Petale de amintiri...

Nu sunt Pshiolog,nici educatoare,sunt doar o mama,dar am gresit si eu multe in viata.Daca ar fi sa ma plang de familia mea,sau de parintii mei,ar fi vai de mine.Dar asa am invatat,viata a trecut,povestile au ramas,si eu m-am pus pe invatat.Vai,a fost,si ce durere,ca nici mama nu a putut sa ma apere.Hai sa le mai schimbam de acum,si sa ne mai punem pe drum,sa cautam sa invatam,si de toate sa uitam.Fiecare om este rezultatul propriei copilarii.O calatorie de o mie de kilometri incepe cu primul pas.Astazi iar sunt napadita de amintiri,chiar si cele pe care le tin intr-un coltisor bine inchis,sunt dulci amarui ca mai toate amintirile mele de toamna.Sunt amintirile copilariei care dor,acele amintiri ce niciodata nu mor.Amintirile sunt singurele care ne raman prietene adevarate atunci cand ramanem singuri,fie ca sunt ele placute sau neplacute.Ne invaluiesc si ne mangaie cu caldura,ne poarta in trecut si ne ajuta sa retraim clipele noastre de mult apuse.In final,totul ce ne ramane in viata sunt amintirile si nu averile imense care nu vor cumpara nicicand fericirea.V-ati gandit cum ar fi maine fara ieri?Pe ce s-ar baza viitorul daca nu ai stii ce a fost ieri.Amintirile sunt un leac dar si o boala incurabila.Pentru unii sa-si aminteasca trecutul e tot ce-si doresc,pentru altii amintirile sunt cea mai groaznica comoara.Uneori amintirile ne tin in viata,ne fac sa credem ca intr-o buna zi o sa fie mai bine.Sunt amintiri de care ne amintim cu drag si nu am schimba cu nimic acele momente,dar sunt unele amintiri care ne bantuie mereu si ne fac viata mai putin usoara.Toti trecem prin amintiri,toti avem amintiri,toti suntem amintiri.Averile pot fi furate,dar bogatiile adevarate nu,in sufletul fiecaruia se afla lucruri pretioase care nu pot fi luate.Sunt clipele din care este compusa viata noastra,sunt momentele frumoase cat si momentele mai putin frumoase.Sunt rasarituri si apusuri ale fiecarei zile pe care am trait-o,sunt momente de maxima intensitate a anumitor sentimente,sunt momente de extaz si agonie.Traim din amintiri,ne hranim cu amintiri si murim cu ele.Sunt amintiri care raman in adancul sufletului si amintiri ale creierului.Sa incepem sa ne construim mai multe amintiri frumoase bucurandu-ne de clipa,pentru ca intr-un final nu ne mai raman decat amintirile.