Friday, January 1, 2016

A mai trecut un an...

Inca un an,sa dus,si vreau sa il slavesc tot pe Isus.Caci prin furtuni si zile ce s-au scurs,mai pot ca sa-mi ridic privirea in sus.Mai pot sa-i tin de mana pe ai mei dragi,cu care la altar am plans,si am fost in rugaciune pentru ei.Indurarea Ta nu a apus,si ne-ai pastrat pe stanca ce ne-ai pus.Inca un an s-a dus,si eu un imn de slava din nou eu I-am adus.Steag de biruinta,imi ridic mainile in sus,si-i multumesc,ca m-a iubit nespus.M-a pastrat sa fiu biruitoare,m-a ridicat,mi-a fost aparator,si am primit al Tau har nemuritor.Alerg spre Tine chiar de mi-a ramas,sa plang la orce pas,numai sa stiu atunci cand vei veni,ma vei chema pe nume-n vesnicii.Inca un an pe firul vietii,s-a infasurat acum in viata mea,bucuriile au trecut iute,tristeti si dureri s-au scurs incet.Cine poate sti ce aduce anul,ce in fata sta ca un mister,va aduce el o alinare celor ce mereu o cer?Inca un an a smuls din inimi,pe unii dragi si iubiti din jurul nost,au plecat plini de speranta,sau de groaza ca au trait fara rost?Un an,ce inseamna asta?E un an nou,un nou tribut din viata ta,cerceteaza-te,ce fel de lucruri,si care e valoare lor?Vei gasi ceva bun in anul acesta,sau iti pierzi timpul in zadar?In filele care s-au scris,nimic nu mai poti schimba,firul alb din parul tau,ridul de pe fata ta,si anii ce s-au scurs chiar fara voia ta.Daca in sfintenie ai trait,fata sus o vei putea tinea.Inca un an s-a scurs acum,curand Isus va reveni,fa tot ce poti,sa fii cu El in vesnicii.Atat de putine lucruri ma pricep sa fac,nici struguri ca via,nici macar nuci,ca arborii cu umbra amara,nici fosnet usor,un singur lucru stiu sa fac,cu o pricepere extraordinara,stiu sa mor.Nu ma laud,stiu sa mor cum putini oameni stiu,ma invelesc intai in tacere,apoi in pustiu,si pornesc astfel incet,un pas,si inca un pas,pana nu se mai vede nimic.Din mine se aude decat numai un glas.In prima zi de anul nou,al filei albe scriu.Nu ma laud,stiu sa mor,si stiu,sa inviu,dar asta e,bineinteles,mult mai usor.In orice clipa in viata mea,stau linistita pe stanca,ca pasarea in furtuna grea,in El am pace sfanta.Atunci cand treci printr-o problema in viata,inveti o binecuvantare.Inveti ca fiecare zi e un dar si fiecare om o daruire.Nu imbatranesti,ci cresti,iar greutatile sunt lectii.Simplu fapt ca sunt aici,inca,inseamna ca am razbatut.Ma bucur ca imbatranesc pentru ca asta inseamna ca rezist,doar eu si Dumnezeu stim.Sunt azi si am fost si ieri,si ce va fi maine,e cel ce ma tine.Ma duc cu drumul,ca asta te invata intelepciunea varstei,sa iei drumul ce ti-e dat,sa faci ce-i mai bun din el si din tine,si sa mergi inainte.Nu cred in lucruri planificate,cred in miracole.Pierzi,castigi,lupti,negustor te numesti.Am castigat ani,si am pierdut.Ramai cu ceea ce trebuie si ceea ce esti.Sunt,si e un miracol de la Dumnezeu!Nu mai stiu ce sa mai fac,ce soluti si ce procedee sa mai inventez.Am o durere de spate si de picioare ingrozitoare.Ma doare foarte tare spatele si piciorul stang pana jos la glezna,imi da junghiuri foarte puternice,iar durerea este pe os.Stiti vreun remediu pentru asta?Ce boala o mai fi si asta cu asa dureri?La doctor am fost,nu are ce-mi face in privinta asta,mi-au zis ca nu am nimic grav,desi sunt momente cand abia merg.Ar trebui sa mai schimb foaia si sa scriu despre chestii mai vesele,mai nedureroase,dragute,mai optimiste,dar se intampla atat de multe lucruri dureroase.Este o stare apasatoare,care nu imi aduce decat junghiuri vietii.Ma gandesc uneori cat de multe mai trebuie sa indur.Stiti bine ca,mai tot timpul,durerile vin dintr-o data,fara sa te anunte,vin toate peste tine.Prima lovitura poate fi primita cu capul sus,poti sa ramai in picioare,putin ametit.A doua iti ia un picior,te lasa in dezechilibru.Mai apoi,vine cea de-a treia care te lasa fara nici macar un punct de sprijin.Si atunci,crezi ca asta a fost tot,ca nu mai are ce sa se mai intample,dar nu-i chiar asa.Fiind deja la pamant,iti rapune cate-un deget,cate-o mana,un picior si apoi o viata.Ajungi sa crezi ca ai ramas fara nimic,desi,in jurul tau simti cum speranta celor din jur incearca sa te ridice de jos,sa te repuna pe picioare,sa-ti redea pozitia initiala.Totusi,este o durere fragila,daca succesul apare in situatia in care esti junghiat.Pentru toate,azi e un junghi mare,imi aduc aminte,si nu imi place,desi ma doare.Lupt cu mine si impotriva mea,lupt sa declar si sa sustin ca nu mai vreau dureri in viata mea.Ma lupt sa nu mai fie si sa ma simt mai bine,lupt sa scriu si sa scap de ele,lupt sa gasesc o solutie sa nu mai simt.Sa inteleg sa nu mai fie asa,lupt sa cred,lupt sa nu ma indoi.Sunt pregatita sa nu imi fie greu,cineva spunea odata,daca nu stii ce e frica,nu vei putea cunoaste curajul.Am forta sa cad si s-a ma ridic,daca pot.Am forta sa inving,sa-mi asum,asa cum viata vrea sa ma faca.Lupt sa rezist,sa onorez si sa ma decorez.Eu nu ma tem,caci sunt al Lui,stiu ca Tu privesti din ceruri,si orice pas Tu mi-l veghezi.Ma insotesti de-i zi sau noapte,pazindu-ma de tot ce-i rau.Prin apele inaltimii vad vulturii de prada,rotindu-se cu ura deasupra mea,si azi asteapta numai clipa prielnica sa cada,sa-mi sfasie fiinta,s-o imprastie prin tot ce e murdar.E nu ma tem,chiar daca m-ar ucide,comoara care o am,n-o vor rapi nicicand,caci drumul catre El,un sol de foc inchide,puterea care-o tine,o apara tacand.Eu nu ma tem,caci cantecele mele si lupta mea,ma vor schimba in rauri,in lanuri si in stele,si nimenea nu poate trai fara frumos.Tot ce-am inaltat din suflet,in veac nu se va frange,tot ce-am aprins in altii va arde-n veci curat,tot ce-am udat cu lacrimi si-am altoit cu sange,cu cat e mai furtuna,rodi-va mai bogat.Nu ma tem,Tu esti cu mine,in Tine ma incred,prin valea plangerii cand pasesc,si daca vin furtuni,inapoi n-am sa dau,ma indrept catre locasul cel ceresc.Nu ma tem de nici un rau,fiindca esti cu mine,bratul Tau ma tine,nu ma lasa,fie vreme buna,rea,nu ma lasa,tine-ma in mana Ta.Vad in departari o lumina glorioasa din cer,acolo vreau s-ajung intr-o zi,si eu.Dar pana atunci,traiesc prin credinta,necazurile atunci se vor sfarsi.Ganduri se abat spre mine,si incearca a ma robi,Duhul cu mintea se lupta,parca tot s-ar prabusi.Nu mi-e frica nici de maine,nici de ce poate a veni,nici de zile fara soare,fara multe bucurii,nu ma tem caci Tu esti cu mine.Eu ma intind pe canapea,si incep sa ma gandesc,oare ce se va intampla,atunci cand eu o sa ma trezesc.Eu nu ma tem,caci viata este Dumnezeu,Iubirea mea,Pastorul meu,Lumina si viata din vecii,Atotputernic si Stapan in veci va fi!Eu nu ma tem chiar foamete de-ar fi,si chiar razboaie de s-ar ivi.Eu nu ma tem cand focul va fi mare,lucrarea mea ramane-va in picioare,caci sunt sadit in via lui Cristos si roada mea e de folos.Sa fie furtuna si valuri si negura grea,eu nu ma tem ca Isus e-n corabia mea,eu nu ma tem cand stiu in Cine am crezut,cand vin talazuri eu Il chem,si nici nu stiu cum au trecut.O lume intreaga sta in nepasare,si cauta adapost cand vine o incercare,in ceasul cel bun e stapina pe toate.Chiar daca cei din jur ma parasesc,orice-ar veni,viata mea,E-n mina celui ce-a murit pe lemn,cu mine il chem si eu nu ma tem.Se spulbera cuvintul si orice speranta,si nici macar o clipa nu mai e siguranta,dar eu nu ma tem.Iar oamenii cei rai ma inconjoara cu ura,din cupa lor sa-mi dea sa beau o picatura.Cu Domnul eu trec biruitoare peste toate,din apa si foc,sa ma scape el poate.Nu ma tem de niciun rau,caci va veni o zi cand nimic din lumea aceasta nu va mai fi,va veni o zi cand soare si cer se vor prabusi,pentru-ce dar sa ma tem de oamenii?Sa ma inspaimante puterea lor omeneasca?Nicidecum,eu privesc spre cer si spre mare,ma plec spre iarba verde,ascult adiera vantului,ma uit uimita la minunile Tale,puterea Ta ma inspaimanta.Sufletul meu se infioara cand simt prezenta Ta si ma cutremur cand pe genunchi cad,caci stiu ca,din cer Tu privesti.Tu esti lumina mea,Tu imi dezvalui calea,ma tii pe ale Tale brate cand pare ca niciunde nu mai este speranta.Nu exista dragoste ca a Ta si pace ca a Ta,oricat ar cauta oamenii in desertaciunea inimii lor.Dumnezeul meu,te iubesc!Nu pot spune care este destinul in aceasta viata,dar stiu ca lumea nu e cu nimic mai durabila decat un val ce se ridica din ocean.Oricare ar fi chinurile noastre,oricat de mult am suferi,mult prea curand se imprastie toate.Trebuie negresit sa murim,si vom fi ca niste ape varsate pe pamant,care nu se mai aduna.Dumnezeu nu ia viata,ci doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui.Eu nu ma tem de moarte,doar de clipa cand va trebui sa o privesc in fata.Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,indurarile Lui nu sunt la capat,ci se inoiesc in fiecare dimineata,si credinciosia Ta este atat de mare!Canta inima mea cantari de lauda pentru Mantuitorul meu.Tresalta sufletul meu la auzul cuvintelor Lui,vibreaza intreaga mea fiinta cand stau in rugaciune inaintea Lui.Sa va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita,pentru ca veti dobandi,ca sfarsit al credintei voastre,mantuirea sufletelor voastre...

No comments: