Speranta moare ultima...

Speranta-i ultima ce moare,atata timp cat tu existi,cand vrea viata sa te doboare,tu spera si ai sa rezisti.Daca mori cu speranta,se merita sa traiesti cu speranta.Se zice ca speranta moare ultima,si noi inaintea ei.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii.Nu e destul ca suferi,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fii si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Simt ca-mi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,si zile cand aveam umor,in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut prin gandul ce eu acum l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec.Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?Ce aduni tu in hambare?Cea mai frumoasa strangere este importanta,zi de zi.

Rugaciunea da biruinta...

Inca din copilarie,suntem invatati sa ne rugam.Aceasta atitudine a inimii este de apreciat la orice varsta.Cu toate acestea,pe cum ne maturizam,este important sa intelegem ce este rugaciunea.Rugaciunea poate avea o cauza exterioara,dar si o cauza interioara.Toate zilele celui nenorocit sunt rele,dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat.Rugaciunea e o atitudine sanatoasa pentru sufletele noastre.Ce vrei sa alegi azi?Trist este ca in ziua de azi,in ciuda infatisarii,este aleasa nemultumirea.Omul,zilele lui sunt ca iarba,si infloreste ca floarea de pe camp,cand trece un vant peste ea,nu mai este,si locul pe care-l cuprindea,n-o mai cunoaste.Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.Oamenii vor fi iubitori de sine,iubitori de bani,iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu,avand doar o forma de evlavie,dar tagaduindu-i puterea.Pretutindeni intalnesti oameni care nu mai stiu sa multumeasca,si sa fie recunoscatori pentru binele pe care-l primesc de la Dumnezeu,sau de la semenii lor.Recunostinta este o pasare rara,care canta din ce in ce mai rar in gradinile sufletelor noastre,ea este o floare din ce in ce mai rara care nu poate creste in solul impietrit al inimilor.De aceea,multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile.Eu insa iti voi aduce jertfe cu un strigat de MULTUMIRE,voi implini juruintele pe care le-am facut.Mantuirea vine de la Domnul!Haideti aceasta sa fie rugaciunea noastra.Nu te plange ca nu ai primit ce ai dorit,fii multumitor ca nu primesti ceea ce meriti.Recunostinta transforma lucrurile simple in lucruri sacre.Recunostinta ne da mai mult si atunci cand avem mai putin decat ne dorim.Multiplica-ti bogatia si nu mai astepta,este ceva ce poti face oricand,oricum,in orice situatie te afli.Nu ai nevoie de nici un instrument special,incepe acum,fii recunoscator!Roaga-te neancetat!Rugaciunea da biruinta!

Din zorii zilei mele...

Din zorii zilei mele,in lume eu m-am dus,culegator de spice,in drumul ce eu l-am strabatut.In fiecare dimineata,ma gandesc la o noua viata,cum pot eu sa-i fac fata.Din zorii diminetii,pana la sfarsitul vietii,cu Domnul eu calatoresc!Din zori de zi cand ma trezesc,smerita ma aplec la cruce,si fie drumul cat de greu,e asa usor cu Isus.In oglinda m-am uitat,cand am vrut sa-mi spal fata,si am vazut ca-mi trece viata.Eu cu zambetul pe fata,m-am bucurat de inca o dimineata.Chiar daca imi trece viata,nu conteaza cum mi-e fata.Cand anii batranetii,te apasa tot mai greu,si astepti zorii diminetii,pentru anii ce mai trec,sunt dator si se cuvine pentru viata eu sa multumesc.Experienta m-a invatat sa inteleg ca majoritatea lucrurilor de care ne ingrijoram nu sunt de importanta eterna,dar trebuie sa avem credinta sa privim in sus.Dar ma linistesc cand mai vad o minune.Ma inviorez cand ascult o cantare.Mi-am zis ca la batrinete ma voi feri de patru lucruri,nu ma voi plinge ca nu mai sunt tinara,nu voi da sfaturi nimanui,nu voi invoca mereu experienta mea,si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucruri.De bine,de rau,le respect.Trecutul nu e o arhiva,unde gasesti azi,si maine,aceleasi lucruri.Trecutul traieste,la prezent,il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.Unele amintiri scad,palesc,altele,capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte.A iubi inseamna,a lumina partea cea mai frumoasa din noi,pentru a iubi si mai mult viata.Omul a simtit nevoia sa inalte o credinta in mijlocul intebarilor,si sa le apere,toate sunt intradevar trecatoare.Exista infringeri care nu coboara,ci inalta,exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns,ci pentru a auzi intrebarea.Imi dau seama ca lucrurile nu se vor indrepta in cursul vietii mele.Am crezut ca boala este un moft.Sufletul nu este o guma de mestecat,nu se intinde,nu se rupe si nu se da din gura in gura.Oamneii nu isi aleg mereu drumul,dar e interesant sa afle de ce.Tot ce fac,tot ce simt,ce a fost,ce va fi,nu vei stii.Si maine poate nu va mai veni.Avand o privire vaga despre ceea ce se intampla,necazuri si toate pe nedrept.Sa nu uitati,respect,pentru viata!

Sedata de iubire...

Obsedata si sedata,acum chiar ca lumea a inebunit,dar odata cu ea,am inebunit si eu.Sa vedeti,dar la nimeni sa nu ma spuneti,sunt sedata,dar o sa ma trezesc.Dar pana atunci,putin o sa mai visez.Traiesc,visez,imi imaginez,ma amuzez,si e lumea mea imaginara.Din pat,zaream,si imi imaginam,ca vad oceanul la o aruncatura cu piatra.Copacii erau dusi in valtoarea vantului,eu traiam briza oceanului Pacific,si cu o sarutare lina,eram asa de senina,parca totul era in lumina.Soarele ma ardea,pielea mi-o inegrea,si gandul numai la pereti imi statea.Eu doar priveam si ma relaxam,dar din departare doar pereti eu zaream.Doar imi imaginam,un print calare pe un cal alb,agale spre mine el venea.Capul sus el isi tinea,vroia sa fie sigur,ca eu sunt,nimic nu-l impiedica.In fata mea cand s-a oprit,de bine el mie mi-a grait,o sarutare lina imi dadea,nedumerit la mine el privea.Dar nu-i venea a cuteza,ca eu pot sa fiu asa.La un moment dat,picioarele mi-a inghetat,nu credeam ca e adevarat.O zi frumoasa,o lume jucaoasa,si eu stateam doar tot amortizata.Si acum va scriu cat de frumoasa,a fost imaginarea mea,si nu mai pot scapa de ea.Am ajuns si obsedata,parca am fost chiar si sedata,cu CBD,amortizata.Dar printul a disparut din loc,dar nu m-am suparat deloc,a fost o imagine la mijloc,si eu m-am desteptat pe loc.E o lume minunata,cu flori multe colorata,eu acum am mancat si-o ciocolata,a fost tare delicata,aromata.Eu pot sa traiesc doar imaginind,le strang la mine in gand,si le povestesc cantand.Ce lume minunata!Uite asa ma trezi dintr-o data,si va spusei povestea minunata.A fost o iubire imaginara,dar mai rara,pana inspre seara.Nu va spun eu multe,dar am mai facut eu multe,dar nu ma impunge,doar ma ajunge.Este foarte adevarat,o afectiune,ma tine cu minune,si iubesc ca prin carbune.Oricum a fost o minune,ma simt ca am primit intelepciune,dar nu numai azi,in fiecare zi,ce se propune.Propunerea am primit-o,nu am ocolit-o,am rasucit-o,si am nimerit-o.Ma bucur de tot ce a fost,eu nu mai stau jos,eu zbor cu un folos,de tot ce e frumos si ma unge la inima,cu ceva misterios.A fost de mare folos,ceva viguros,fara multe explicatii,m-a schimbat enorm.Acum ma duc tot pe jos,a fost cum de mult nu a mai fost!A tot fost!Te las,dar sa nu fii un prost,invartite cu rost!

Cantecul e mangaiere...

Vreau sa-ti spun amice,totul despre Isus,cum in El aflat-am prieten minunat,vreau sa-ti spun cum a lucrat in chip asa de minunat.Nu exista prieten ca si Isus,numai El pacatul mi-a spalat,chiar durerea mea cea mare imi luase,o ce prieten minunat!M-am gandit ca viata aceasta nu ne este data la intamplare.De prea multe ori uitam sa valorificam ceea ce avem,gandindu-ne la ceea ce nu avem.Ne facem prea multe griji,uneori chiar din lucruri inutile,uitam de unde am plecat si unde am ajuns.Si totusi cine suntem noi,de se indura in fiecare zi Dumnezeu de nevoile noastre?De ce oare aspiram mereu la mai mult si nu ne multumim cu ceea ce ne este dat.Ajutorul imi vine de la Domnul,care a facut cerurile si pamantul.Viata este un dar,pe care l-am primit fara sa il cerem,si care ni se va lua fara sa fim intrebati.Nu as fi putut intelege cantecul,daca nu l-as fi cantat,n-as fi inteles niciodata ce e plansul,daca n-as fi plans.N-as fi putut sa-nteleg niciodata ce e iubirea,daca nu mai fi iubit Tu.N-as fi putut sa-nteleg niciodata ce e ura,daca nu mai fi cuprins in dragostea Ta.Si n-as fi putut sa-nteleg niciodata ce inseamna mangaiere,daca nu mai fi mangaiat Tu.Acum,bucuria mea e mare,pentru ca le inteleg.Privind la bolta albastra,lucrarea Ta maiastra,Esti cel mai frumos,si nimeni nu-i ca Tine,maret si indurat,prin tot ce-ai creat,esti Doamne minunat!De atata maretie,sunt Doamne coplesita,cand razele de soare zambindu-mi bat in geam,ma alint in acea splendoare,si fericita eu exclam!Treziti-va,oameni,pe arca iubirii Isus e la carma.Caci Domnul vietii e gata sa vina.E drumul prea lung si prea greu,soptiti intre voi,adevarul,Isus e prietenul meu!Daca esti obosit si satul de viata ta si vrei sa traiesti fericit si bucuros in fiecare zi,atunci asculta sfatul Lui.Si lucrul cel mai bun dintre toate este ca toate se se vor termina.Impreuna cu prietenul meu cel mai bun Isus,intr-o slava si o bucurie vesnica v-oi sta!

Sa fim ca sarea si piperul...

Cand zic sare si piper,ma refer la doua ingrediente foarte benefice sanatatii.Dar mai mult ca si ingredient,noi suntem sarea si lumina lumii.Nimic in aceasta lume nu se poate realiza fara Dumnezeu.Inca din copilarie a aparut lupta mea cu viata.Cautarea adevarului este o misiune,viata este prea scurta prefacandu-ne.Din pacate,lupta pentru adevar se duce printre prefacuti.De multe ori devenim victimele manipularii de orice fel.Uneori invingem,alteori picam,si de multe ori trisam.Nu azi,nu maine,ci poate poimarti.Ci tu,sa te tii in totul,totului de tot,sa poti sa ajungi de tot copt.Sarea e buna,dar daca isi pierde gustul,nu mai e buna deloc.Piperul si el e bun,daca il pui tot la un loc,ca daca nu,gura iti ia foc.Asa,cu sare si piper,poti ajunge pana la cer,si tot odata un mare smecher,nu un reper.Ca sa va cultivati mai bine,cautati sa vedeti tot ce se mai scrie,despre sare si piper.Acum eu mi-am facut un ungher,doar pentru sare si piper,ca sa mai sper.Cata sare si piper,am mancat ca sa tot zbier,dar nu am primit nici un sfer.Dar tot mai sper,nu o sa zbier,o sa trag aier de cer.O sa mananc mai mult piper,ca de sare,nu vreau sa pier.Ma sare de sare,de mare de sare,si ma umfla la picioare.Dar piperul e o imbalsamare,te usuca la picioare.Vedeti cate eu am experimentat,de sare si piper acum eu m-am saturat,si in al meu ungher eu le-am plasat.Sare si piper pe voi eu am presarat si v-am binecuvantat!La culcare am plecat!

Degeaba-s toate...

Drumul pana la Dumnezeu este foarte greu.Astept totul sa treaca,sa-mi fie mai bine,si sa-mi pice para-n gura,ca ma prinde primavara.Degeaba-s toate,ochii se micesc,perii imi albesc,buzele se subtirez,si eu tot ma imbarbatez.Nu vreau sa imbatranesc,dar nu scap,sa nu ma rablajesc.Cate n-am mai auzit,cate n-am mai zarit,despre crez,despre iubire,ca toate-s degeaba,in nestire.Acum mi-a iesit din fire,degeaba or geaba,tot degeaba,eu plec cu graba,ca toate-s degeaba.Multi imi spun ca afara e senin,cand potopul a luat loc focul.Tot degeaba e potop,cand nu mai ai nici propiul loc.Poti sa stai tot in genunchi,si sa plangi pana te frangi.Tot degeaba e potopul,e ca focul.Chiar si de mila daca plang,tot degeaba plang,chiar pana nu se mai poate.Doamne,fa daca se poate,ca pentru Tine,totul se poate,si nimic nu se desface.Pe unde am fost,cand am mai fost?Ca toate n-are rost!Nu ma crede,sunt nebuna,ca ma pregatesc in struna,de strabuna.Nu are rost sa ma-n fior,cand sunt minciuni in pataguni.Cat de repede s-au dus anii,anii astia ce s-au dus?Am imbatranit in ura,ca nu pot tacea din gura,si toata lumea striga,ura!Pentru noi luminile s-au stins,degeaba tot degeaba,degeaba-s toate fara nici un rost.Doamne,cat am mai crezut,ca n-e tii candela aprinsa,sa ne pice para-n gura,si nimeni sa n-o fura.Degeaba,degeaba,nu ne mai vedem zburand,dar suntem cum am ramas,blestemati!Degeaba ne cautam tot locul,daca nu am avut norocul!Tot degeaba,si degeaba!Cum am fost,si-acum cum sunt?

Analiza femeii...

Femeia este descoperita de Adam,dar acceptata cu 55kg,acoperita in mod normal de o suprafata fina de piele.Fierbe din senin,dar ingheata fara motiv,se topeste daca primeste tratament special,si devine amara daca este folosita incorect.Afinitate pentru toate pietrele pretioase,absoarbe cantitati mari de substante pretioase,explodeaza in mod spontan fara motiv,foloseste un agent al banilor.Raspund agale si concis,este cheia Infernului din Paradis.Surade cand vrea sa tipe,canta cand vrea sa planga,plange cand e fericita,si rade cand e nervoasa.Este singurul cadou,nu se fura,dar se pierde.Este singurul drog care nu te poate lecui.A fost facuta din coasta,nu din picior ca sa fie calcata,nu din cap sa fie superioara,ci dintr-o parte sa fie egala.De sub brat sa fie protejata,si de langa inima sa fie iubita.Femeia este o fiinta frumoasa,dizolvata in acidul azurului.I se adauga mixituri sa devina cristal.Isi poarta lacrimile,asemeni bijuteriilor.

Si femeia face economie...

Dealmintrelea si femeia face economie.De e una,de e alta,o punem pe cealalta.Cred ca cea mai mare economie este de timp.Nu mai avem timp de nimic.De cand ne nastem si pana murim,tot economisim.Bani nu avem,si toate vrem sa le avem.Eu sunt multumita si cu atat,ca doar atat mi-a mai ramas.Mie numai atat mi-a dat.Eu nimic nu am rasturnat,nici revolutie nu am facut in stat,si pe toate mie m-i le-a luat.Si cu doar atat,eu prin viata am umblat.Economia m-a invatat,ca a trebuit doar cu atat,si eu am rezistat.Pe nimeni nu am intrebat,de ce doar atat,eu am meritat?Poate asa a fost,atat eu am meritat!In economie mare nu am intrat,ca economia mica nu a rezistat.Si chiar azi,de ziua femeii,va rog frumos,economie sa nu faceti,ci doar sa va rasfaceti.Sanatate tuturor,celor de geniul feminin,sa traim frumos,nu numai azi,ci in fiecare zi,fara chin.O zi internationala feminina tuturor!Eu cu economie,va trimit si o piftie,dar sa nu faceti mare galagie,doar atat,mi-a ramas si mie.Salutare pana la veacul viitor!Economia sa-si faca zbor!

Sanatate si in Martie!

Hai,hui,sui,oricui sa-i spui!

Chiar acu ma sui,la lume sa-i spui,chiar oricui,chiar nimanui.De 1Martie am plecat,la flori frumoase de mirosat,ca lumea intreaga s-a intoxicat si contaminat.Dar eu tot am plecat,hai hui sui,si m-am plimbat.O zi frumoasa in inima mi-a ramas,cand pe o fata dulce,eu am calcat.Ea nu s-a suparat,m-a binecuvantat.Lucia m-a incurajat,ca eu i-am spus ca nu am casa aici in stat.Dar am o casa,sus la al meu Imparat.La locuinta mea eu doar m-am relaxat.Am mai spus ca ce mai are valoare,daca coronavirus ia amploare.Lumea intreaga in panica a intrat,dar pe mine nu m-a infricat,ca la casa mea,oricum eu m-am indreptat.Asa ca o indemnare,sa nu va luati locuinta mare,ca trebuie sa stati bine si pe picioare.Toti avem o menire in lume,sa raspandim doar veste buna,ca de rele suntem macinati,si sa mergem sa mirosim si niste maci.Daca macii nu miroase,sunt mai multe flori prin piata,si sa ne bucuram de viata.Sanatate si iubire,pana la cealalta intalnire!Un martisor tuturor,si sa incepem primavara mai usor.

Gabarit de pasit...

Azi am de pasit un gabarit de viata cu o greutate de maxima putere.Cand spui femeia,ai spus mama.Apoi sotie,sora,si pe deasupra tuturora,mai scumpa si iubita mama.Si i-ai mai spus iubire calda,ca e rupta ca din soare.Fara femeie,n-ar fii viata,nici cantarea si sarutul,toate ar fii ca mutul.Fii binecuvantata,tu,femeie,de dor sau lacrima sub stele,ramai mereu vie,pe vecie!Fiecare doamna este o lady,dar nu fiecare lady este o doamna.Cum Doamne,sa mai pot si eu sa am talent?Dreptate ar fi,sa-mi de-a chiar mie,sa mai pot inca a scrie,pana inca sunt vie.E vre-un dar divin,sau prea dreapta soarta,prea mare ar fi norocul meu.Eu,sa fiu Regina?De ce nu,ca sunt fica de Rege de Dumnezeu!Eu,un suflet,cateodata trist,simt mai omeneste,cand nu ma interesez,fireste!De ce va-ti pierde vremea voi,citind ce scriu?Degeaba-s toate!Sunt si eu un om ca voi,dar sunt femeie.Si ce daca!Eu nu am ales,dar m-am nascut femeie!Eu n-am ales,dar am fost,fica,sora,mama,si acum sunt si bunica.Dar femeie am ramas,la fel!Am incercat sa ma comport firesc,sa fiu blanda,calda si blajina,chiar si sa rad,sa plang,sa sufar si sa va iubesc.Eu sunt doar o femeie!Am de pasit un gabarit!Se numeste,gabarit de pasit!