Thursday, December 25, 2014

Un timp frumos petrecut cu familia de CRACIUN...

Caci ce este viata noastra?Nu este decat un abur,care se arata putintel,si apoi piere.Opreste-te o clipa!Desprinde-te de lucrurile obisnuite,elibereaza-ti mintea,uita de probleme macar pentru putin timp.Pentru tine ce este viata?Dintr-o amintire din trecut,sau pur si simplu dintr-o dorinta care necesita sa fie pusa in prezent.Tot ceea ce va ramane dupa noi,vor fi amintirile petrecute impreuna,se zice ca,daca petreci timp cu copii tai,ei vor fi mai puternici in viata.Daca as sti ca aceasta e ultima oara cand aud vocea copiilor mei,as inregistra in minte fiecare cuvant de-al lor pentru a-l putea auzi soptit inca o data.Fara sa vrei dai valoare vietii,si mai mult ca atat,o experienta de viata.Va scriu din convingerea ca nu e normal sa tin pentru mine ce imi trece prin cap.Scriu pentru terapie,odata puse pe ecran,suferinta,neputinta sau frustarea incep sa aiba sens si sa fie mai usor de invins.Va scriu ceva si sa pornesc spre altceva.Ca sa nu ma repet.Ceea ce nu te omoara,te face mai puternic.De ce am ales sa scriu,poate le da unora de gandit.Mai ales ca viata e prea scurta ca sa faci ce nu trebuie.Voi incepe sa povestesc viata mea,nu din lipsa de ocupatie,ci din cauza ca am mai incercat asta candva si persoanele stateau cu sufletul la gura sa vada ce se intampla.Ce voi scrie aici,poate ii va ajuta pe unii sa inteleaga ceea ce scriu,dar din pacate experienta mea de viata este poate mult prea mare si mult prea trista,si poate din aceasta cauza zambesc.Dar oare ce se ascunde in spatele povestei?Cititi si poate veti afla,nu cititi si cu siguranta nu veti pierde nimic.Trecutul e trecut,prezentul e al nostru iar viitorul il construim impreuna.Sa lamurim o treaba,jurnalul meu e jurnalul meu,nu va convine nu intrati,nu cititi.Pai nu va obliga nimeni,spre deosebire de altii eu mai stiu si terapie,mai si practic,scriu de relaxare.Dar nu-i nimic lucru de mana,cu altii sau altele.Ma scuzati,dar acum va inteleg,cand iti prezinta o solutie terapeutica de te ia rasul,si iti dai seama pe mainile cui e posibil sa ajungi la batranete.De data asta voi privi din umbra pana postez ce va fi la batrinete,daca voi mai ajunge?Si scrisul e viata mea,parea sa spun fata de care se sterge orice gand.Ma apuca niste ispiratii cand sunt eu,cea la computer.Acum va las si pe voi in pace,si sa trecem peste toate,cu bine si voie buna.Ceea ce fac eu acum,este ca povestim din trairi,si traim din povestiri.Ce am realizat eu de fapt este,ca toata viata am putea sa povestim,despre noi,despre altii,dar prea putin auzim caci si am trait,adica nu ma refer la trairile dureroase,sau tot timpul sa ne plangem,ne doare,ne deranjeaza,ne nimiceste.Cu totii avem trairiile noastre,uni traiesc sa iubeasca,altii iubesc sa traiasca,traim pentru copii nostrii,poate pentru nepoti,dar de cate ori am trait doar pentru noi.In ce sens,pentru noi?sa traim chiar daca stim ca ziua de maine,poate nu va mai veni,sa stim si sa simtim pentru ce traim.Nu ma dau exemplu pe mine ca am invatat sa traiesc viata,nu,viata m-a invatat sa traiesc.De ce trebuie sa fie asa,de ce nu invatam,ca a trai e omeneste,si a povesti e fireste.De multe ori viata ne si da lectii.Mai bine sa invatam lectia de la inceput,decat sa o invatam cand nu mai putem sa schimbam nimic.Am invatat,ca as fi putut face multe si nu le-am facut,sa imi dau peste ochii ca nu le-am vazut,am ajuns totusi destul de ranita,sa ma pot reculege din nou,si sa pot trece din nou.Acum vreau sa traiesc!dar cum?uitandu-ma in jurul meu,la tot ce ma inconjoara,si parca prea tarziu m-am desteptat,sau nu,depinde de imprejurare.Vreau sa va spun,traieste viata cu folos,traieste-o bine,nu lasa regretele sa vina,fati timp de tine,dar si de-ai tai.Iubeste natura,creatia-i divina,Maestrul ceresc,iubeste-te pe tine si fi tot ce e mai semet.Cand suntem tineri,uitam de tot ce este mai frumos,uitam de noi,uitam de tot,iar cand imbatranim,cu totii vrem sa nici nu mai murim.Si ce mare adevar in toate,ca nu stim sa ne si pretuim,culegem,strangem,risipim,si maine vine altul,si noi,ce?Murim.Dar la asta noi nici nu vrem sa ne gandim.Noi suntem tari,noi biruim,si uite asa,noi mai uitam sa si traim.Azi asa,maine asa,si tot ce-a fost mai fericit o data,noi am pirdut,dulceata toata.Doar,noi suntem tari,nu mai murim,dar ce sa vezi?noi nici nu stim sa mai gandim.Nu stiti voi?daca ati uitat de toate,din cand in cand ar trebui sa va mai amintiti,sunteti aici,doar pentru un putin,si asa,le tot facem noi pe toate,ca doar noi stim si sa mai traim.Traieste azi cu bucurie,traieste azi clipa ce ne este data,caci poate maine nu se stie,daca va mai fi o data!Din trecut am invatat,din prezent acum traiesc,dar din viitorul ce-l astept,poate sa nu mai fie nici in prezent.Nu va-ti dat voi seama bine,cine stie,maine ce-o sa mai fie,bucurate astazi frate,caci ori cum vom avea noi parte.De-o fi bine,de-o fi rau,va purta de grije bunul Dumnezeu,caci asa mi-a purtat El mie,caci nici nu mai stiam de mine,azi sunt iata,tot aici,dar maine,nu pot sa mai zic nimic.Si asa am inceput eu sa traiesc,din povestile ce le citesc,si am invatat,mai tare,cum sa merg si la umblare,cu bicicleta as vrea,dar nu ma lasa durerea mea.Pe la ape tot as vrea,dar pielea imi e cam rea,nu-i prieste,mult clorinul,si mai baga si veninul.Pe la munte,pe la mare,la ocean la o plimbare,prin padure,dupa mure,prin livezi si prin gradini,unde-s pajistele pline,de fructe si de flori,eu toate as vrea sa le explor.Va dati si voi seama bine,eu traiesc,va dovedesc,si pe pagina va graiesc,ascultati putin de mine.Mult timp nu mi-a mai ramas,insa tot ce-a mai ramas,eu va zic sa le urmati.Sfaturile mele slabe,poate pe unul le-ar mai atrage,nu va zic,cum am trait,dar va zic sa mai traiti!Daca ati invatat ceva,placerea e de partea mea,daca vreti sa invatati,eu va zic sa mai lucrati,sa lucrati ca sa traiti,sa traiti sa va iubiti,caci iubirea rabda multe,si apoi ne duce sus pe munte.Deci,eu cred ca ati luat,tot ce este bun de dat,ce e bun de adunat,ce e rau de aruncat,iar de voi sa stiu,cu totii am invatat,sa traim sa ne iubim si sa stim ca intr-o zi v-om lasa crucea jos.Viata este scurta,suferinta multa,alege,ce ai de infaptuit!Traieste viata ca sa poti zbura!Te nasti,traiesti si mori,cand te nasti este un miracol,sa traiesti este o necesitate,iar sa mori,cu totii suntem datori.Ce este real,este curand,ce se intampla nimeni nu stie,important este sa faci ce ai facut si mai inainte,sa traiesti,tot inainte.Ma plictiseam,cum o faceti si voi de atatea ori,si simteam nevoia sa-mi descretesc fruntea un pic.Si am gasit o serie de anunturi din care o parte le impartasesc cu voi.Cand suferi nimeni nu stie ce e in sufletul tau.Chiar daca toti au cate o vorba buna,de incurajare.Si cine spune ca nu a suferit in viata,mai ales de ceva,sau din ori ce.Sunt lucruri pe care nu le inteleg,mi-e peste putinta si nu pentru ca as fi rau voitoare,ci pentru ca,pur si simplu nu le inteleg.Si sunt momente in care nu mai inteleg nimic uneori.Ceea ce gandesc acum am mai gandit o data,si alta data.Sa incerc sa gandesc altceva.Dar de unde stiu ca nu asta am facut si ultima oara si atunci voi ajunge la acelasi rezultat.Alegerea a fost facut la inceput,cand am inceput sa gandesc.Ti-ai pus vreodata intrebarea?De ce suntem asa de diferiti unul de celalalt?Din nou am stat pe ganduri si privind in jurul meu la oameni,am vazut atatea disabilitatii,oare de ce e asa?Pe unii i-am vazut vorbind de unul singur,altii dadeau din umar,altii din picior,unul scurt,altul lung,una grasa,alta slaba,unul cu bastonul,alta pe caricior,unul se strimba,alta se plange,si mi-am pus mie intrebarea?Am fost si eu asa cateodata?si sa stiti ca da,am vorbit de una singura,am plins de una singura,am bombanit ca vai de mine,am urlat cat m-a dus plamanii,am iesit afara din comun de tot gestul meu pe care l-am facut,si chiar m-am vazut pe mine in totii acesti oameni.Ce credeti voi ca eu nu am si mai multe disabilitati,daca ar fi sa le insir aici la scris ar fi destule ca sa ma puteti plange si pe mine de mila.Nu,nu doresc asta sa o faceti,dar vreu sa va puneti si voi intrebarea ca si mine?De ce trebuie sa fie asa?Pe cine sa punem vina ca ne-am nascut asa?Ori asa ne-am format noi in timpul existentei noastre,ori viata ne-a deformat asa de grav,poate din cauza pacatelor noastre ori pacatele stramosilor nostrii?Ori cum vrem sa gasim raspunsuri,tot nu putem schimba nimic cu noi,dar ce putem face este sa ne acceptam as cum suntem si sa mergem mai departe cu viata.Mi-e foarte greu numai sa ii privesc si ma doare sufletul de ei dar tot odata ma doare si de mine ca nu pot sa fac mai mult,dar va spun ca nu e usor sa ai pe cineva drag si sa vezi ca e la fel.Parca pe mine ma accept asa cum sunt dar va spun sigur e foarte greu sa ii accept si pe altii.Ma gandesc parca ma simt eu vinovata de toate lucrurile,dar stiu caci fiecare este nascut intr-un fel sau altul,dar sa stiti ca si anturajul in care te nasti conteaza.Ei bine,sa fie si asa ,am vazut copii hadicapati,cand ambi parintii au fost perfecti dar s-a nascut cu un defect,da,se intampla si de astea,atunci nu mai are rost sa tot insir la vorbe ca le-am inteles pe toate foarte bine,iar acum vreau sa ma intelegeti si voi pe mine caci si eu am mai multe defecte,e bine.Deci am adunat multe de la oameni si am facut comparatia cu mine si a iesit tot negativul.Acum sa vedem cum sa facem ca lucrurile sa iasa bune si pozitive si sa nu mai punem atatea intrebari.De ce-i asa?Ce s-a intimplat?Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare.Cat timp traiesti,simte-te vie.Daca ti-e dor de ce faceai,fa-o din nou.Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp.Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.Fa astfel ca in loc de mila,sa impui respect.Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.Cand nu poti nici asta,ia-o la pas.Cand nu poti sa mergi,ia bastonul.Insa nu te opri niciodata.Asteptam mereu, poate si asteptarea are timpul ei,de cele mai multe ori din asteptari culegem zimbete,priviri sau emotii.Constienti de valoare  timpului continuam sa asteptam,si asteptam un miracol.Stiti unde am invatat eu terapie?la lucru,unde eu lucram in spital,am ajuns in contact cu foarte multi pacienti de toate gradele,de la 0-110oani,de la clasa inalta si la cea de jos homless.Poate nu ma credeti,dar este adevarat,si cand eu ajutam pe acesti oameni mie imi venea sa plang de mila lor si nu a mea.Eram asa de sensibila,caci nu puteam sa-i vad,sau ei sa imi vada fata,ca ma apuca plansul.Cum credeti ca am putut eu rezista?am lucrat contra rezistenta si tot odata mi-am intarit eu sistemul uman.Nu stiti de cate ori am vrut sa las pacientii,si sa-i abandonez ca nu mai puteam face fata presiunii,dar azi asa,mine si mai si,tot mai greu si mai greu,si mi-am intarit rezistenta.Multe ar fi de scris,doar pentru-ca azi a fost o zi de Craciun,am vrut totusi cateva franturi din experientele mele sa le pot impartasi cu voi.Copii mei nici nu stiu jurnalele mele si experientele mele de-o viata pe care eu le-am experimentat si pastrat,dar stie totusi ceva,din experientele noastre din familie de tot ce noua ni sa intamplat.Deci am mai putut sa scriu ceva din"patanile lui Raveca"ori cum nu sunt terapista,dar sunt o specialista,la rabdare,ascultare si apoi la o inima mai mare.Trecutul e o incapere din prezent unde intram mai rar.Nu avem decat sa deschidem o usa,atat si suntem in trecut,iar usa asta se deschide singura foarte des.Invata sa iubesti,de la firul de iarba,pana la cersetor.In noi ramane numai ce-am iubit,sufletele care ne-au fost dragi.Fericirea e scurta,apoi vine obisnuinta,nemultumirile.Dar sa facem loc si multumirilor.Vata,viata legata de un fir de ata.Nimeni nu poate sti cu adevarat ce se ascunde in sufletul meu,iar toti au crezut ca eu am inebunit de-a binelea,nicidecum,sunt tot aici si acum si la aceasta ora.Ce-ar fi sa traim cu toti,mai mult ca si in gand?Cel putin,sa ne gandim ca traim.Acum si chiar si de CRACIUN!Trebuie sa traim.A fost o zi prin excelenta,si ne-am bucurat mult ca si la CRACIUN!Emanuel,Dumnezeu este cu noi!



 

No comments: