Un nou inceput,de luna Iunie…

Fiecare luna este marcata de anumite flori.Iunie este luna celor mai populare flori,si chiar a celor mai iubite flori.Frumusete,gingasie si o multitudine de semnificatii.De la dragoste si pasiune,la prietenie si bucurie,admiratie si apreciere,inocenta si sinceritate.Se spune,cu bani poti sa ai orce.Poti sa cumperi coaja tuturor lucrurile,dar nu samburile.Poti sa cumperi mancare,dar nu pofta,medicamente dar nu sanatate.Cunoastere dar nu intelepciune,stralucire dar nu confort,distractie dar nu bucurie,paturi moi dar nu somn.Colegi dar nu prietenie,servitori dar nu fidelitate,par carunt dar nu onoare,zile linistite dar nu pace.Toti ne jertfim,pan murim.Trebuie sa ma scol,”a zis mama mea,atunci,cand ia traia.”Am stat destul in pat,daca nu ma scol,intepenesc si ma topesc.Trebuie sa fac ceva,sa uit de starea mea,daca nu,e vai de soarta mea.In picioare m-am sculat,si am vazut ca la apa am intrat.Nu apa de pe pamant,ci apa din corp,si ma scarpin cu-n ciob.E un nou inceput,de mine,si de luna Iunie.Nu sunt un erou,dar ma gandesc cu drag la acei eroi,care au suferit pentru noi.Primul Erou,a fost mama mea,tatal meu,si mai apoi,cei din randul doi.Se zice ca toti suntem eroi,de aia,ca musuroi in noroi.Dar oricum vrei sa o iei,sa nu iti steie in gat,trebuie sa o bei cu ulei de maracine,ca sa-ti alunece bine.Cate lucruri am invatat de la mama,acum ma ia alarma.Ma apuca un dor,de ala mare,nu-i mama,sa-mi de-a alinare,dar stiu ca Dumnezeu ma trece si prin aceasta incercare.Trebuie sa rezist,chiar daca eu doar exist,nu traiesc doar le traiesc.Eu sunt doar un sambure,dar toate sa se spulbere,pe mine nimic nu ma mai tulbure,raman doar un fluture.Un vant subtire si taios,m-a spulberat si pe mine,sa nu raman neputincios,chiar daca toate se spulbera,spulberos.Imi aduc aminte,ce-mi spunea mama mea,sa nu renunt niciodata,chiar de viata este grea si nedreapta.Am vazut eu cum e orice om,chiar daca mor,nu cer ajutor,ma duc inainte,daca rezist sau mor.Asa e si cu viata mea,mai bine beau o cafea,aromata si ma imbata,sa ma duc in lumea toata,sa rezist si sa fiu dreapta.Cateodata am momente si vad viata asa ciudata,acum,e si mai ciudata si destrabalata.Nu stau in casa ziua toata,dar ma gandesc ce as putea face,sa fie mai controlata.Intr-o parte suntem veseli,si in alta parte mai tristi,dar numai atunci mergi inainte,daca rezisti!Chiar daca lumea e rea,si viata e grea,nu ma plang la nimenea,cu Dumnezeu merg inainte,cate zile imi va mai da.Nimic nu vine de-a gata,trebuie sa lupti si sa fii gata,asa cum ti-e randuita soarta,si apoi iti vei primi rasplata.Am o mie de amintiri,si toate ma apasa,boala grea pe mine nu ma lasa,numai daca rezist,o sa trec prin viata,pana la dimineata.Degeaba strig,as fugii undeva de suparare,dar oriunde in lumea asta mare,toate te doboara,doar dintr-o doara,te omoara.De la incercarile din viata,am multe riduri pe fata,si parul m-i s-a albit in fata,ca nu mai pot sa le fac fata.Ce-o fi,o fi,timpul le rezolva intr-o zi,si chiar fara sa stii,cat timp poti sa mai rezisti,niciodata nu voi putea stii.Daca rezisti,trebuie repede sa te misti,sa nu te stingi,ca nu mai poti din nou sa te aprinzi.Vreau sa rezist,persist,fara pesimist,doar cu extermist!Exist,rezist,sunt un iluzionist de artist!Rezist!Dar trebuie,sa fii optimist.Trebuie sa-l plangi pe om la nastere,nu la moarte.