Cu picioarele pe pereti…

Cand m-am saturat de fugit,stau.Sunt atata de ganditoare,stau cu picioarele pe pereti,pana vad scaieti.Am fugit destul,acum stau si ma gandesc,cat sa mai stau?Domnul sa se indure de noi toti.Dar iata ca din nou mi-a venit inspiratia.Si ma duc mai departe cu gandul.E durere,abisuri ale deznadejdii,sufletul se inalta spre piscurile sperantelor,din seninul boltei ceresti si din caldura razelor de soare.Am stiut ca va fi greu,dar niciodata nu esti pregatit pentru astfel de situatii.Am incercat sa ma incurajez,dar ma simt de parca ar fi smuls cineva o parte din mine.Multora dintre lucrurile pe care le fac,nu le mai gasesc rostul.Am incercat sa-mi pun ordine in viata,ganduri,sentimente si in amintiri.Prezentul si trecutul se amesteca,neputintele imi dau o stare,si ma apuc sa stau.E un impuls inconstient al nevoii interioare,ca lumea se afla permanent in miscare.Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea,dar lucrul asta ma depaseste.In final ma izbesc de zidul de indiferenta,iar bunele mele intentii,e un mister.Toata lumea isi cunoaste bine interesele si nu sunt capabili sa se miste.Odata ce a aparut ceva neprevazut,simt nevoia sa renunt la aceste prejudecati.Dar din pacate,lucrurile nu sunt atat de simple,cand este vorba despre mine.Sunt satula de durere si panica de afara.Timpul nu sta in loc,desi toate aventurile pe care le traiesc,sunt fictive.Sunt o fiinta contradictorie,sunt surda la zgomotele din jur.Timpul curge si se scurge repede pentru un timp de intamplari.Ma vantur intre viata si viitor.Am un jurnal de viata,scris cu voie buna si cu simplitate.Mi s-a parut ca toate aceste lucruri reprezinta viata mea.Cel mai simplu mi se parea sa ma las dusa de val,iar locul unde ma duce valul este departe de tot ce mi-am inchipuit.O fi bine,o fi rau?Nu stiu,dar stiu ca va trece si asta,si undeva ma asteapta frumosul curcubeu.Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit,panica care ne cuprinde pe toti.Priviti in sus,nici intr-o parte,nici in alta.Fericirea noastra este sa ramanem in El.Ce e viata asta-n lume,ce e omul,cum e zis?Totul este inselaciune,umbra si vis.Ce e viata asta,oare?E ca pulberea in vant,astazi este om in floare,maine,o mana de pamant.Viata asta-i o clipita langa viata cea de veci,atunci fati-o fericita langa Domnul s-o petreci.Trece timpul,trece viata,zboara fara veste,intr-o zi iti vei da seama ca mult nu mai este.Te vei duce in tarana fara a ta vointa.Singura speranta,ce imi da puteri,e Iubirea ce va ramanea.Toata viata mea am cautat un prieten adevarat,si numai pe Isus l-am aflat.Avem nevoie de curaj,rabdare,credinta,dar dimineata va veni.Credinta noastra nu e in zadar!Treziti-va si fiti gata!Mai las-o in balta de ingrijorare,si pune-ti picioarele intr-o caldare,si mergi pe pereti,cu rabdare.Asta am facut eu acum,si ma tolanez,precum va spun.Am pus si greutati la picioare,sa ma ajute,cand ma doare.Am ridicat si 5 pounds de greutati,ca sa vad tot scaieti.Merci bine si frumos,m-am dat din pat jos,si ma simt mai luminos si frumos.Asa imi petrec zilele,sa nu imi numar clipele.