Bace vantul frunzele…

Bace vantul frunzele,si Raveca le tot numara.O zi frumoasa de Mai,si eu ma gandesc la Rai.Tot asa ma bace gandul,cum bace si azi vantul.As vrea sa zbor mai sus de zari,in tara dorurilor mele.Ma arde un dor,un gand,si ma gandesc cu atata dor,iar ochi mei zaresc o tara,plina de farmec si splendori.Sa zbor spre acele tarmuri,sa uit de tot ce-i trecator.Dar stiu ca nu mai e mult,pana in zorii diminetii.Cant maretia naturii,si las vantul sa ma poarte pe aripi de vis,las sufletul liber,sa simta.As vrea Isuse scump sa fiu ca Tine,in pribegia mea pe-acest pamant.De-atatea ori cand grea ispita vine s-o biruiesc prin Sfantul Tau Cuvant.Si cate n-as mai vrea,o scump Isuse,in pribegia mea pe-acest pamant,dorintele ce imi raman nespuse,le implineste Sfantul Tau Cuvant.In viata asta trecatoare,sunt o fiinta muritoare,Tu ma protejezi ca pe o floare,dar pierd in timp cate-o petala.Mai am o singura dorinta,dar asta e cu neputinta,doar numai in lumea cealalta.Descoperim in fiecare zi,ca traim intr-o lume plina de mistere.Rand pe rand apar dorinte de cautari printre teorii si iluzii,asupra esentei vietii si a dorintei de mai bine.Dar pe masura ce ne trezim in fata misterului,avem numai o dorinta.Simtim ca tot ce este in jurul nostru,izvoraste din acea inima plina de dorinte pentru cer.Nu mai suntem doritori de pamant ci mai mult de cer.Sa privim cu inima,sa auzim cu sufletul si sa atingem cu gandul.Va salut cu inima senina,si fie ca drumurile vietii sa ne fie insotite de lumina!Dar acum m-am oprit din drumul meu cat o clipita de secunda,cu un dor in ganduri.Ce imi doresc eu acum este,sa las sa treaca momentele de neputinta,la bucuria de a trai.Desi o mostenesc pe mama si nu mi se vad anii,simt ca am trait cat pentru o viata de om.Si am invatat de la viata cu varf si indesat.In ciuda tuturor durerilor,m-am straduit sa fiu si sa raman o binecuvantare pentru toti cei care ma cunosc si ma iubesc.Tot ce-am facut,am facut cu suflet si din suflet.Am cautat mereu s-alin si sa ridic pe toti,pe oricine a avut nevoie.Asa am incercat sa fac,chiar daca eu,eram zdrobita la pamant.Nu imi va fi niciodata rusine cu personalitatea mea,care poate uneori incomodeaza prin felul direct de a spune lucrurilor pe nume,dar nu pot altfel.Am vrut sa fiu acolo pentru cel care este in nevoie,asa sunt eu.Acum,nu am decat cateva ganduri catre Cer.Ajuta-ma sa iert pe cei care au scris in mine dureri prea greu de dus pentru un om.Tata bun,ajuta-ma sa iert,ajuta-ma sa uit.Fa-mi sufletul usor sa pot sa ma simt ca acasa,in rest,faca-se voia Ta cu mine in toate,nu mai astept nimic,ci doar Cerul.