Tuesday, December 22, 2015

Un gand bun de Craciun,pentru fam Bodnariu...

Ma tot gandesc la fam Bodnariu,observ si citesc rapoartele,de la unii si de la altii,toate suna bune.Ma bucur ca o astfel de lume exista,ma gandesc in fiecare zi la copilasii lor.Si e foarte frumos sa poti sa faci un bine cuiva,de diferite feluri.Si ma bucur sa vad ca lucrurile se mai schimba,parintii devin mai constienti,ca societatea poate sa stabileasca standarde in favoarea copiilor,ca media popularizeaza ajutorul si nevoile copiilor,ca pune presiuni pe organizatiile care ar trebui sa apere drepturile copiilor.Si vreau sa cred ca lucrurile se poate schimba in bine.Un gand bun de la mine,ma rog Domnului pentru aceasta fam si vreau si eu sa sutin aceasta fam pentru unificarea ei cat mai rapida.Sa faca si sa actioneze,si sa nu se de-a batuti.Ma vad nevoita sa scriu despre singuratatea fam fara copii lor de Craciun,dar tot odata nu sunt singurii care sufar,printre altii,sunt multi mai multi.Ma doare foarte tare de tot ce s-a intamplat,dar spun din inima,am patit-o si eu,si eu am ramas singura de Craciun.De aceea pot sa-i inteleg foarte bine prin ceea ce ei trec chiar acum,si ii simpatizez si plang cu ei,de dorul copiilor.Am intalnit oameni,si am fost si eu una dintre acele persoane care am plans foarte mult dupa copii mei.Si vin acum si va pun o intrebare,de ce se intampla aceste lucruri?De unde si pana cand se mai poate tolera atata nedreptate?De ce oamenii nu se mai pot increde in legile statului,sau mai bine zis,legea compromisului?Cred ca raspunsul este,avem nevoie de dragoste si Dumnezeu.Daca nu-L avem,atunci viata este goala,si nu stim ce sa mai facem.Dragi oameni,nu conteaza prin ce trecem,conteaza cum reusim si cat rezistam,fiecare are momente cand trebuie sa trecem prin viata prin diferite incercari,dar nu uitati un lucru,nu sunteti singurii,nu ati fost si nici nu veti fi,pentru ca Cineva acolo sus va tine de mana si va vegheaza fiecare pas.Despartirea de copii este foarte grea,dar cred ca Domnul va va da Biruinta in incercare,cu El sunteti mai mult decat Biruitori.Daca va simtiti singuri,priviti Cerul,ca zorile se arata,noaptea e pe sfarsite si vine dimineata.Am avut si eu de foarte multe ori stari de disperare,de tristete,apasare,amaraciune,si uneori inca le mai am,dar slava Domnului,am invatat sa le combat.Nu exista pe lume mai mare biruinta,decat cea in numele Domnului Isus.Nu am cuvinte sa pot spune ceea ce voi simtiti acum,dar va pot spune ca am trecut si eu pe aici.Singurul ce va poate manghaia si linisti este Domnul Isus.Noi ca oameni,suntem alaturi de voi in aceasta grea incercare,si va sutinem,prin rugaciuni,cereri si cu ce putem noi,dar stiu ca nici asta nu e deajuns,doar atunci cand aveti copii langa voi.Domnul sa lucreze in dreptul vostru,si sa aduca ziua aceea cat mai curand posibil.Dumnezeu e intotdeauna alaturi de noi,indiferent ce-am face.Niciodata nu suntem singuri.Altii au familie dar nu stiu sa o pretuiasca,iar cei care nu au,isi doresc.Dumnezeu este alaturi de fiecare,indiferent de moment si locatie.Si eu ma simt de multe ori singura,dar cand vad frumusetile care ma inconjoara,de obicei lucrurile simple,Dumnezeu imi insenineaza inima.Sa nu uitam de El!Si eu am trecut prin astfel de momente si inca ma simt neinteleasa,am probleme pe care nimeni nu le inteleg,le trateaza prea subiectiv,probleme pe care nu poti sa le spui,numai Domnului,aceasta e singura rezolvare.Sa stati pe stanca mantuirii,senini,voiosi si neclintiti.Sa nu priviti inapoi,sa mergeti inainte.Isus va fii cu voi prin greu si prin nevoi,dar sa nu dati inapoi.Cand sunt lovita si sufletul imi plange,cand simt necaz ca-mi vine-n viata mea,eu astept in liniste venirea Ta,sa ma iei sa fiu pe veci a Ta.Tu ma inalti sa pot sa stau pe stanca.Tu ma inalti sa pot umbla pe mari,atunci eu sunt tare pe bratul Tau pe stanca.Cand simt ca inima in piept se zbate,cand ma intreb ce rost mai are viata mea,Tu ma ridici sa fiu mai sus pe stanca.Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca.Imi pusesem nadejdea in Domnul,si El S-a plecat spre mine,mi-a ascultat strigatele.M-a scos din groapa pieirii,din fundul mocirlei,mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.Mi-a pus in gura o cantare noua,o lauda pentru Dumnezeul nostru.Multi au vazut lucrul acesta,s-au temut,si s-au increzut in Domnul.Ferice de omul care isi pune increderea in Domnul si care nu se indreapta spre cei trufasi si mincinosi.Doamne Dumnezeule,multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine,nimeni nu se poate asemana cu Tine.As vrea sa le vestesc si sa le trambitez,dar numarul lor este prea mare,ca sa le povestesc.Psalmul 40:1-5 Groapa pieirii si fundul mocirlei poate fii o stare greu de suportat,in care te-ai aflat sau te afli chiar acum,generate de boli ale sufletului,dependenta,egoismul,mandria,aroganta,si stare de depresie.Boli ale trupului,cancer,invaliditate.Starea poate fi o consecinta a pacatului sau poate fi o incercare prin care Dumnezeu a ingaduit sa treci.Ai incredere ca El va face o minune in viata ta?M-a scos,mi-a pus picioarele pe stanca,si mi-a intarit pasii.Du-ma sus,pe stanca pe care eu nu pot sa o ajung.Am facut pasi grei spre inaltimi,spre varful unde pe Tine sa Te ating.Doamne,ai mila de mine,dupa marea ta bunatate si dupa multimea indurarilor tale.Aminteste-mi clipa de clipa cat sunt de fragila fara tine.Lumineaza-ma ca sa pricep o farama din imensitatea care te face atat de stralucitor.Fa-ma sa simt mangaierea Ta.Nu sunt niciodata doborata,sunt pe cale sa ma ridic.Ridica-ma Doamne pe stanca,eu singura nu ma pot ridica,te rog intareste-mi Tu pasii,ca sa pot merge pe calea Ta.Asculta Doamne strigatele mele si ia aminte la rugaciunea mea.Mi-e inima mahnita de durere,te rog asculta rugaciunea mea.Du-ma,pe stanca ce n-o pot ajuge,e prea inalta ca s-o pot urca.Intinde-ti bratul,ridica-ma din valuri,si valul nu poate ineca.Din capatul lumii te strig,Tu ai puterea sa ma sui.Intindeti bratul ridica-ma din valuri si la necaz sa nu ma lasi.Sub adapostul aripilor Tale,doresc sa ies mereu din incercare.Ca esti milos,bogat in indurare.Ma-nchin si ai rabdat pentru mine,vina mea cu viata Ta Tu-ai platit.Biruinta sa-mi dai cand mi-e greu.Stau ca vulturul pe stanca unde toti ar vrea sa ajunga.Omul in viata n-are pe cer numai soare,mai are si cate-un nor,eu le-am dat la spate si-am trecut prin toate,nu mi-a fost deloc usor.Ca intr-o valtoare ne zbatem cu totii si tot stau sa inteleg,vreau sa redevin ce eram,si vreau sa pastrez tot ce am acumnulat bun pana acum.Vreau sa ma consum de dorul sfant,de cer.Sa ma consum din dragoste de oameni chiar daca asta presupune consum de energie si resurse de orice fel,nu sa ma alterez in propriu-mi egoism.Ce viata victorioasa am avea,bazata pe victoria Domnului Isus.Eu aleg sa stau pe stanca,traiesc acum minunea minunilor,mi-am zidit casa pe stanca!

No comments: