Am parul inelat…

Frunzulita pomului,e ca viata omului,vai lume,e vai,ca nimeni tu te duce-n rai.Asa sunt eu,am parul inelat,alteori mai cret sau mai ondulat,doar saizeci de secunde are minutul.Am stat cu Max la sfat,sa nu ma muste,ca altadat,ca il pun in cusca imediat.Cateodata spun,alteori tac,cand nu am nimic sa fac.Cat de repede vremea asta trece,e ca o frunza leganata-n vant.Sunt clipe care nu as vrea sa plece,si clipe care as vrea sa le uit.Cateodata plec,si nu vreau sa ma mai intorc,dar m-am razgandit,si din nou m-am intors.Dimineata pa racoare se mai scutura o floare,e floarea tineretii mele,si pacimile vietii mele.Fiecare om in lume,traieste si patimeste,asta-i viata n-ai cei face.Lasa inima sa-ti cante,doar ia nu te poate minte.Nu lasa sa treaca anii ca nu-i cumperi cu toti banii,si degeaba trece anii.Fiecare avem scoala vietii.Cat e roata de patrata,tot se intoarce ia o data.Am bagat bete in roata,sa nu se mai intoarca niciodata.Chiar acum,citindu-ma printre secunde,cuvintele au fost mute.Azi am fost mai inelata la par,ca am stat la umbra bradului batran,cu un caine belgian,Max pe nume se numea,si cu drag el ma privea.Am ascultat si niste cantece de viata,cum ca omul e bun ca pomul,omul are zilele,iar pomul isi are roadele,iar omul bun si pomul copt,i batut cu picioarele.Noi ce n-am avut noroc,suntem ca omul bun si pomul copt,mai dorule dor,pa mine toate ma omor.Stau la margina da drum,cu Max,catalul cel mai bun,care nu ma lasa-n drum.Sa ne fie da bine,mai va scriu si alta data,despre Max si a lui soarta.Despre mine,cum ma stiti,cu inele in par,si amar in sufletul meu.O sa treaca,si vin altele,pana rezista toate oasele.

La calarie cu palarie…

Buna ziua oameni buni,cred ca sunteti bine si sanatosi.Imaginatia imi fuge,dar cu scrisul nu il poci ajunge.Un lung drum imi pare viata,si gata,visul mi-a taiat si ata.Nu as mai fi vrut sa ma scol din vis,dar trebuia,ca inca nu am ajuns in Paradis.Era doar un vis.Am visat cu ochii deschisi,ca era ziua,si nu puteam sa-i tin inchisi.Multe visez,dar tot ma himnotizez.Doar cu apa in gura ma aleg.Imi lasa gura apa,ca am mancat atata ceapa.Bine,merg mai departe,ca calul a fost doar de lapte.Iar eu,bineinteles,asa cum bine si ma vedeti,toata ziua imi fac selfeti.Ce e bine si ce e rau,nu vorbesc pe nimeni de rau.Asa ca mai bine visez,si iti spun ca te iubesc.Noaptea e foarte interesant,visez ca ma plimb intr-un trabant,cu stic sift original.Da,stiu sa conduc si un Volkswagen golf german.Am invatat de cand eram mai mica,ca are cinci viteze,si te ridica.Apoi am visat cu apa,ca am intrat toata in apa,si m-am lipit de o casa.Visuri utile,inutile,si debile.Dar vreau sa-ti mai spun ceva,ce nu ti-am spus demult,ca te iubesc multttttt.Si aici am facut tot pacat,ca visul sa terminat,si eu tot nu m-am recuperat.Nu il bag pe Dumnezeu in vis,ca ma scoate afara din Paradis,si raman si fara vis.Prietena mea Rodica m-a intrebat azi,ce faci?Eu i-am spus,visez.Si ia mi-a spus,ce o sa faci la noapte?Si raspunsul a fost la fel,visez.Si asa sa nascut postarea mea,despre vis,si sa-ti spun si tie deschis,ca nu ti-am spus demult,ca tot visez.Sa ai o noapte ca-n povesti,cu craiese imparatesti,sau crai pe cai incalecati,si in lumea mare sa plecati.A fost doar un vis,transformat si prezis,precum am scris.Si nu uita,niciodata nu te voi uita!Tu,vei ramanea pentru totdeauna in inima mea!Dar nu aici am vrut sa ajung,am umblat prin vecinatate in stat,si pe cal calare am umblat si m-am calarat.Toti avem boli,de multe culori,ori e terminala,ori determinala,dar toti ajungem la sala.Nu sunt eu singura care ma lupt cu boala termala,altii au terminala si incurabila banala,ca pa toti ne baga-n boala.Chiar acum ma lupt cu boala,ca nu mai pot sa tin nici oala,am uitat cand am fost cu scoala.In fiecare casa este o lupta,sau mai multi se confrunta,sa nu fie viata asa de bruta.Buna ziua,si eu sunt pe aci,de-a maracinilor,si beau apa a strainilor.Oameni buni sa nu uitati,numai o viata pe acest pamant capatati.Buna sa ne fie ziua,pana atunci cand ne va veni si noua ziua!Cu dragoste si speranta in fiecare zi,pana la ultima zi!Azi am fost la cai,si calarita m-am facut da cai.Timpul a fost pretios,ca am intalnit un om frumos,si m-a ajutat sa ma sui pa cal frumos,sa nu-mi dau cu shalele pa jos.Pa cal l-o chemat Spenser,si pa om Robert,si apoi m-a ajutat sa ma dau si jos,dar nu cu fundu-n jos,doar mai asa,neputincios.O zi buna tuturor,a fost destul pentru toti,si caii sa hodina jos.

Amintiri ce dor…

Viata,m-a calit,m-a huiduit,si pe nicovala,batuta si incalzita de focul vietii am fost fripta.La varsta de,cu diagnosticul,"viata de abea a inceput"Tot greul ce noi il avem sub soare,sa il mai ducem azi din nou iar pe picioare.Anii ne fac pe toti mai batrani,pe putini dintre noi ne fac mai intelepti.Batranetea este un fel de varsta metalica,aur in dinti,argint in par si plumb in sange.In viata aceasta,batranii cred totul,cei de varsta mijlocie suspecteaza totul,iar tinerii stiu totul.Te dor picioarele pana ce nu te-ai dat jos din pat.Motivul pentru care batranilor le place sa traiasca in trecut este ca el este mai mare ca viitorul.Este minunat sa imbatranesti,daca nu uiti sa fii tanar in tot timpul acestui proces.Poate ca cel mai minunat lucru in legatura cu batranetea este ca nu trebuie sa trecem prin ea decat o singura data.Fiecare om la timpul lui o sa fie batran.Zile bune,grele,urite si mohorite,trec una dupa alta,fara a aduce nici o noutate,aceleasi banalitati.Ma resemnez cu scrisul,pentru ca sa nu ma uitati.Profitati de tinerete,sanatate si,capul sus,pieptul inainte."Sa traiti sa infloriti si de rau sa va paziti"Astept o zi,dar in sufletul meu va fi,speranta,ce merge in vesnicii.O zi ce azi vrea sa ne spuna,fii altfel,fi mai bun!As vrea sa numar clipele,dar timpul trece in graba.Ma pierd printre clipe traite,prin amintiri,ce inca dor.Apoi mi-am amintit ca sunt femeie,iar femeia este precum apa,si tot ce am de facut este sa curg,sa nu ma mai blochez in fata pietrelor mari pe care le numim obstacole.Am invatat ca oricat de mari ar fi acei bolovani,ma pot strecura intr-un mod linistit pe langa ei,si sa curg in continuare,vazandu-mi de viata mea.Si tot de la apa am invatat sa-mi dau drumul sa cad in cascada atunci cand vine momentul,sa cad si sa ma abandonez cu incredere.Am invatat sa accept natura lucrurilor.Onestitatea este primul capitol in cartea intelepciunii.Lasa intelepciunea sa patrunda adanc in suflet,si daruieste sufletului tau cantec,muzica,rugaciune si libertatea de a iubi.Sa castigi respectul oamenilor,sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este mai bun in fiecare.Lasa in urma ta o lume mai buna,pentru ca ai trait tu.Imi ascult in tacere sufletul.Caut liniste in mine,si drumul catre mine a fost anevoios.Am aflat ca viata este mai mult decat ce se vede cu ochiul liber.Si trebuie sa multumesc,dar sa nu uit sa si actionez,am invatat ca nici nu trebuie sa stiu multe,tot ce trebuie sa fac este sa ma bucur de calatorie.Sa pot sa cred,sa actionez in asa fel incat,maine privind spre ieri,sa nu am nici un regret.Sa fiu fericita si multumita cu mine insumi,sa incep sa ma bucur de fiecare rasarit de soare,de lucruri marunte.Aici,in liniste,ma regasesc,am pace,respiratie,un stop din goana vietii.Iti multumesc Doamne,ai fost,esti si vei fi,cel mai bun prieten,ce imi vorbeste cu iubire.Mai multi ani am stat in singuratate,clipe doar cu mine.Iubesc momentele de solitudine,in care ma pot cufunda in fiinta mea,si imi pot urma drumurile.Am invatat sa ma iubesc si sa ma accept,chiar si in momentele in care uit cine sunt.Am invatat sa nu mai fug nicaieri,si oriunde merg,imi simt prezenta.Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment de solitudine,pentru fiecare moment de tacere,in care ma aud,si-L simt pe Dumnezeu.Timpul a trecut asa de repede,si anii tineretii se mai povesteste.Omul se tot transforma si se schimba.Multa binecuvintare,pace,zile senine si implinite.Alege din durere intiul si frumosul miracol,fericire si implinire.O viata frumoasa,sperante,regasiri de drumuri bune.Azi ma doare,si maine la fel,pana va fi de alt fel.Am plans,si mi-a trecut,maine o iau de l-anceput.Pustusag da pui beteag,imi pare rau de tine,ca esti o bleaga,si am ajuns o baba.

Dupa mine,tatarii si tantarii…

Dupa mine,tatarii si tantarii,ca ma intapa ca barbarii,si mi-am pierdut si ochelarii.Numai ce am iesit putin afar,si iata dintai namila un tantar,dar era tras de un magar,si avea dron cu patru coarne da urangutan.Serios va spun,dronul m-a filmat,si eu cu mana,l-am salutat,sa mai vina si alta dat.Pentru tot ce scriu aici,pe unii i oftic.Eu scriu de tot si toate,ca ma doare,nu ma doare,le duc eu in spinare.Oricum cocoasa imi este groasa,e batuta si de soarta.Dar am rezistat si bandajata.Daca gresesc tot eu trebuie sa ma pocaiesc.Va fac o marturisire,multe postari le-am copiat bine,dar multe sunt originale,facute ca a lui Caragiale.Aici nu se stie de Caragiale,Eminescu,prieten cu Popescu,Ionescu,Marinescu,am uitat si de Basescu.Nu intelegeti,bine,nu va framantati.Pe vremea lui Ceausescu,vai de mine,ma arunca in pivnita cea mai grea.Nici acum nu intelegeti?Eu nu dau spada si dovada,ca hartie nu am sa se vada.Multe au fost,multe au trecut,dar eu inca multe nu le uit.Romania e tara mea,nu o sa mor in ea,dar nationalitatea e romana de a mea.M-am nascut si am crescut,dar pe romani nu pot sa-i uit.Oameni buni si vazatori,nu te lasa nici sa mori.Cand ma gandesc de ce am plecat din tara mea?O intrebare foarte grea!Acum dupa zeci de ani,Romania a ramas tot tara mea.Nu cred ca americanii o sa ma scoata afara,eu nici engleza nu o stiu clara.O sa le spun,as hali salam dar nam.Si cand le spun how are you,o sa le spun ca harui mare,dar babilonul e ca si papionul,adica,spionul.Nu stiu engleza,ca nu am invatat viteza,altii au prins carte,eu nici pe departe.Sunt prietena buna cu americanii,dar mi-au furat toti banii.Cati bani am cheltuit,deja am si chelit,mintea nu ma mai duce,dar eu nu vreau sa se strice.Lumea imi zice,ca nu-s ca lumea,de ce nu imi tin gura.Eu incep de lunea,si dau tot cu gura,dar nu vreau sa fiu ca lumea.Acum sunt in dizabilitare,si timpul imi este mare,si il trec eu prin caldare.Romanasului i place,numai sus sa se inalte,asa imi place si mie,dar imi pun si palarie.Americanu e tot frumos,nu se lasa batut jos.Acum ori ca iau,ori ca nu iau pe cocoasa,o sa manc eu o gogoasa.Cred ca de aceea am ramas romanca,ca stiu sa scriu ca o lozanca.Ce romanu are,nimeni nu-i poate fi in stare.Avem si noi pe a-le noastre,dar aventurile nimeni nu le poate face fata.Daca eram englezoaica,stateam tot pe departe.Ei cu ei,si noi cu noi,si am facut doi.Vorbesc serios,e bine sa stii engleza,ca o sa intri si-n viteza,a patra,de dreapta.Lumea ma face puturoasa,ca de ce nu ies din casa afara,cand eu am lucru sa dau la moara.Adica sa le pun pe sfoara.Nu ma astept la nici un premiu,nu sunt un geniu,poate in alt deceniu.Nu timpul ma tine pe mine,ci gandul ca nu-mi vine bine.Ma gandesc cum sa le pocesc,sa nu le nimicesc.Unul are gandul,altul pe bolandul,si eu pe blandul.O sa ma duc in lumea mare,nu mai am rabdare,ce sa mai scriu,oare?Nu inventez un banc,nici de romani nici de americani,sa nu primesc avertizare,ca trebuie sa platesc bani.Romanii sunt buni ciobani,americanii stiu sa faca multi bani.Eu mai bine raman ciobanita,si o sa fac bani pe lebenita.O inspiratie frumoasa,dar a durat timp pana am adus-o in fata.Cu scrisul nu le am,dactilografie nici un gram,inspiratie doar uitandu-ma pe geam,transpiratie un kilogram,si o cocoasa de peste kilogram.Nu toata lumea are darul,trebuie sa-ti deschizi farul,sa primesti cu harul,batarul.Daca unele cuvinte nu le intelegeti,nu va pestreceti,o sa le pricepeti.Cat de greu imi este mie,sa le pronunt,si sa le scriu tie.Cuvinte multe din batrani,dar astea pe mine ma tin.Engleza nu,si nu o sa spun nimanui,ca ma fac de tot rasul lumii,si o sa ajung in fundul lumii.O scriu pa romaneasca,ca nu stiu nici greceasca,si le insirui eu aici,ca si banateanca.Nascuta in judetul Timis,dar ardeleanca,cotoveanca,a scris ca zdreanta.Am plecat in Franta,mi-am luat acum si straita,si bine mersi,mi-am facut si piata. Sanatate buna tuturor natiunilor,din lumea aventurilor!Sunt eu,ca na lumea!Tatarii au venit,dar tantarii m-au prapadit,tot sangele din mine,l-au halit.Daca nu scriam postarea asta acum,pana maine,murea pe drum.Asa ca m-am hotarat acum,repede sa ma pun pa drum,ca pana maine,sa tat ajung.Aproape e de 12 noaptea,si asa mi-am facut eu socoata,sa o pun aici,cu lopsata,pana imi trece timpul si durata.Unii dorm,altii sa scoala,si mie imi arde da rascoala.Pa tantari I-am prins cu menghina,dar pa drona,am lasat-o afara cu bufnita.Atat am avut de spus,acum ma duc sa ma rog cu capu in sus,sa ma auda si Isus.Sa imi fie somnul lin,ca maine sa am cerul senin!

Ciorchin de liliac…

In tufa de liliac,vantul bate fara leac.Fac un pas,si stau deoparte,iar mie mi-e pe plac,un buchet as vrea sa-mi fac.In parfumu-i sa ma-mbrac,si floare de liliac sa ma fac.Cu parfumu-i natural,liliacul-i ideal,cu aspectu-i de ciorchine,te duce in lumi divine.Eu cred ca ma intelegi,si iti mai amintesti,de serile frumoase,cand cu flori de liliac ma imbatai,si parfumuri de toate soiurile tu ma stropeai.Traiesc din nou acele clipe,si nu le pot uita nicicand,in fiecare dimineata,eu le fredonez cantand.Tu esti departe acum,dar vei ramane pe veci in al meu gand,ce am in inima nu spun,le simt si le traiesc pe rand.Nu e zi,clipa si ceas sa nu ma gandesc la tine,te chem pe nume,si-ti zic,iubire.Iubire,tu unde esti acum?Ma alintez in fiecare dimineata,cum o faceam noi doi ca si de alta data,dar sa stii ca te port mereu in gand,ca si cu mangaierea de tine data.Un susur bland,mi-a spus,scrie,de lege este data.Nopti si zile,ne bucuram in gara noastra mica,si de nimic noua nu ne era frica.Eu sunt aici,tu esti acolo,dar stiu ca inimile nu sunt doua.In fiecare dimineata cand ma scol,privesc la cer,si cerul este gol.In imaginarea mea,eu te privesc,si cu drag eu iti soptesc,inca te iubesc.Te voi iubi chiar pana la luna,si daca ma voi intoarce inapoi,te voi iubi din nou.Asa de mult tu mi-ai ramas in suflet,caci daca mor,vei ramane de-a pururi al meu amor.Ne-am atins inimile,si nimieni nu le mai poate despartii,decat cerul.Privesc la cer,si acolo te gasesc pe tine.Traiesc cum nu am mai trait vreodata,si visez de parca toata lumea e cu flori si inmiresmata,si eu de tine sunt legata.Sunt doar gandurile mele,ce ma face sa privesc din nou in zare,si eu acum din departare iti dau o salutare.Te salut,si vreau sa-ti mearga bine,daca vrei sa ma vezi,priveste sus in zare.Eu sunt o calatoare!Azi sufletul meu e floare de liliac,ce strabate mirosul din departare,inmiresmat.Un ciorchin de liliac,sa nu ai chin cand mergi la lac,ci sa iubesti tot ce ti-e drag.Gandul aici l-am asezat,ca si eu jos pa iarba verde,acum m-am asezat.Sanatate multa,v-am tucat!

Am batut prunul…

Am tras cu tunul,nu tutunul,si am batut prunul.

Albe lalele,albe floricele…

Frumoasele mele lalele,eu te zaresc printre ele,si-ti trimit toate dorurile mele.Din pridvorul visurilor mele,iti ajung la gandurile tele.Eu cu a mele floricele,tu cu a tele sovaiele.A le mele sunt toate zilele inseninate,chiar daca sunt si lacrime pe fata.A le tele sunt pasarelele ciudate,ce de vremuri sunt luate.A le tele sunt pe lume toate iubirile,si pe mine ma da toate amintirile.Eu cu a mele filosofii,te doare capul de nu stii.Tu cu a tele technologii faci mari prostii,lumea intreaga o detii.Tu cu a tele sofistii bagi oamenii in pustii.Eu cu a mele melodii,te incant zi de zi!A le mele,a le mele sunt pe lume povestiile,si cu ele,ori fara ele,eu imi petrec zilele.Eu scriind tot de-a le mele,tu oftezi de a le tele.Uite asa am invatat,primavara sa stau in parc,sa cant,sa scriu si sa citesc,pana nu ma prapadesc,nici sa ma prostesc si nici sa ma pestrec.Am luat-o acum din loc,cu a le mele zdrente,ca de nu,le dau foc.Iar tu cu a le tele ramai,ca nu-s bune la nimic.Desigur a fost un joc,nu de noroc,eu nu cred in noroc,chiar nici nu-s proroc,nu am nici porc,doar va privesc din sopron.Primavara cea frumoasa,cu a tele de pe masa,te cheama sa iesi in fata,iar eu ma ascund dupa casa.La revedere frati si surori,la revedere voi cititori,mai cantati si dati de zori!Vreau sa nu mori!Am zis,totusi sa incerc,poate voi afla undeva un loc stabil,si voi renunta,la abis.Dar eu inca traiesc din vis,si ma hranesc cu vid,ca sunt asa de rigid.Ma invart de multe ori ca un nauc,si ma trezesc in nuc,si tot ma duc.Dau la stanga,am belele,dau la dreapta,am surcele,si e vai de pacatele mele.Am si bucluc cand bucuriile se duc,cand am una,cand am alta,si dau cu bata,in balta cealalta.Cand sunt tanar,nu am minte,cand am minte sunt batran,si greutatile iute imi vin.Cand ajung putin la bine,gata imi sunt zilele,si niciodata nu am avut un loc stabil.Nu t-i s-a intamplat si tie?Unde mai gasesti un loc stabil?Doar in cer,si far de chin,aici toate sunt venin.Vedeti si voi ce zapaceala,ce e pur,deloc nu-i simplu,si ce e simplu,nu e pur.Parca ma simt pierduta,nu gasesc un loc stabil,oare pamantul acesta,este oare si el stabil?E greu pe calea ingusta si pustie,e greu sa urci pe cararuie,si sa cobori cu cei ce plang,de zori.E greu sa taci,cand ai dreptate,si nimeni sa nu-ti imparta pace.Si sa mai crezi e greu,ispitelor ce te indeamna,sa faci si tu ca iei,ca e ok.Si binele sa faci e greu,sa rabzi si totusi sa nu crezi.Dar cu Dumnezeu,cand greul cel mai mare vine,nimic nu este greu,atunci gasesc eu locul,stabil si Etern!Albele mele lalele,albele mele floricele,acum e bai,cu pacatelele mele,trebuie sa pun foc pe ele,si sa ma uit tot la stele.Pacatele in foc le-am aruncat,si de cantat din nou m-am apucat.Lalelele,lalele,frumoasele mele lalele!Va iubesc lalele,dar si pe tine lele,sa nu-mi mai furi postarile mele.