Sa privesc la firul ierbii,m-am oprit putin la coltul strazii,si despre iarba nu stiu nimic,doar ca e un fir asa de mic.Iarba creste si se usca,vine altul,o calca si se tot duce.Iar mai putin in departare,zari o floare albastra.Si m-am gandit imediat la copilarie,te iubesc si nu ma uita,asa am scris de floarea mea.Floare de nu ma uita,pentru tine,toate as da,si cu tine as tot sta.Si prin apropiere veni un om,si avea izmene,eu l-am salutat,ca asa e frumos la noi in stat.Sa fi mai civilizat.Si multe nu am conversat,ca omul inca nu s-a desteptat.Cand pe aleea florilor de Mai,si la umbra pomilor eu mai stau,ma gandesc tot la Rai.Ascult cantari,povesti si poezii,de unde pot eu sa ma inspir.Multe sunt din lacrimile mele,si pvestite de pe drumurile mele,ca de n-ar fi ele,cum as mai cugeta pentru dorurile mele.Pe la colturile strazii,am vazut si mult pustiu,dar nu de astea vreau sa scriu.Pustiul e in lume,dar poate fi si in noi,cand nu suntem noi doi.Despre pomi,flori,pasari si pietricele,ca sa-mi amintesc de ele,de fiecare data cand trec pe langa strazile mele.Cine au inventat strazile,s-au gandit ca ele sunt bune,sa te plimbi chiar si in clar de luna.De e zi,ori de e noapte,batatoresc strazile pana se mai poate.Unde tot sa ma duc?Pe strazi,pe munti,pe vai si lunci,ca stiu ca tu tot nu ma ajungi.Si pe la ape as umbla,sa-mi spele si mintea mea,si de dureri sa pot scapa.Acum in incheiere iti spun,ramai cu bine,tu drum bun,caci cu tine eu tot ma adun,si povestile mele tie t-i le spun.Amintirile raman,si drumul e batatorit destul.Iarba s-a uscat,floarea s-a imoiat,pomul m-a ubrat,pasarea mi-a cantat,si eu la coltul strazii,am tot meditat.Din noi si din nou,cu mine la sfat am stat!
No comments:
Post a Comment