Saturday, October 15, 2011

Viata trece,amintirile raman...




Casuta noastra dupa 50 de ani...1963-2013 Arad-Bujac




Cum bine stim,toti avem de suferit si de trecut  multe obstacole in viata,care de multe ori ne inpedica sa ajungem la o maturitate pe care El ne vrea sa fim.In tot ceea ce scriu,scriu din realitatiile mele din viata de zi cu zi.Vreau sa scriu de copilaria mea,apoi adolescenta si viata de familie,asa cum noi trebuie sa o traim.Viata este o lupta,impotriva raului,si impotriva tuturor relelor ce sunt si ne inconjoara.Viata se imparte in doua domeni,una pentru Dumnezeu iar cealalta pentru cei rau.Viata mea a fost o viata de presiune,si de alergare,dar tot o data si o viata de biruinta.Pot sa spun cu tarie caci DOMNUL e cel ce ma intareste!Copilaria a fost mai putin fericita deoarece nu aveam noi de toate,ca parinti mei sa ne dea toate de-a gata,am fost mai saracii ca si altii copii,deoarece parintii mei nu au castigat asa de multi bani sa ne poata oferi toate pe tava,dar pot sa spun ca am fost foarte multumitoare de tot ce am primit si tot ce am primit a fost cu mare bucurie,chiar si lucrurile marunte pentru mine au insemnat foarte mult.Crescuta in anturaj crestin am invatat sa fiu buna si respectoasa cu toata lumea,si mai mult ca atat sa-l iubesc pe Dumnezeu,si sa am teama caci tot ceea ce fac eu El ma vede si scrie toate faptele mele si dupa toata silinta mea am vrut sa fiu buna si cuminte si credincioasa lui ISUS.Copilaria si toti acesti ani au fost cu putine surprize si multe peripetii.Dar a trecut si acestea si a venit si adolescenta unde alte peripetii si primejdii ma pindeau la usa.Ca si adolescenta nu e deloc usor sa nu fi tentata de unele placerii care te indeamna sa le faci.Dar si aceste zile au trecut,tot timpul eram ocupata cu scoala,cu curatenia,cu alte lucruri pe care parintii nostrii ni le cerea sa le facem,era foarte greu sa scapi o ocazie sa mergi la joaca,ca de fiecare data eu eram obligata prima sa imi termin lucrul,iar apoi ce mai imi ramine era pentru joaca.Fugeam de acasa sa ma joc sau sa plec cu prietena mea Rodica undeva,ca daca nu ascultam era vai de mine si de pielea mea.In anul 1979 ce fericita eram,am avut prima fetita Camelia,am devenit si eu mama in rindul mamicilor,nu am stiut eu prea multe dar am stat cu mama mea si ea m-a invatat si ajutat de a creste bebelasul,eram de 20 de ani acum si inca tot cruda la minte.Dar viata te invata sa supravietuiesti,vrei nu vrei trebuie sa inveti de la toate pana ai ajuns sa cunosti ori si ce lucru sa poti sa te descurci.Pot sa spun ca am invatat multe de la mama mea,si de la unul si altul,si mai intrebam eu aici si acola,asta si basta si asa si mai cum se face si asta,si tot am invatat,dar se zice proverbul (ca tot prost am ramas )nu am fost proasta dar am fost naiva,si am crezut ceea ce nu trebiua sa cred si sa spun ceea ce trebuia si nu am facut-o,de frica si de gura oamenilor,dar cum am spus omul nu se naste invatat,el invata de mic si asa mai departe.Multe au trecut de atunci si pana acum si iar invat si tot invat pana v-oi muri,caci asa este firea noastra umana.Dupa 3 ani a venit inca un bebelas tot o fetita Ramona,si fiecare invata cum sa-si traiasca viata frumos si cuvincios,toate bune si frumoase eram tot cu gandul la America tara mea de vis,si vai!O sa vin eu aici si o sa fac si dreg toate v-or fi minunate,da asa este cu totii visam o lume frumoasa o bogatie sa avem sa ne bucuram,sa ne distram caci de aceea traim,sa traim sa bem bine ca nu luam nimic cu sine,da asa e,dar trebuie sa sti bine cum sa ti-o traiesti viata?cu folos si la locul lui,si sa ai grije de familie si sa fii ceea ce esti acasa si in public.Versetul care scrie BUCURATE TINERE IN TINERETEA TA!CACI DUPA TOATE FAPTELE TALE VEI DA SOCOATA TU DE ELE!Au trecut si acesti ani de asteptare,sa se implineasca ziua sa pornim la drum spre America.Pregatim valizele facem o masa de dragoste buna,ne punem lucrurile de drum,cautam din nou daca nu a mai ramas ceva in urma si ne luam ramas bun de la cei dragi ai nostrii si la drum!DRUM BUN si pita calda sa avem,si ce va fi pe drum Domnul cu noi.Am plecat prin Iugoslavia pana in Italia-Roma vila Diana,si acolo am fost cazati 10 zile la 1mai 1983 am pornit spre tara de vis dar cu sedere in Italia pentru unele vize si pregatirii.Am pornit la drum de12Mai si am ajuns in aeroportul OHARE -CHICAGO in 13mai seara cu oprire la NEW-YORK pentru viza de imigrant.Totii erau asa de bucurosii ca am ajuns,dar noi nu mai puteam de oboseala,dar pe scurt a trecut si oboseala si drumul si acomodarea si toate.Raveca esti bucuroasa ca esti in America?nu dau nici un raspuns,sunt asa cum sunt.Anul a trecut si a venit baetelul Emanuel nascut American.A trecut toate cu bine si a venit fetita Alice,acum familia s-a inmultit.De una de alta,asa se face ca si in America trebuie sa transpiri pina cand te inspiri si apoi te expiri!Asa s-a scurs zilele mele pe pamintul American.Cu bune cu rele,cu suprize de tot felul,cu tragedii si multa strigare la DUMNEZEU,unde esti?nu ma vezi?nu ma sti,nu ma cunosti?Multe intrebari si putine raspunsuri.Pentru-ca am putut sa scriu tot ceea ce scriu acum,se datoreaza faptului,sa nu imi pierd mintiile trebuia sa-mi scriu pe hirtie toate dureriile mele,ca atuncii cand anii mei vor trece si copii mei vor fi maturi sa inteleaga situatia in care eu m-am aflat,sa poata invata si ei din ce poate eu am gresit,sau din ceva bun de luat,sa stie si ei ca viata este o lupta,si atat cat noi traim,trebuie sa avem mare grije,la purtare,la vorbire,la umblare si in tot ceea ce noi facem.Atunci cand anii batrinetii vin peste noi si ne uitam la trecutul nostru,sa nu ne fie rusine de faptele ce noi le-am savirsit.Invata de la oameni sa fi bun si drept,invata de la pasari sa fi smeret ca ei,invata in totdeauna ca tot ce faci acum te va urma exemplul,un altul de pe drum!Poate va fi copii tai,poate va fi nepotii,gandeste si ia seama bine caci tot ce faci acum in urma ta rasare, ce ai semanat,saminta cu truda si plingand!CEEA CE SEMENI VEI SECERA!Nu plinge dupa anii ce trec si nu mai vin,ce-ai semanat cu lacrimii ai sa culegi cantind!Tinerilor traim intr-o tara corupta in secolulXXII unde rautatea,drogurile prostitutia este in floare,ce sa va mai scriu de boli venerice de AIDS de tot ce este necurat,aveti grije la ce priviti,la ce gustatii,si la multe altele pe care voi le stiti mai bine ca mine.Va indem ca si pe fratii sau copii mei fugitii de to ce se pare rau,fi un exemplu ca IOSIF fugi si lasa-ti haina acolo si pleaca,consecintele pacatului sau a imoralitatii cuprinde in adictie pe cei dragi ai nostrii,fi o purtare pozitiva acasa,la lucru,in societate,in biserica si vei castiga aici pe pamint,dar si in cer,viata vesnica.Daca tu esti cu adevarat un copil al lui Dumnezeu privirea ta va fi indreptata la lucruriile care iti v-or aduce satisfactiie pentru sufletul tau.NU TE LASA BIRUIT DE RAU CI BIRUIESTE RAUL IN BINE!Cum bine stim cu totii viata este o calatorie in necunoscutul acestei lumii.un motto pe care il amintesc mereu"Te nasti ca sa traiesti,traiesti ca sa iubesti,iubesti ca sa suferi,suferi ca sa mori,moartea e speranta,speranta e totul si totul e la HRISTOS!Prin toate Dumnezeu a fost acolo si le-a vazut si a spus HARUL MEU ITI ESTE DE AJUNS!tu vino si urmeazama si eu aceea am facut,la bine si la rau i-am multumit pentru ori ce lucru.Multe au trecut de atunci si vor trece si mai multe,dar un singur gand e pentru mine"POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!"Dragii prieteni,nu va cunosc,dar cred ca sunteti oameni simpli si buni.Traim azi intr-un mare pustiu.Pustiul este pamantul pe care nu mai creste nimic,pustiul este o tara fara bucurie,o tara in care oamenii nu mai exista unii pentru altii.IUBIREA ESTE APA VIE.Haideti sa fim mici purtatori de apa intr-un mare pustiu.Chiar daca fiecare se simte neputincios,putem totusi sa incepem impreuna cu o mica oaza."NU UITA BUCURIA"Am invatat sa lupt,am invatat sa fiu eu cand imi este greu.Am invatat ca totu-i trecator in lumea asta,si fiecare alegere pe care o fac imi va afecta viitorul in bine sau in rau,am invatat sa ma incred in Dumnezeu,sa pot zambii cand imi este greu.Orice s-ar intampla eu stiu,El e de partea mea.Am dat lui Dumnezeu stiloul vietii mele,iar viata mea,scrisa de Mana lui Dumnezeu nu va putea altfel decat sa fie o viata fericita.Am vazut ca atata timp cat stiloul e in mana mea,foaia vietii mele arata ca o ciorna plina de stersaturi,propozitii fara sens,dar daca predau lui Dumnezeu stiloul,atunci El imi va scrie povestea vietii asa cum El a planuit-o demult,fara greseala si fara vreo pata.O poveste frumoasa scrisa de Insasi Mana Creatorului.Trebuie sa traim pentru Domnul in viata aceasta daca vrem sa traim cu El in viata viitoare.Trecutul nu se mai poate schimba.Nu-mi foloseste la nimic ceea ce am pierdut.Cat despre viitor,acesta va depinde in mare masura,de ceea ce voi face de acum incolo.Nimeni nu-ti poate fura timpul fara acordul tau.In toate lucrurile,roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea pacea Lui care intrece orice pricepere,stiind ca doar in El gasesti speranta si fericire.Domnul va merge inaintea ta,El insusi va fi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa,nu te teme,si nu te inspaimanta.Nu te teme,caci Eu sunt cu tine,nu te uita cu ingrijorare,caci Eu sunt Dumnezeul tau.Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.Eu,Raveca,nu pentru acum,ci pentru atunci cand ma vei uita!Povestea vietii mele in America.Mama mea,se roaga mult pentru noi toti,caci nu mai are multe de facut,asteapta pe Domnul.Eu,ce sa mai zic,chiar eu,si eu tot astept!Astept o zi asa de minunata,cum nu a mai fost nici cand ca si alta data.Si daca citesti un Tu ce am scris eu aici,sa stii ca motivatia acestor randuri se numeste Dumnezeu.Si am gasit perfectiunea,adevarata fericire,motivatia vietii mele,descoperind ca dragostea lui Dumnezeu este nebunie,caci eu nu traiesc motivata de ideea de a-l face pe Dumnezeu sa ma iubeasca,ci traiesc motivata de ideea ca El m-a iubit deja,am fost creata pentru a fi iubita.Muzica.Daca nu ar fi fost muzica,nu as mai fi existat.M-a ajutat de atatea ori sa trec peste,sa fiu optimista,sa cred in mine si in cei din jur.Sa fiu tare,sa nu-mi pese de cei ce ma ranesc si sa-i iubesc pe cei care tin la mine.Sa nu judec,sa zic exact ceea ce simt dar fara sa jignesc.M-a invatat sa visez,sa sper,sa rad,sa plang,sa iubesc,sa urasc,sa fac lucruri banale.Muzica m-a invatat sa traiesc.Fotografiile.M-au ajutat sa vad lumea asa cum e ea.Cu bune si cu rele dar toate amestecate rezultand o opera de arta.Fotografiez tot ce imi iese in cale.Totul ma inspira,ma lasa sa visez,sa plec departe,sa sper,sa rad si sa fluier.Imbratisarile.Din dragoste,prietenesti,parintesti,oricum ar fi ma motiveaza de fiecare data.Imi dau incredere in mine ca pot trece peste obstacole...

No comments: