Sunday, November 22, 2015

Ramai cu noi...

Ramai cu noi,cand se lasa seara,ziua s-a dus si noaptea e pe drum,Tu ne aduci in suflet numai speranta.Tu esti adapostul si scutul nostru,si nadajduim in fagaduinta Ta.Psalmul 119:114Cand inima plange,sufletul Te cheama,vino Doamne sa ne mangai si sa ne ridici.Numai la Tine avem scapare atunci cand Te chemam,lasa balsamul Tau,peste sufletul nostru trudit.Cand ruga se opreste,de jos din durere Te strigam,o Domnul nostru.In lumea asta agitata,timpul zboara,unde sa ne gasim linistea?Ma intreb oare mai stim sa traim linistea?Sa ne bucuram de ea?Sau atunci cand beneficiem de liniste facem tot posibilul sa dispara pentru ca suntem obisnuiti cu adrenalismul vietii care ne distruge emotional si spiritual?Din pacate ne-am inradacinat in ideea ca viata nu trebuie sa fie linistita,facem in asa fel incat sa avem situatiile nelinistite,trairi tulburatoare si fara liniste.Mi-am rascolit coltul meu de liniste,privesc prin mine si simt cum mi se umple sufletul cu liniste.Vreau sa ma scutur de vise,si sa ma transform in liniste.Fiecare gand,bun sau rau,fiecare dorinta,cuvant sau fapta fac sa se produca anumite schimbari in inima.Spre liniste sau spre neliniste,spre bucurie sau spre intristare,intocmai ca soarele intr-un strop de liniste.Din clipa in care auzim ceasul desteptator dimineata,incepem sa solicitam organele de simt creierul.Privim,citim,urmarim,si ascultam stirile.Zilnic se pot gasi cateva minute de liniste sufleteasca.As vrea sa scriu despre liniste dar nu ma pot concentra,din cauza gandurilor.Mi se pare ca a scrie despre liniste e ca si cum ai face,cand toata lumea tace.E greu sa scrii despre liniste,deoarece trebuie sa gandesti.Si atunci cand gandesti dispare linistea,gandurile inseamna zgomot.Linistea e o apa cristalina,e spatiul dintre cuvintele pe care le scriu acum.Lumea aceasta in care traim este macinata de lupte,violenta,suferinta,durere,si de tristete.Dar oare avem unde sa gasim liniste?Putem privi spre viitor cu speranta?Dumnezeu este singura noastra speranta si nadejde.El nu se schimba,este acelasi demn de incredere.Vreau liniste si pace,macar la batranete.Vreau un singur moment de liniste,unde sa nu-mi aud gandurile si vocile din mintea mea,care vorbesc fara inteles,fara o ordine,care m-ar face sa fiu mai linistita.Vreau doar o clipa sa nu mai stiu nimic,care sa ma deranjeze sau sa ma supere.Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.In ultima vreme am reflectat foarte mult asupra a ceea ce se petrece in jurul nostru.Am o imagine destul de bine definita a ceea ce am trait si ceea ce urmeaza sa traiesc.Descoperim zilnic pe acest drum obstacole,de multe ori ni se pune rabdarea la grea incercare,ne simtim epuizati.Cu cat petreceti mai mult timp in voi insiva,linistea va impresoara,unde pacea si linistea este in sufletele voastre.Aveti dreptul la un strop de liniste in sufletele voastre.Pace si iubire.Aici sa gasiti un strop de liniste si un loc unde sa zaboviti in clipa de taina.Avem nevoie de liniste,de tacere a mintii,de acea stare interioara care se gaseste in fiecare strop de liniste.E oaza mea de liniste,este metoda mea de autoaparare la mizeriile care ma inconjoara.In aceasta lume plina de greutati,incredere,respect si iubire,un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte.Este linistea din inima ta.Nici o problema,oaza mea m-a umplut de liniste,pace si bucurie.Am bateriile incarcate pentru inca o oaza de liniste,in viata mea.In liniste,totul se aude mai clar.Aminteste-ti clipele in care ai cerut sa ai liniste.Momentele in care iti ridicai privirea catre Cer si spuneai.Ajuta-ma,Tata.Vreau liniste,macar acum,aici,si in suflet armonie.Liniste in suflet iti doresc si tie!Lume,lume,ca asa e lumea trecatoare,unul naste si altul moare.Cel ce naste chifueste,cel ce moare putrezeste.Caci de mama si de tata,nu te saturi nici o data,si de frati si de surori nu te saturi pana mori.Lume,lume,eu m-as duce si tot duce.Dar nu stiu unde ma mai duce capul,copii mei imi spune sa ma mut,si unde sa ma mai mut sa scap de probleme.Imi spun ca nu mai vreau sa sufar,nu mai vreau compromisiuri de viata asta.Daca ma duc departe de ei,gandul nu ma lasa ca tot la ei ma gandesc.Ori cum ma gandesc sa fac ceva,tot bine nu iasa.Problemele ma urmaresc la tot pasul,si eu ce ma fac cu ceasul,tic tac bate ceasul si e aproape doisprezece.Unde sa ma duc?eu nu ma duc Isuse drag,dar te astept plangand in prag.O ramai,ramai cu noi,pana vom ajunge in cer.M-am nascut pentru ce?sa fac copii si sa ma tot plang la ei,uite asa,si nu asa,fa bine cat mai poti,cand nu mai poti o sa le faca altii mai mult bine,caci eu doar atat am stiut mai bine.Ei au carte,eu nu am parte,ei stiu de toate,eu numai o parte,si intr-o zi o sa ma dau deoparte.Inima ma doare tare,vad cum familia dispare,mama,tata,sora,frate,fiu si fica si de toate imi este frica.Oare ce generatie va mai urma?Ca niciodata am vazut copii abandonati,copi adulti cersind la fiecare colt de strada,lumea duce mare lipsa de famili mature,famili unite care sa poata schimba lumea.O data am intrebat pe un baiat care a cersit,ca de ce are nevoie de bani?El a spus pentru mancare sau bilet de autobuz.Si eu ia-m raspuns,cat sa iti dau ca sa te faca multumit sau poate putin fericit?El mi-a spus cat vrei tu.Eu ia-m spus si daca ti-as da mai multi tot nu ai fi fericit,si asa am continuat putin cu el comvorbirea,si am aflat ca nici mancarea nici biletul de autobuz nu a fost planul,ci doar a vrut doar banii pentru droguri.Si da,am inteles cat de grea este dependenta de droguri sau alcohol.Am si eu pe fica mea,numai Dumnezeu stie cand va fi aceea zi si pentru ea sa se lase de droguri.Dar desigur ca intr-o zi va fi.Si asa eu ori cum trebuie sa am mare rabdare cu ea,ca eu sa nu imi pierd mintiile si sa astept minunea.E o minune cand soarele apune,minune din vesnicii,dar cea mai mare minune va fi cand El va veni.Daca copii nostrii de azi sunt dependenti de toate,ce-o sa ne mai facem pana la moarte.Lumea aceasta se va preface numai in spitaluri si reabilitati.Cum sa ne mai comportam,ce sugestii sa mai dam?Pe ce maini sa ne mai dam?Uite asa eu am invatat,sa traiesti cum se cuvine,ca tot o moarte ne sustine.Numai Harul Lui ma tine,si ma indeamna sa tot fac bine,pana pot,cand nu mai pot,eu aici las crucea jos.Suferintele le-am incheiat,stafeta eu lor le-am dat,si de acum sa va descurcati.Asa e omul cat traieste,are parte cat iubeste,cand e sanatos si poate,totul merge ca pe roate.Dar cand boala la apucat,toti oamenii sau indepartat.Stiu ca nu e bine asa,dar nu-i pasa la nimenea.Si ce are omul pe pamant?Viata cu truda si toate se duc in vant.Omul cat traieste,manca,bea se veseleste,si amarul il jeleste.Ce anume da sens vietii voastre?Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericita,atunci care este sensul vietii?Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea,atunci ce sau cine poate?ce nu stiu,dar cine poate,e numai Domnul ce imi umple golul.Traim in aceasta lume rationala unde viata fiecaruia este planuita si programata.Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine retete de succes.Traim cu adevarat intr-o lume de nimicuri si tot ce facem transformam in nimicuri.Insa nimic nu vine din vointa noastra,ci din obligatia de a face.Ganditiva daca nu ar exita iubire,ce sens ar avea aceasta viata?Un zambet este mai pretios decat descoperirea orizontului.Un lucru marunt facut din iubire pentru celalalt valoreaza mai mult decat orice tratat de stiinta a lumii.Suntem prizionerii propriei noastre lumi,ce este mai pur si frumos pe lumea aceasta in ceva mecanic,violent si egoist.Exista multe religii si multe convingeri religioase,dar este un singur Dumnezeu,un singur Duh,o singura credinta,credinta in iubire.As fugi din lume.Dar unde?Ce ar putea lumea sa imi ofere?Ce pot eu sa ofer lumi?Si totusi eu vreau sa raman.Sa vad cum se termina problemele.In aceste timpuri pe care le traim am impresia ca toate principiile si valorile dupa care ne ghidam s-au schimbat complet.Mandria,orgoliul,invidia si banii sunt primordiale.Putini sunt cei care cauta sa intinda o mana de ajutor,sa traiasca in armonie.De ce afirm acest lucru?Poate pentru simplul fapt ca in viata mea,am avut impresia ca am prins fericirea,si ea mi-a scapat printre degete.Sunt constienta ca fericirea deplina este foarte greu de obtinut.Intr-o lume lipsita de repere morale si marcata de ura si invidie,este necesara o permanenta trezire a spiritului crestinesc.In planul lui Dumnezeu fiecare dintre noi ocupa un loc special pe care nimeni altul nu il are.Putin conteaza daca sunt bogat sau sarac,dispretuit sau respectat de oameni.Suntem unici si avem o viata unica.Prin natura umana,nu poti trai prea multa vreme fara sa fii lovit,sa fi cu inima sfasiata,si daca privesti in ochii oricarui om in spatele zambetului sau fricii vom descoperi durerea,iar multi sunt mai suferinzi decat ne putem imagina.In aceasta lume a placerilor de consum de droguri si in aceasta lume plina de ura si resentimente,sa aducem iubire si iertare prin copiii nostri.Ei care sunt inca capabili sa iubeasca si sa ierte.Sa renuntam la timpul nostru si sa ne implicam in viata lor pentru a le face o viata mai buna,cu inteles si cu o mare semnificatie.Inspiratia aceasta pe care eu am avut-o acum de a scrie,si despre aceasta lume si despre problemele ce ma framanta pe mine cel mai mult,a fost posibila facuta datorita conversatiei cu fiul meu despre lume si viata si de generatia aceasta de copii in care lumea este inundata pana la adanc.I-am spus fiului meu ca ma rog pentru toti copii mei ca Dumnezeu sa le deschida ochii inimii si sa se intoarca la El.Caci poate multe zile bune nu vor mai fi,si cu ceea ce eu le-am spus si cu ceea ce ei au ramas in memoria lor de cand au fost copii,nu se vor mai intalni poate niciodata.Acum e ziua,cantareste bine,ce ai facut pentru Dumnezeu,aceea va sta in fata.Cu toata scoala lor,daca nu au o experienta de viata,nu au nimic.Ori unde te duci nu este asa importanta scoala daca nu ai si o experienta de lucru undeva,care sa te reprezinte pe langa Diploma ce o ai.Eu nu am multa scoala,dar am o experienta de viata care m-a ajutat pana si in momentul de fata.Nimic fara Dumnezeu,cu El am totul.Cu El,prin El,si pentru El sunt toate lucrurile,A lui sa fie Slava,Cinstea si Onoarea de acum si pana in veci.Traim sa invatam si invatam sa traim.De multe ori in viata trecem pe langa dureri mari si nu ne gandim decat la propriile noastre dureri,la probleme,la nemultumirile noastre.Nu vedem ca langa noi se stinge copii.Nu ne gandim ce am putea face pentru ei.Si trecem indiferenti si reci pe langa viata.Incercati sa va bucurati de fiecare clipa.Iubiti fiecare clipa pe care o traiti.Nu va mai pierdeti in certuri sau nemultumiri.Fericirea poate sa existe,sa incetam sa ne mai complicam viata.Lumea aceasta este o lume plina de umbre care asteapta dar niciodata nu vor atinge un tel.Nu vor avea ceea ce asteapta pentru ca oamenii nu stiu cine sunt si ce ar trebui sa insemne viata pentru ei.Daca vom privi spre copii nostrii si ne vom intreba cat sunt ei de fericiti?Intrebati-va pe voi,fiecare tata si mama.Stai langa copilul tau si vezi cum ii vibreaza inima si ce gandeste.Lasati oboseala si dati iubire celor de langa voi.Numai cu iubire vom invinge teama,cu iubire vom inainta.Suntem creati pentru a fi iubiti si pentru a iubi.Trebuie sa ne maturizam personalitatea de asa fel incat sa putem spune,restul sunt nimicuri.Ce frumos este gandul daca stii sa-l implinesti.Ce frumos e cuvantul,daca stii sa-l rostesti.Ce frumos este omul daca stii sa il iubesti.Iubirea te invata sa crezi si sa speri ca astazi va fi mai bine ca si ieri.In lume sunt oameni atat de saraci incat nu au nimic altceva decat banii.Daca dai ce ai mai bun in tine,lumea te va lua in ras,nu conteaza.Tu da ce ai mai bun in tine.Lumea traieste prin iubire,sa incercam sa o punem in practica atat in familie cat si in relatiile cu ceilalti.Viata capata sens doar prin ceea ce faci si prin suferinta,ai un timp limitat pentru a nu irosi aceasta viata.Iubirea vindeca,face minuni.Chiar daca o rostim si o traim in diferite feluri,nu uitati,Iubirea vine de la Dumnezeu.Nu va temeti de viata,nu va bateti joc de ea.Fiti cumpatati in tot ceea ce faceti.In lume,atat copiii,cat si batranii sunt priviti cu dispret.Oricat ar fi de dificil o viata,din toate punctele de vedere,nimic nu justifica lipsa noastra de respect pentru parintii si copii nostri.Tot ceea ce este pierdut in fata greutatilor,poate fi regasit.Chiar daca ati facut un pas gresit,nu intrati in panica.Aveti incredere,nadejde si credinta.Toti purtam in sufletul nostru o dorinta pe care doar o gandim,nici macar nu o impartasim.Viata merge inainte.In fiecare zi ma pot plange de dureri,de una sau cealalta,dar eu ma consolez singura,nu sunt eu singura pe lume,milioane poate si mai multi,dar merg asa cum pot,si pe coate si pe jos.Si inainte si inapoi,caci doar asa traim.Eu am invatat multe,sa imi indur durerile,si sa imi plang necazul in tacere,caci nimeni nu va veni sa imi de-a o mangaiere.Am fost intrebata de multe ori de copii mei,de unde am atata putere si energie,de unde atata tarie in mine sa pot sa trec prin incercarile ce le-am avut.Eu le-am spus,de la Tatal meu de sus."Harul meu iti este de ajuns"dar sa stiti ca de multe ori nu e asa,sunt slaba.Noapte buna tuturor si cu o alta ocazie,la o alta inspiratie si la o alta ora.Sa invatam sa traim frumos,si lumea va incepe cu mine.Eu sa pot sa fiu aceea schimbare inspre mai bine.Copilasilor mei,va scriu voua,aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in mine,in lume ve-ti avea dureri si necazuri,dar indrazniti sa biruiti,ca pana la urma ori cum cu toti o sa ne jerfim.Iti dores sa ai liniste si pace in sufletul tau,in fiecare zi a vietii tale...



No comments: