doar se umfla in pene.Un om intelept nu se asteapta ca viata sa merite sa fie traita,el stie ca este datoria lui sa o faca sa fie asa.A fi intelept nu inseamna intotdeauna sa sti ce trebuie sa spui,cel putin tot de atatea ori inseamna sa sti ce nu trebuie sa spui.Fii mai destept decat ceilalti daca poti si daca trebuie,dar nu le-o spune.Este o mare diferenta intre fericire si intelepciune.Inteleptul gandeste in tacere,prostul vorbeste fara sa gandeasca.Nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc ca nu stiu,si sa pun intrebari.De multe ori darul tacerii este la fel de duhovnicesc ca si darul limbilor.Oamenii simpli ajung la intelepciunea inteleptilor prin forta practicii lor,nu prin rasucirea firului in patru.Cineva a calculat ca perioada in care invatam cel mai mult trebuie sa fie pe undeva intre 4 ani si 18 ani.La 4 ani stim toate intrebarile.La 18 ne purtam de parca am sti toate raspunsurile.Sunt doua lucruri pe care nu le pot face pentru tine,sa mananc in locul tau si sa invat in locul tau.Orice om chibzuit lucreaza cu cunostinta,dar nebunul isi da la iveala nebunia.Nu stiu cat timp am dat cu capul,bine ca nu mi-l l-am spart,dar m-am potolit.O poveste lunga sa se ajunga,ca sa nu pici si tu de pe stanca.Asa ca si tot omul,am crezut ca o sa prind atomul,si o sa fiu si eu ca tot omul.La multe m-am gandit,sa fiu Regina,sa am uzina de benzina,sa fiu iubita si ninerita,sa am masina nemaipomenita,un ferari,nu magarii,si sa cant la mandolina.No,acum va spun ceva.Nimic din tot ce eu am scris,nu m-i s-a implinit.Desigur am plans mult,dar nu de lucrurile acestea,ci de demult.Dar nu sunt eu de vina daca omul tot viseaza,si nimic nu i se garanteaza.Am fost o copila atunci,cred ca si tu ai visat sa ajungi pe munti.Muntii Mihalaia,ce ne da bataia,ca am picat ca scaia drept pe Himalaia.Spuneti-mi mie cine nu a visat,si sa crezut ca e mare de stat.Chiar daca visul nu s-a realizat,am ramas doar cu oftat.Of,of,of,si iara of,si eu bat pasul tot pe loc.Cu astea am terminat,ma pregatesc si de plecat.Acum ce avere sa las eu la copii mei in urma,cand eu nu mai nici o urma.Si am citit undeva,dintr-o carte care mi-a dat-o cineva."Ce testament sa las eu la copii mei"Acum e vorba despre mine,care zic ca stiu sa scriu bine.Si uite asa m-am gandit eu.Avere nu am,bani nu am.Si tot m-am gandit eu ce mai am?Si cred ca metoda cu scrisul,ma ajuta sa scriu de paradisul.Copii mei nu stiu sa citeasca romaneasca,numai englezeasca,si nu stiu cum va intelege a mea poceasca.Stiu ca copii mei mult ma iubesc,nu vreau sa-i intristez,vreau sa-i instintez,cum si ei trebuie sa se pocaiesc.Daca nu se pocaiesc,odata pe vremuri,si ei o sa se potolesc.De ce am scris asa,ca a fost scris in cartea mea,si acum eu scriu ceva continuturi din ea.M-am potolit,le-am ocolit,le-am sucit si invirtit pana eu m-am zapacit.Mi-am invatat lectia mea,ca trebuie sa stau in banca mea,si sa nu-mi deschid gura.Si daca asa stau lucrurile,eu vreau ca scrisurile sa stearga visurile.E bine sa visam,dar sa fim si cu capul in zari.Daca nu pot sa vorbesc cu ei in excelenta,vorbesc cu ei prin corespondenta.Si mult m-as bucura daca ar citi si postarea mea.E mai bine si asa,pana cand cineva imi scrie cartea mea.Uite asa ma potolesc,si nici nu vreau ca sa clocesc,si nici sa ma potcovesc.Nici una,nici alta,asa sunt eu,cealalta.Ce am in inima nu spun acum,doar cu gandul ma exprim acum.De la gand si pana la fapta,este o cale foarte inalta.Daca nu le-am dat cand trebuia,a fost gresala mea.Sa impart si capra si varza,se pierde si barza.Cred ca le ajunge sa stie ca sunt vie,le trimit si o fotografie,nu stiu cum sa fie,cu palarie,sau fara palarie.Stiu ca ei s-au saturat,prea multe fotografii le-am dat.Acum ma gandesc ce nu le-am dat.Cred ca destule eu le-am dat,doar nu vrea si pielea mea la batatorat.Da,m-am potolit,inca nu am aiurit,m-am aerisit.Am fost umflata,acum sunt dreapta.Trebuia sa ma desumflu,ca sa pot canta ca murgu.Despre testament am si uitat,nu stiu daca l-am semnat.Are mare importanta,sa semnezi pe o substanta.Avere nu am,piele groasa nu le prea miroasa,ca ei vor banoasa.Cred ca m-am asigurat,asigurare am capatat,si nu mai imi ramane nimic,doar de plecat.Am plans,m-am potolit,si cu Raveca am vorbit.Nu te supara,asa este viata,tu fa ce-ti spune ea.Trebuie sa ma potolesc,dar nu stiu cu cine sa mai vorbesc?Cu Raveca am vorbit,Domnul m-a milostivit,chiar m-a izbavit,si de fapte rele m-a pazit.Eu cred,ce sa mai cred,oare m-am potolit?Acum dute si fii pocait,ca eu tare m-am cait si de lege m-am ferit.Cine poate,oase roade,cine nu,nici pe-acelea nu le are.Si nici carne moale ca te arde la foale.Nu sa graiesti,ci cum sa graiesti sa te silesti a invata.Nu conteaza ideea care vrei sa o exprimi,ci cum te exprimi.Cat ai fi de priceput,viata rau te bate,si e bine cunoscut,ca proverbul,roade oase cine poate!

No comments:

Nu imi cer scuze…

Nu e gluma,acum am serit jos,si o iau in serios.Cu spatele m-am intors,sa nu stau pe dos,nu vreau sa cad jos.E serios,e de folos,e tare pretios,grandios,dar cel mai dragastos.Am scris frumos,ca mai in jos,sa ne fie pentru toti de folos.Gluma e buna,ca scapi din furtuna,si-ti aduce voie buna.Seriozitatea e la fel de buna,ca atunci cand toate tuna,tu iti faci o zi mai buna.Nu astept pe nici un fat frumos,ca umblu eu tot pe jos,si-l culeg pe cel mai pretios,chiar fara os,dar sa fie si frumos.Cand sunt trista,manc o placinta,cand ma doare,stau la racoare,cand zambesc,ma gandesc si nu stiu pe cine sa iubesc,iar cand sunt foarte serioasa,plec de acasa.Siroaie de ganduri,imi vine pe randuri,si toate le talmacesc,ca sa nu ma incalcesc.Cand viata te inmoaie,si lumea te indoaie,eu cant sa nu ma incovoaie.Ma gandesc sa nu le pocesc,vreau bine sa le slefuiesc.Acum borobesc,pana ragusesc,ca maine vreau din nou sa ma trezesc.Eu tot te iubesc,chiar si te ciufulesc,si stiu si unde tu hoineresti.Esti pe aici pe aproape,dar te ascunzi,pe la spate,ca sa nu primesti niste ace.Mai in gluma,mai in serios,acum avem un Iunie frumos!My day o sa vina,si vom iesii toti la lumina,sa scapam de carantina.Zile grele am avut,multe zile eu am strabatut,nu am vrut sa cer cu imprumut.Acum pot sa va sarut,ca masca de pe fata a cazut,si virusii sau tot dus.Pe unde s-au dus,eu nu i-am condus,ei s-au tot dus.Acum chiar ca va tuc,si va cant ca un cuc,si cu frunza de nuc.Pe bune,nu sunt glume,le-am spalat cu spume,ca sa guste bune.Mai in serios acum,eu o sa pornesc la drum,ca ma umple astia,cu ceva fum.Sunt serioasa,nu vreau sa fiu o mincinoasa,ca mai vreau sa ies cu drag din casa,si cand ma vezi,sa nu seri pe casa.Haidati toata lumea jos,sa dam cartile pe dos,si sa ne incurajam frumos.Gluma a plecat,serioasa eu am ramas!Toate ma amuza,dar nu imi cer scuza.Nu mai pot,nu mai rezist.Somebody says i am a bad bad badass.I say ok.I am?Because of my language barrier,is hard for me to explain in english.So here you go.She said,is not about your butt,is that you are a though woman.Haz de necaz.Mie imi vine sa plang,si tu te razi.Multe nu le inteleg in engleza,asa sunt eu,dar si daca,nui nici o problema.Am investit mult,ca sa ajung la badass.Si povestea merge mai departe,cum de am rezistat,ca sa-i fac fata.Nici eu nu stiu,dar m-am expertizat in domeniul acesta,si am colaborat.Nu cu oricine si orice.Cineva m-a depistat,eu am aterizat,si numai ca m-am si blocat.Mi-a spus,mai poti,mai rezisti,poti sa te mai duci?Nu mai mult.Pana aici am ajuns.Nu stiu cat pot sa mai duc.Trag aier in piept acum,inspir si expir,ca inca nu vreau sa ma expir.Nu sunt tipul de a ma plinge,dar plang cat de mult.Plansul e izvorul meu care se scurge,si in Dunare ajunge.Oricum m-a incurajat,fi de piatra,inca nu sa terminat.Desigur,e usor a spune,dar vino in papucii mei,si atuncia imi spune.Nu vreau sa ma scot in evidenta,stiu ca sunt un badass,dar eu cuvantul nu l-am inteles.Ce credeti,am probleme,cat de multe si de grele,pana si la engleza,nu ma descurc.Dar nu am abandonat.Ma descurc pe romaneste,cand nu pot pe frantuzeste,cand mi-e frica de engleza,cer un traducator sa ma salveze.Pana acum,inca nimeni nu m-a furat.Nu ca eu m-am demodat,dar asa sa intamplat.Ce engleza imi trebuie mie,ca eu vorbesc pe pasareste,si nimeni nu ma mai biciuieste.Mama mea fara engleza a rezistat,si pe toate le-a descurcat,a vorbit pe ingereste.A stiut ea ce e bine,ca nu sa luat ea dupa nimeni,a vorbit cum a stiut si a facut ce a crezut.Desigur ca aici se vorbeste in engleza,dar nu este nici o lege,pe ce limba sa vorbesti.Vorba-i vorba,scrisu-i scris,dar intelesul ma da ucis.Domle,nu te inteleg,tu pe ce limba vorbesti?Nu-ti mai spun,n-ai inteles?Asa e omul de neinteles.Si face pe prostul cand e inteles.Sti ce m-a determinat sa scriu?Intradevar,imi pare rau ca nu am inteles miscarea,dar sa simtit pe deplin semnificarea.Pentru mine a fost amuzant,a fost pe o buza,si m-a facut sa ma amuza.Daca te-ai amuzat,e bine ca nu te-ai dizolvat.Daca inca esti pe aici,si vrei sa stii,eu sunt aici.Nu uitati,nu e pacat,sa ai un badass!Eu nu am mai rezistat,si de scris m-am apucat.Nu mai rezist,dar mai insist!Am vorbit pe limba ta,sa nu ma stie nimenea.

Dincolo de rabdare,sa rezist…

Rabdarea este una dintre cele mai importante virtutii cu care omul este inzestrat pentru a reusi sa duca pana la capat ceea ce isi propune.Fara rabdare nu poti inainta prin viata.Rabdarea este un dar de la Dumnezeu,nu o povara.Poti sa ai rabdare doar daca iti intelegi sufletul,si privesti trecutul cu detasare.Dincolo de rabdare trebuie sa am rabdare,ca sa rezist,si nu vreau sa fiu un pesimist.Viata este o enigma,dar o descoperi in fiecare zi,cu zile negre sau albe,ca toate sunt dalbe.Am descoperit ca in durere si suferinta,am invatat ce e o enigma.Nimeni nu cunoaste enigma,pana ce pe pielea lui o traieste.Aceiasi lupta in fiecare zi dar cu o alta durere.Viata nu-ti vorbeste,dar iti tranteste surpriza,si iti scoate din pereti si priza.Multe le-am invatat pe pielea mea,dar raman o anonima in viata ta.Cand vantul si furtuna ma rastoarna,nu raman vagaboanda,umblu ca o coanda.Toate ma palesc,dar eu si mai mult inverzesc ca pot sa iubesc.Cine iubeste si rabda,batranetea il lasa degraba,ca nu mai are putere sa mai alearga.Cine iubeste nu imbatraneste,si cine nu imbatraneste el deaceea tot iubeste.In ochii tai sunt o enigma anonima,dar niciodata nu poti sa ma cunosti mai bine,nu sunt ca tine.Departe de ieri,dar mai aproape de maine,ca azi sunt cu mine.Am ramas aceiasi dar mai diferita ca ieri,si mai iubita ca maine.Inca mai iubesc,pana nu va parasesc,si cu drag la voi ma gandesc!Viata te supune la foarte multe incercari,si in mod sigur rabdarea are limite.Dar si cei  mai nerabdatori pot invata sa fie mai rabdatori,cu putina practica.Atunci cand incepi sa iti pierzi rabdarea respira adanc si expira lent.Apoi respira din nou,si din nou.Cateodata avem tendinta  de a ne enerva pentru cele mai insignificante lucruri.Sa ne aducem aminte ca nimeni nu este perfect.Zambeste,poate ca nu functioneaza intotdeauna,dar e bine sa iti aduci aminte de rabdare,din cand in cand.In loc sa reactionezi cu manie,invata sa reactionezi cu dragoste.Geniul este rabdarea eterna.Nu tanjesc dupa un timp cu nimeni.Tanjesc de dor,mi-e sete de izvor,cu barca vietii eu ma duc.Nu mi-e foame,dar ma rog,nimic mai mult,ma inchid o vreme si raman cu mine.Imi spun vorbe ce sunt mai mult tacere,un fel de liniste si mangaiere.Orice om trebuie sa poata rabda si de asemenea,orice om trebuie sa fie capabil sa ia decizii si sa actioneze.A reactiona imediat la stimuli poate fi un mare avantaj in anumite situatii,cum ar fi intr-o situatie de criza pentru a evita o catastrofa.In restul situatiilor este necesar sa avem rabdare pentru a putea evalua corect,pentru a gasi cele mai bune solutii cu care ne confruntam.Nimeni nu poate grabi venirea unui anotimp sau a altuia.Graba nu ajuta aproape niciodata,in schimb,poate provoca foarte multa suferinta,fie in noi insine,fie in cei din jurul nostru.Mai presus de orice,invatam sa traim o stare de echilibru.Ai rabdare sa astepti pana cand noroiul se aseaza si apa devine curata.Sunt multumita,chiar daca nimeni altcineva in intreaga lume nu stie acest lucru,si sunt la fel de multumita,chiar daca toata lumea stie ce simt.Stiu ca exista o lume constienta,iar aceasta lume infinita sunt chiar eu.Indiferent daca ma pot retrage in sine acum sau peste cativa ani,sunt constienta ca pot face acest lucru.Manifesta virtutea rabdarii si continua sa asculti.Fa apoi o pauza,asteapta cu rabdare si asculta din nou.Priveste si respira.Si nu uita,tine minte ce iti spun,cele mai frumoase suflete apartin florilor care stiu sa astepte."Cu rabdarea poti sa treci si marea"Chiar zilele acestea ma gandeam ce multa rabdare au avut parintii si bunicii nostri cu noi.Suntem tot mai incurcati in emotii nedefinite,ducem in spate poveri prea mari pentru necazurile de zi cu zi,si nu ne mai intelegem unii cu altii.Rabdarea nu este abilitatea de a astepta,este abilitatea de a-ti pastra o atitudine buna,in timp ce astepti.Rautatea se naste din prostie,inferioritate si frustrare.Eu sa rezist si sa rabd,fluier.Cand toti ma cicalesc la cap,atunci imi fac de cap,si-mi pun in gura un capac si ma ascund in copac.

Atat cat va fi viata mea…

Orice durere,si orice lacrima stii Doamne s-o-ntelegi.Dragostea Ta,e nemarginita,si despre ea eu spun lumii intregi.Atat cat va fi viata mea,eu voi canta iubirea Ta.Tu omule ce stai in lume asa nepasator,nu uita ca esti asa de trecator.De ce te zbati,nu astepta ziua de maine,poate totul va fi in zadar.Mai roaga-te o clipa,pana inca mai este har.Prin viata aceasta toti umblam,dar nimeni nu o meritam,daca nu era un dar.Aici suntem ca si un abur,apare si iute piere,dar priveste dincolo de emisfere.Omule,ai o viata atat de scurta,invata sa o folosesti frumos,si sa te bucuri de ea.Omule,nu intamplarea,ti-a dat chipul minunat,Dumnezeu cu indurarea,El te-a binecuvantat.Trec zilele nebunule,trec anii ca si lunile,raman doar amintirile.Trece timpul omule,la fel cum trec visele,dar raman minciunile.Nu-ti mai plac dreptatile,oftezi asteptand binele.Ti se vor sterge urmele,uitat iti va fi numele,asta-i viata omule?Nu-ti mai simti mainile,te dor acum picioarele,raman aceleasi durerile.Am traversat un timp indelungat din viata alaturi de notiunile de bine si rau,iar dupa o analiza indelungata,am reusit sa gasesc rostul acelor lectii de viata prin care a trebuit sa trec,ca sa devin cea care sunt astazi,dar sunt altfel de cum eram.Pas cu pas am ajuns pana aici,fiecare pas spune o poveste,povestea celui care a pasit prin acest loc.Cu prieteni si cu amintiri frumoase,dar si cu un gust amar in urma unor intamplari.Privim in urma,meditam si incercam sa invatam cum sa ne purtam in continuare.Ma gandesc la amintiri frumoase si de demult.Ca o dare de seama nu in fata publicului ci in fata mea,am ajuns cu bine pana aici,nu va spun prin cate primejdi si tragedii,dar am invatat sau mai bine zis am fost obligata de viata si de copii mei sa merg mai departe cu viata.Viata merge inainte!Life goes on!Vrei nu vrei,am fost impinsa de imprejurari ca trebuie sa merg si tot sa merg.Dar dupa toate spusele mele,si toate plangerile mele,viata trebuie sa mearga tot inainte,asa ca am ales eu,nesilita de nimeni ci numai de imprejurari.Timpul trece atat de repede si nu asteapta pe nimeni.Va doresc o lume minunata,alaturi de cei dragi,bucurie,pace si multe binecuvantari.Luati o pauza si meditati la adevarata semnificatie a vietii.Viata omului este un dar facut de Dumnezeu omului.Nu e deloc usor sa tii totul in tine cand ai vrea sa urli in gura mare spunand tot ce ai pe inima.De as avea aripi ca o pasare,as zbura cat mai departe,fara sa mai ma uit in spate,m-as simti mai aproape de cer.Sunt persoane in jurul meu care ma iubesc,si mi-au demonstrat asta.Acela care a trecut prin lupte si incercari,care a cazut de nenumarate ori,dar de fiecare data s-a ridicat tot mai puternic.Caci anii vietii zboara,si cer senin de-a pururi nu-i.Acum de trecut eu sunt libera.Lasati bucuria divina,sa salte in inima si duh,amarul si ingrijorarea,fugiva de parca nu au fost.Pastrativa curata cararea,pana ce ajungem in Cer,cu Domnul Isus!Multumesc pentru viata ce mi-a mai ramas,poate va fi ultimul meu pas,dar si in ultimul ceas,eu nu m-am retras.Multumesc si pentru tot ce a trecut,ca ziua de ieri,nu pot sa o mai aduc,dar eu tot ma duc.Multumesc pentru acum,desi sunt tot pe drum,dar vreau voua sa va spun,multumiti,ca este un lucru foarte bun.Si timpul ce mi-a ramas,eu sunt fara glas,poate mai am doar un ceas,dar nu ma las.Multumesc de tot ce-n viata,m-a calit si mi-a dat povata,ca intr-o zi frumoasa,o sa mai vad o dimineata.Rugaciunea mea a fost,sa nu ramai un om prost,sa te rogi,sa te gandesti,ca sa poti sa supravietuiesti,nu numai sa traiesti.Viata ne intinde si masa,si ne suceste ca ata.Gandurile aici le-am pus,ca si tu sa le apuci,pana nu te duci.Scuzati-ma,dar tot indraznesc,am un iubit,cu care tare ma falesc,de El niciodata nu ma rusinez,chiar aici in inima mea il pastrez.Acum,tu poti sa ma parasesti,la a le tale sa pornesti,si sa te luminezi.Bucurie sfanta,pe tine sa te avanta,si sa traiesti o viata sfanta.Pamantul este sfant,atat cat mai exista inca sfinti!Iubire,tu esti a mea amintire,si cand viata-mi este grea,iubire,tu esti IUBIREA mea!Cu iubire ma hranesc,cu iubire traiesc si cu ea supravietuiesc!Iubirea nu ma paraseste nicicand!Ne-am inteles de minune,acum putem spune,a fost o minune!Vreau multe bune,sa se adune!Acum va las cu o rugaciune,pana soarele nu apune,ori sunteti cu voie buna,ori de inima rea,ca viata ramane,mai la urma,tot grea.Peste mine multe vremuri grele au trecut,dar tot am cantat,ca si un cuc,ca anii m-i se tot duc.Va tuc,sanatate si ma tat duc!