Nu sunt indiferenta...

Sunt romanca,si nu sunt indiferenta de tot ce se intampla.Prin venele mele curge sange de roman.Dar de roman cu dragoste de lume,ce multi nici nu o stiu a spune.Nu tin capul in jos,numai cand ma intorc pe dos,tin capul tot in sus,pana ajung la Isus.Durerea e mare,s-a raspandit in lumea mare,dar de toti ma doare.De-a lungul timpului am realizat ca totul se intampla cu un motiv.Nimic nu este intamplator.Cert e ca,fie ca ni se intampla ceva bun,sau rau,este pentru ca asa este menit.Nu stiu daca e vorba de soarta,sau destin.Tot ce ni se intampla e menit sa ne ajute la experienta,din care se presupune ca invatam si evoluam.Pandemia de azi,sau rani adanci de demult,nimic nu trece.Fiecare gandeste diferit si pentru fiecare alte lucruri sunt importante.Inainte de a reactiona,mai mult sau mai putin,intreaba-te daca e bine.Traind printre oameni avem obligatia morala a ne comporta rational si decent.Decenta tine de educational si caracter.Caracterul are forme ereditare,asa ca unele raman chiar daca pe parcursul anilor se poate schimba.Faptele sunt judecate mai intai de constiinta morala a omului.Fapta buna aduce multumire,liniste si fericire,pe cand fapta rea aduce tulburare,neliniste si mustrare din partea constiintei.E jale mare pe pamant,e jale si durere.In suflet dorul dormitand,de jalnica durere.Ce jale mare ma apasa,ce jale-n suflet nu ma lasa.Nu mai sunt,ceea ce eram,cu mine jalea nu-i miloasa.Si lupt,dar jalea mare ma apasa.Incerc sa ma descarc plangand,curg lacrimi pe-ai mei obraji,posomorati.Scumpa cugetare,lunga amagire,multa asteptare.Ce grea e asteptarea,uitarea negasita,minciuna,viciul vietii.Sau viata-i o minciuna,si-n zorii diminetii,asteptarea e mai buna!