Doamne cata fericire!

Doamne cata fericire,
Cata pace am primit,
Cata sfinta ocrotire
De la Tine,Doamne Sfint!

Cuvinte n-am de-ajuns,
Sa pot sa-Ti multumesc,
Ca-n suflet mi-ai sadit,
Al Tau cuvint.
Din grele strimtorari,
Doar harul Tau ceresc,
M-a scos si m-antarit,
Sa pot sa-Ti cant!

Cand eram zdrobita pe cale,
Si cand toti m-au parasit,
Tu mi-ai fost a mea salvare,
Tu cu fapta m-ai iubit!

Mana ta a fost cu mine,
Pretutindeni in nevoi,
M-a condus mereu cu bine,
Dindu-mi si sperante noi.

La relaxare...

 Primavara,primavara,ai venit la noi in tara!

In Babilon...

Astazi ne gasim in momentului cand trebuie sa aiba loc nimicirea Babilonului si a locuitorilor lui.Desigur ca nimeni dintre crestinii de azi nu ar accepta sa se spuna asa ceva despre ei si despre biserica lor.Presentarea situatiei triste in care au ajuns tinerii din Israel,departe de casa parinteasca,departe de tara lor printre strainii,robi,in situati grele au luat o hotarire categorica de care s-au tinut chiar daca ii costa viata.Chiar daca ar fi sa mor voi trai in Babilon,dar nu ca babilonieni,ci ca un adevarat copil a lui Dumnezeu.Am fost creati sa ne inchinam.Nu exista nici un om care a nu se inchine la cineva sau la ceva.Tot ceea ce pune stapanire pe noi si produce frica si uimire declanseaza inchinarea.Asa a fost de la inceputul omenii,asa o sa se incheie istoria omenirii.Atunci cand cei 4 tineri din cartea Daniel au patruns in Babilon,ei stiau ca va fi o incercare a credintei lor.Aici totul era despre inchinare.Babilonul era cel mai frumos oras al lumii la vremea aceea.Inconjurat de ziduri groase de 40m,in lungime totala de 20km,8 porti dintre care cea mai frumoasa,Poarta Ishtar.De culoare albastra,impodobita cu randuri de lei si dragoni albi si galbeni,poarta Istar dadea in Calea lui Marduk,care trecea pe langa palatul lui Nebucadnetar si gradinile-i suspendate.Aceasta strada se termina in Templul lui Marduk numit Esagila si Ziguratul lui Marduk Etemenanki,Casa fundatiei Cerurilor si Pamantului,fostul Turn Babel.Ziguratul lui Marduk avrea 91 m inaltime si incepea cu 91 m la baza si urca in 8 etaje.Orasul avea livezi suspendate,sistem de canalizare si apa curenta,animale domestice de toate soiurile.Era un oras de sine statator.Cand incepea sezonul de inchinare,toate statuile rituale erau aduse cu vaporul sau pe uscat pentru a contribui la maretia sarbatorii.In acest context i-a adus Dumnezeu pe cei 4 ca sa i se inchine Lui in curatie!Astazi este randul meu...

CU CE RAMAI? - Traian Dorz

CU CE RAMAI? - Traian Dorz

Cu ce ramai din toate,
Spre cate-n lume-alergi,
Cu tine-n vesnicie,
Ce iei sa duci cand mergi?

Cu ce ramai din banii,
Pe care-i stringi zgarcit,
Cand moartea o sa-ntrebe,
Tu pentru ce-ai trait?

Cu ce ramai din cate,
Podoabe cauti si-mbraci,
Cand multi n-aveau nici zdrente,
Ci tremurau saraci?

Cu ce ramai din slava,
Desarta ce ti-ai strans,
Cand o sa vina focul,
Cu scrasnete si plans?

Cu ce ramai in urma,
Cumplitului pirjol
Cand toate-arzind,pleca-vei,
Sarac,nebun si gol?

Cand Domnul o sa vina,
Cu slava sau cu munci,
Cand tot ce-ai azi pieri-va,
Cu ce ramai atunci?

Vine primavara!

Cand nu mai poti,cara-te cu bicicleta.Sa uit de toate,mi-am cumparat o bicicleta.Toti vrem sa aflam secretul tineretii vesnice.Vrem sa stim cum sa facem ca batranetea sa nu ni se strecoare in suflet si in articulatii,cum sa ne pastram supli si in forma,cu suflet de copil si gandire matura.Dar pentru asta trebuie sa depunem oarece efort.Depinde de multi factori,de la felul cum abordam viata,la ce mancam si cata miscare facem.Depinde de ce oameni ne inconjuram si de care parte a paharului vedem,cea plina sau cea goala.In viata persoanele trecute de 50-60 de ani se considera deja batrane.Sunt persoane de varsta a treia care gandesc si se poarta intr-un anumit fel,se imbraca intr-un anumit fel."Mi-am trait traiul,mi-am mancat malaiul"e o vorba din popor.Simt primavara ca vine,dupa felul in care frunzele dau in muguri.Nu-i mare scofala,vei spune,stramosii nostri aveau semnele lor de netagaduit,si chiar si mamaie stia cand vine primavara.Sa continui sa lupti cu tine cu durerile de articulatii,de mijloc,de solduri.Sa alegi,fara ezitare,sa-ti vopsesti cu grija radacinile carunte,inainte sa ajunga de cinci centrimetri.Sa-ti ingrijesti zilnic tenul,sa dai culoare ochilor prezbiti si zambetului.Secretul tineretii,e o gena straveche.O femeie imbatraneste atunci cand incepe sa nu-i mai pese.Sa traim cum se cuvine,trebuie sa invatam mai intai sa murim.Altii cred ca trebuie sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi.Noi credem ca e imposibil,sa invatam sa murim vreodata.Mi-am pastrat zambetul si optimismul,indiferent de piedici,pierderi sau greutati.Si asta e tot ce conteaza,in definitiv.Fiecare schimbare aduce cu sine o gama complexa de sentimente.De la teama,pana la fericire,ele pot fi experimentate toate odata,oscilant sau crescator,depinde de structura sufleteasca a fiecaruia.In rest,vise amestecate in noianul de treburi zilnice.Nimic din ce a fost nu a ramas,nici macar un cuvant,iar in liniste,cern ganduri si dorinte fierbinti.Poate pentru ca tacerea se soarbe incet din cuvinte nerostite si alteori,cuvintele iau nastere intr-o tacere.In loc sa ma opresc,ma asez si ma odihnesc,ma apuc a hoinari iar pe carari de lumina dupa alte raspunsuri.Momentul acesta e plin de voiosie ca pot sa ma plimb cu bicicleta,si nu as putea trai vreodata fara ea.Sunt noianul zilelor sirag,ce aduce vremii dragi de primavara,multa iubire si speranta,si o viata mai frumoasa...