Eu nu sunt mai mult decat fulgul de nea...

A fost odata,din inaltul cerului,ploaie,vant si frig.Intr-o zi insorita dar geroasa,toate acestea s-au unit ai au dat nastere unui fulg de nea.Stralucea ca o stea,era rece ca frigul naprasnic,se topea si se transforma in ploaie,numai soarele stia sa-l faca sa zambeasca.Dupa ce a crescut,i s-a dat binecuvantarea si a pornit la drum pentru a gasi un alt fulg cu care se putea juca,I s-a spus sa nu se increada in nimeni,sa se fereasca de caldura,sa se ascunda de soare ca sa nu piara.Fulgul cu care avea sa se topeasca pentru a se intoarce sus,la cei ce i-au dat viata.Fulgul a promis ca va asculta,si a plecat.In drumul sau a cunoscut mii de alti fulgi.Alaturi de ei si-a continuat drumul si nu a incetat nici o clipa sa caute fulgul cu care avea sa se topeasca.Steaua de zapada a cunoscut copaci,frunze si flori.A cunoscut blandetea animalelor,ochii blajini ai oamenilor,bucuria copiilor ce-l vedeau acolo sus.A cunoscut case,a auzit colinde,a gustat cozonaci.A cunoscut suferinta,dragostea si fericirea.S-a ascuns mereu de soare de teama sa nu piara.Intr-o zi fulgul s-a oprit,si,odata cu el s-a oprit totul.Muzica,visele,veselia, suferinta,jocul copiilor.Culorile au palit,apele au incetat sa mai curga,pasarile sa mai zboare,vantul sa mai bata,ploaia sa mai ploua,zapada sa mai ninga.Fulgul vazuse,acolo jos,ceea ce cautase intreaga viata.Gasise scopul calatoriei sale,isi gasise trecutul,prezentul si viitorul.Gasise viata ce-i lipsea.S-a apropiat incet,simtea ce inseamna sa fii fericit.Simtea ca iubeste atat de tare incat il durea.Fulgul nu se indragostise de un fulg ci de un om.Steaua de zapada a atins mai intai parul,apoi l-a privit in ochi,i-a mangaiat buzele calde,si fulgul a murit…
Eu nu sunt mai mult decat fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutura clipa din timpul deplin,
Surade si cade si altele vin.

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parang.
ce coasa il taie si furcile-l strang.
Tarana ramane si uita de el,
si alt fir se-nalta si moare la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbra-n abis.
Dar drumul spre stele oricand mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafar cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu!