Pan ajung in glorie,baba tot sforaie…

Viata mi-a daruit timpul si prezentul,trecutul a trecut,si viitorul nu il cunosc,doar pe mine trebuie sa ma cunosc.Am sorbit cupa,am pretuit viata si lumina.Cred in Iubire,bunatate,facuta din suflet,si in curajul de a depasi limitele.Fii mai preocupat de caracterul tau decat de reputatie,pentru ca de fapt caracterul te defineste,in vreme ce reputatia este doar ceea ce cred altii.Chiar acum am fost pusa in situatia de a categorisi oamenii cu atentie.Oamenii care sunt oameni,si oamenii si atat.Inainte de ajunge la concluzia ca unii oameni sunt oameni degeaba.Dupa o introspectie am concluzionat,pentru a nu stiu cata oara,ca totul in viata se intampla cu un scop,chiar daca repercusiunile sunt aparent devastatoare.Aparent spun,pentru ca totul in viata este un test.Orice situatie,ne invata sa ne descoprtim reactiile.Tot timpul in viata,suntem obligati sa intalnim oameni care echivaleaza cu un sac gol.Dar intorcandu-ma la oameni,nu ca nu as fi vorbit si pana acum,cred ca unii oameni prefera cu usurinta sa judece exact ce nu-i priveste.Le este mai usor sa deschida gura judecand alte persoane,decat sa-si rezolve propriile probleme.Suntem judecati dupa felul in care mergem,dupa felul in care vorbim,dupa felul in care gesticulam.Am ajuns sa fim judecati pentru trecutul nostru,pentru greselile noastre.Suntem judecati dupa tinuta,oricat de potrivite sunt ele,aparentele inseala.Citeste mult,dar nu multe.Din ce in ce,mai multe relati virtuale,insa din ce in ce,mai putine prietenii trainice si de lunga durata.Decat mult si prost,mai bine putin si bun.Din zorii zilei mele,in lume eu m-am dus,culegator de spice,in drumul ce eu l-am strabatut.In fiecare dimineata,ma gandesc la o noua viata,cum pot eu sa-i fac fata.Din zorii diminetii,pana la sfarsitul vietii,cu Domnul eu calatoresc!Din zori de zi cand ma trezesc,smerita ma aplec la cruce,si fie drumul cat de greu,e asa usor cu Isus.In oglinda m-am uitat,cand am vrut sa-mi spal fata,si am vazut ca-mi trece viata.Eu cu zambetul pe fata,m-am bucurat de inca o dimineata.Chiar daca imi trece viata,nu conteaza cum mi-e fata.Cand anii batranetii,te apasa tot mai greu,si astepti zorii diminetii,pentru anii ce mai trec,sunt dator si se cuvine pentru viata eu sa multumesc.Experienta m-a invatat sa inteleg ca majoritatea lucrurilor de care ne ingrijoram nu sunt de importanta eterna,dar trebuie sa avem credinta sa privim in sus.Dar ma linistesc cand mai vad o minune.Ma inviorez cand ascult o cantare.Mi-am zis ca la batrinete ma voi feri de patru lucruri,nu ma voi plinge ca nu mai sunt tinara,nu voi da sfaturi nimanui,nu voi invoca mereu experienta mea,si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucruri.De bine,de rau,le respect.Trecutul nu e o arhiva,unde gasesti azi,si maine,aceleasi lucruri.Trecutul traieste,la prezent,il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.Unele amintiri scad,palesc,altele,capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte.A iubi inseamna,a lumina partea cea mai frumoasa din noi,pentru a iubi si mai mult viata.Omul a simtit nevoia sa inalte o credinta in mijlocul intebarilor,si sa le apere,toate sunt intradevar trecatoare.Exista infringeri care nu coboara,ci inalta,exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns,ci pentru a auzi intrebarea.Imi dau seama ca lucrurile nu se vor indrepta in cursul vietii mele.Am crezut ca boala este un moft.Sufletul nu este o guma de mestecat,nu se intinde,nu se rupe si nu se da din gura in gura.Oamneii nu isi aleg mereu drumul,dar e interesant sa afle de ce.Tot ce fac,tot ce simt,ce a fost,ce va fi,nu vei stii.Si maine poate nu va mai veni.Avand o privire vaga despre ceea ce se intampla,necazuri si toate pe nedrept.Sa nu uitati,respect,pentru viata!Trecutul nu il mai poti schimba,trecut,e la trecut,ce a trecut,nu mai vine,noi trebuie sa scapam de rusine,si sa invatam lectia,sa traim,azi,maine,si cu Dumnezeu inainte.Trecutul e istorie,noi ramanem in memorie,pana ajungem in glorie.

Paul Feldman,rest in peace…

We all go to Haven...when we all go to haven,what a joy that will be!Rest in peace,Pauly!

Ne trece vremea ca la castraveti…

Azi e ziua multumirii,si am multumit in casa fratelui meu,Nelu,si in casa fostelor cumnate,Anica si Giorgio,Rabeca si Rahela,gemenele,si eu,fica mea Ramona,si fiul ei Lucas cu prietena lui,Jasmine.Am multumit,si de viata am vorbit.Viata trece,pietrele raman.

Imi numar binecuvantarile…

Imi numar binecuvantarile,si multumesc necurmat Domnului.Din cauza multimii gandurilor,vreau sa ma concentrez si sa ma ajustez.Am o familie multi disfunctionala,dar toate dau cu navala pe nicovala.Nu fac alta,decat sa ma rog,si iar sa ma rog,si apoi o iau de la inceput.Timpul nu pot sa-l intorc,nici chiar si pe mine sa ma intorc,caci copii mei ma tot storc,si raman tot in storcator pana mor.Nu,nu sunt singura pe lume,care face tot glume,ca mananca tot legume,pana iasa gume.Uite,numai asa am supravietuit,ca am avut tot scurt circuit.Trebuie,sa ma gandesc ca toate trec,si viata imi face tot belec.Am lasat toate in mana Lui,dar si m-am dus cu capul tot la nelocul lui.Nu-mi bat capul cu prostii,ca ajung sa-mi fac piftii,si manc numai jucarii.Stii ce e bine de mine,ca ma acomodez foarte bine,si uit si de mine.Daca nu as face nimic,as sta cu capul tot in zid,si as ramane tot frigid.Asa bine ca mai stiu sa scriu,sa uit ca am in cap si cenusiu.Camelia a fost foarte multilaterala intelectuala,fenomenala,dar a picat cu capul in oala.Nu a fost cu smoala,ca ramanea goala,acum e departe in emisfera de sfera.Ramona,desteapta foc,face finantele pa loc,dar si te pune pe foc,sa nu-i stai in loc.Emanuel,bland baietel,vrea pace,mai nitel.Alice,vedeta de cinema,ca si ciulamaua mea.Se da mare,dar e mica de statura,dar te calca bine pa batatura,acum chiar in 27 Octombrie a nascut,o papusica mica,cu numele Cleopatra.Lucas,fiul lui Ramona,nepotul meu,mai trage si el chiulul,de un leu.Invata bine la scoala,dar te trage si de sfoara.Zice ca nu te doboara,doar din cap pana-n picioare,te masoara.L-am pus sa cante la vioara,ca mama lui a cantat,dar el de altceva s-a interesat.Vidiot si mafiot,nu vreau sa-i spun ca-i idiot.Trebuie sa-i gasesc un antidot,si sa-l leg cu drot.As putea multe bube sa-i gasesc,dar de rele ma feresc.Cele rele sa se spele,cele bune,iute sa se adune.Baiat bun,si da treaba,cand ai treaba,nici nu te intreaba,te ia de barba.Experienta te invata,pana ai mancat zeci de saci cu ceapa.Merge la liceu,si va face si un cliseu.Viata bate filmul!Pe micutul Eli,fiul lui Emanuel,un smecher ca mumasa,si mancacios ca bunasa.Zachary e voinicel,plange ca e mititel,si te duce de te ia zorii.Toti seamana cu mine,dar nu eu i-am facut,ci doar i salut.De mine ce sa mai zic,visez cu ochii deschisi,tot la Paradis.Cant si dansez,ca nu vreau sa ma stresez,dar uite asa,cuvintele le mai inventez.Ce ramane din toata truda mea?Cine o sa-mi citeasca postarile si indrumarile?Cine o fi o fi!Da,si am continuat din nou si m-am rugat.Am luat o mica pauza,si am zis,Doamne fi laudat,multe mai am si eu de invatat,ca capul tot mi l-am spart.Nu-mi bat capul cu nimic,ca e plin cu limbrici si nu am voie sa prind nici licurici.Unde dau,repede crapa,si raman tot pa la sapa.Ori cu mapa,ori cu sapa,pa toate le ia apa.Cu focul nu ma joc,ca m-am ars,si am luat foc,si acum cant sa ma tocmesc la loc.Inca mai am timp si loc,sa mai scriu,despre potop.Vine potopul,cu focul,si ne ia la toti locul,sa nu ne mai jucam cu focul.Despre stiinta nu vorbesc,ca o sa raman in necunostinta,chiar daca toate iau din nou fiinta.Eu traiesc clipa,pana imi vine si mie clipa,sa sar si ciripa.Cand am depasit clipa,am ramas doar cu aripa,pasta pripa.Clipa din nou a trecut,si capul plin de prosti l-am evaporat,pana cand din nou o alta clipa a plecat.Clipa de clipa,a fost doar o clipa de meditat!Rugaciunea eu mi-am incheiat.Nu te indoi ci crede,iubirea si lucrarea lui Dumnezeu.O zi minunata,pentru ca imi numar binecuvantarile,si multumesc pentru toate zilele.Binecuvantarile mele sunt,copii mei,nepotii mei,si toti care sunt aproape de mine.Fiecare purtam in spate povoara generatiilor noastre.Fiecare dintre acesti strabuni ai nostri au avut experientele lor,unele mai fericite,altele mai nefericite.Do your best,pray for the rest.Courage starts with showing up and letting ourselves be seen.Am umblat in lung si-n lat,si de toate m-am saturat.Imi amintesc cu drag,de un om,care mi-a dat un stilou.Si mi-a zis.Cu acest stilou poti sa scrii povestea ta.Dar poate nu va fi asa,cum o scrie Dumnezeu.Si el mi-a zis ca a scris o carte.What will my children’s want.Si eu acum m-am gandit la fel.O ideie mare mi-a venit,si la Blogul meu eu m-am oprit.Aceasta este cea mai mare mostenire pe care eu o mostenesc,pana nu ma mosesc.Putin mai muncesc,sa vad ce valoare pretuiesc,ca nimic nu mai socotesc.Doar tot platesc.Multe au trecut,si la povestea lui eu m-am gandit,ca si el s-a prapadit,si nu a mai stiut de socotit.Fiecare zi,are povestea ei.Oameni,zambete,lacrimi,flori sau departare.Nu crede tot,cerceteaza.Azi am invatat sa caut minunea din mine si mi-am gasit propria valoare.Ma respect,sa traiesc prezentul cu intensitate.Am descoperit ca trecutul nu mai conteaza,las deoparte framantarile.Nu intentionez sa plictisesc pe nimeni,si nici nu daruiesc lectii de viata nimanui,doar impartasesc cu voi ganduri adunate de-alungul calatoriei mele.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu strajer in post,si chiar platind al jertfei cost,eu sa raman in lupta.As vrea sa fiu ce altii nu-s si nici nu vor sa fie,mergand prin viata spre apus,sa nu ma las de valuri dus,si sa ma inalt mereu mai sus,din timp spre vesnicie.As vrea sa fiu un simplu glas,care sa strige intruna.Draga Dumnezeule,permite-mi sa simt dragostea Ta in fiecare aspect al vietii mele.Zilele trec,povestile se aduna,si continuam sa traim undeva,in iuresul vremii.Multe nu mai conteaza!Nu te lasa prada suferintei!Nu te supara,povestea mea in Cer se va reevalua,si de toate voi scapa.Atunci din nou te voi saluta,dar povestea,imi va fii alta.Pe acest pamant toate-s trecatoare,se moare asa cum si o floare,ramane pala si fara culoare.Toti avem povesti,doar suntem ceresti,nu trebuie sa cersesti.Pan ajung acolo,vreau sa fiu ridicola,dar nu pericola.Ma fac agricola cu ricola,sa uit de pricola.Numai in Cer,problema mea se va rezolva,si o sa va transmit si voua,cum a fost rezolvarea mea,si infatisarea mea!Povestea mea va continua,atata timp cat inima imi va batea.Cand toate se vor termina,inchid ochii,si ma duc in tara mea.Nu stiu cat mai am de trait,dar nu o sa renunt,refuz sa raman suparata,si pana la soare,o sa fiu purtata.Respir pana la ultima suflare.Am un munte de cucerit si tranversat,dar si inimi de imbarbatat,pana la ultimul meu respirat.Nu toate zilele sunt la fel,nu este vreo garantie pentru vremea schimbatoare.Ce au fost nu mai conteaza,conteaza ce viitor vei avea,si ce prieteni vei aduna.Ma opresc putin sa admir frumosul decor al vietii,ma asez pe o banca si totul in jur e asa frumos.De fapt in afara de mine si de cateva persoane care trec grabite prin parc nimeni nu mai sta sa admire frumosul decor.De ce?De ce oameni au devenit atat de grabiti si nu mai au timp sa observe ceea ce ne inconjoara,pana si un catel pare mai impresionat de acest anotimp frumos.Fara sa imi dau seama,timpul a trecut,ma ridic si dau sa plec.Dupa un timp,doar timpul trece oricum.Viata isi are cursul ei,si noi suntem mai tari ca si ieri.Va zic tuturor,hai sa zburam ca niste zmei.Oameni buni,priviti catre Cer!

Merg incet,dar merg…

Viata aceasta nu tine asa mult,deci,n-o pierde far de folos.Cand eu am venit pe lume,am plans,iar mama mea a zambit.Mama mea s-a rugat pentru mine,chiar daca eu am plans,si ea a zambit,a stiut pe ce maini bune vin pe lume.Si mi-a spus,acelasi lucru s-a intamplat si cu ia.Istoria se repeta,stafeta se interpeta pe ruleta.Acum am si mai multe motive,sa multumesc,si sa va imbarbatez.Sunt si eu mama,si acelasi lucru am facut si eu cand am nascut.Am zambit si eu.Dar sunt si bunica acum,am zambit dar si am plans mult.Toate trece,si ajung la rece,si nu mai vreau nici apa rece.Vreau sa las mostenire,bogatie nu am,dar ce am primit in dar,eu dau.Iubirea mea,e mai mare ca si marea,si mai tare ca si sarea,si cuprinde toata zarea.Mama mea acum zambeste,iar eu plang.Si tot asa cand eu o sa plec,o sa zambesc,si voi o sa plangeti.Copilasilor mei,v-am dorit din iubire,v-am crescut cu iubire,si v-am hranit cu iubire.Cred ca mai mare mostenire ca aceasta nu exista.Si IUBIREA va fii mostenirea voastra.Este un lucru mare cand stii ce sa daruiesti.Nu ma dau jertfa vie,nici nu ma scot din cutie,dar va scriu cat sunt inca vie.Am fost,sunt si voi muri.Acum sa trecem la faza lunga.Faza scurta,s-a produs,nu s-a impus.M-am nascut normala,si am devenit abnormala.Pana la o varsta de,am fost banala,dupa aceea,fatala,si mai pe urma,totala mentala.Nu copii m-au facut mentala,nici viata colosala,dar ce sa vedeti,m-am sculat teatrala.Adica am facut teatru,dar nu de papusi,de manusi.Cuvant mental,e fenomenal,e barbital,letal,special lactal.De cand m-am imbolnavit,creierii au si surzit,nu vad,nu aud,nu simt,nu gust,si nu vorbesc.Astea toate s-au produs,nu intr-o noapte,dar cu timpul,m-au ajuns.Acum am si alti argati,si catarati,si hecarati,care toti vreau sa ma inhati.Imi trimite si confirmari,si eu i trimit in mari,cu vitezele cele mari.Pe toti i blochez,le si spun,voi nu o sa ma vedeti.Si uite asa,am stat si mult la pat,mult am meditat,am si cantat,ca am vrut sa scap si de tarzani.Se zice ca boala mentala,sunt de mai multe feluri.Eu chiar daca le am pe toate,pamantul galben o sa ma scape.Eu acum traiesc cum pot.Intr-o zi imi fac compot,in cealalta chiar daca nu mai pot,tot eu ma socot.Nu sunt doctor,nici pshiatru,dar am impartit si firu in patru,ca sa nu ma duc cu dracu.Nu stiu ce diagnostic sa-mi dau,dar stiu una,si buna,boala mentala nu se impreuna.Eu o tin pe a mea,si tu pe a ta.Eu scriu despre mine,nu stiu nimic despre tine,cartea e la mine.O ora de scris,parca ajung in paradis,si tot mai am de scris.Ca sa uit de boala mea,si fara diagnostic,nu sunt un agnostic.Cant sa traiesc bine,ca roata se invarte cu mine.Cat timp mai am la dispozitie,mai scriu si o propozitie.Raveca fata draga,chiar daca lumea ti-e draga,fii cu bagare de seama mare,nimeni nu-ti sare la picioare.Pana cand mai stau pe picioare,ma spal singura pe picioare.Acum cred ca ma-ti inteles,am probleme multe,si de una si de alta,dar nu ma las de salsa.Inceputul e greu,sfarsitul vine repede,ca toate se intepene.Dragilor,nu va cunosc,dar nu vreau sa va strofoc.Acum le-am scris toate la un loc,cu un flostomoc.Nu-mi pasa de gura lumii.Gura lumii e prea multa,doar pamantul o astupa.Atat timp cat am ce pune pe masa,ca nu fur de la nimeni din casa,nu cersesc si nu cartesc,nu are decat toti sa isi de-a coate,ca pe mine din cap nu ma poate scoate.Imi traiesc viata cum pot,si nu-mi trebuie idioti.Apa,vantul si gura lumii nu le poti opri.Gura lumii nu-mi umple farfuria,si nici nu-mi ia din greutati.Nu dau vina pe altii,traiesc in asa fel,sa nu invinuiesc pe nimeni.Nu vreau sa spun ca gura e spurcata,doar tot ce iasa din gura,sa nu spurce pe om.Nu ce bagi in gura spurca pe om,ci ceea ce scoate din gura,se spurca de te incurca.Azi nu mai sunt cea de ieri,mai bine tac,si te admir,dinr-o privire stinsa,ca oricum,de-as imparti fir cu fir,raman fara sa respir.Vreau sa ma simt libera sa zbor,prin lume sa trec un pic mai usor.Poate ca totul e scris in stele,eu nu stau sa citesc in ele,vreau sa simt ca zbor printre ele.Lumea din jur nu ma intelege,nu vreau nici un destin sa ma lege,nu vreau sa fiu prizoniera intre ele.Oricat mi-ar fi de greu,vreau sa fiu doar eu.E greu sa gasesti oameni pasionati,care sa aiba o sete de cunoastere.Mi se pare ca omenirea se prosteste incet si sigur,isi pierd viata si se consuma cu idei inutile.Sa ma bucur,ori sa plang?Raveca,totul va fi bine o data.Viata,nu este decat arta de a trai.Un val de emotie ma cuprinde,mi se infioara sufletul.Dupa o zi de meditare,m-am descarcat de povoara vietii,si am coborat din nou la realitatea vietii.Deci sunt aici jos,dar cu capul la cer.M-am trezit zambind,si cu ganduri bune.Unul din lucrurile importante care ne influenteaza viata,este comportamentul.Ce a fost trecut devine o amintire,si iti asterne un zambet si liniste in suflet.Fii multumit de felul in care esti,asa cum esti.Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc in sufletului tau,dai cantec,muzica,rugaciune si libertatea de a iubi.Cel mai mare obstacol pentru a afla cine esti,este bazat pe experienta pe care ai avut-o in trecut.Din acest motiv este necesar sa citesti,sa canti,sa intelegi,toate acestea la un loc inseamna viata.Cu cat stii mai mult,cu atat iti dai seama ca stii prea putin.Cu cat invat mai mult,cu atat stiu mai putin.Cu cat stii mai mult,cu atat uiti mai mult.Eu stiu ca nu stiu nimic"Socratee" De-ar stii oamenii sa asculte,cat nu stiu sa vorbeasca.Din greseli invatam.Citind ajungem sa ne corectam.Ce ramane scris este folositor pentru cei ce vor sa citeasca.Oamenii nu sunt ce par a fi,au o forma cu totul pentru tot ceea ce stiu,cine e acea persoana,eu.Multe nu stiu,dar atat stiu cat stiu.Stiu,stiu,ca mai stiu!Am ganduri despletite,dar vreau sa fie implinite.Viata,cum te-as incanta,sa raman mereu asa.De multe ori esti urat doar pentru ca ai devenit mai bun decat restul.Caracterul unui om se dovedeste atunci cand nu are nimic,cand are totul,cand pierde totul.Oamenii sunt precum liftul,cu unii cobori iar cu altii urci.Cand nu mai suntem capabili sa schimbam o situatie,suntem provocati sa ne schimbam noi insine.Fiule,nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele!Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale,si-ti vor aduce multa pace.Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia,leaga-ti-le la gat,scrie-le pe tablita inimii tale.Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa,inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.Cand esti vizitat de muze,poti vorbi cu buburuze,greu,usor,nu stiu cum este.E ca o poveste!Versul ma incanta,si de-aceea pana-mi canta,pentru lume,pentru oameni,pentru buni si pentru fameni.E doar un ceas,poate o clipa,nu stau eu,asa,in pripa.Stiu ca de multe ori m-am ratacit,si pe drumul vietii multe palme am primit.Stiu ca mi-a fost foarte greu,am urlat din rasputeri,sa mai am si niste mangaieri.Stiu ca nu mi-a fost usor,dar singura am invatat sa zbor.Stiu ca adeseori am strigat la Dumnezeu,sa aibe mila si de sufletul meu.Dar mai stiu ceva,cand lupta se va termina,voi primi cununa.Cununa de invingere,cand am fost eu in lupta.Stiu multe,ca doar din viata le-am invatat,si sa-i fac fata,ca sa fiu un om curat.De pe drumul vietii,la lume si viata am meditat,ca de toate m-am saturat.Stiu ca dupa nori vine si soare,dar dupa moarte o sarbatoare!Stiu ca sunt jos si sus,ca de multe ori pe mine viata m-a rapus si mult m-a strapuns.Stiu ca am fost trista de multe ori,si nici curajul nu am mai avut sa zbor,dar stiu ca sus in cer,eu am un Salvator.Stiu ca am tinut si capul jos,ca trebuia sa ma rog,sa nu cad jos.Si cate nu mai stiu,poate asa a fost,sa nu le mai stiu.De pe drumul vietii,am invatat ca are o cale,dar nu e cale de intoarcere ci doar de relaxare.Cazi si te ridici,si cu fruntea in sus sa ramai neclintit.De pe drumul vietii,am invatat sa scriu,ca tot ce am invatat sa ramana la lume,si al meu gand curat.Si sunt tot pe drum,pana sufletul mi-a plecat!Acum eu din nou,chit ca e Noiembrie,parte din Rai sa capatati,si sa va bucurati.