Acolo,mama te zaresc…

Cand eram eu numai o copila,o,cum ma bucuram,faceam bucurie mamei cand eu o ascultam.Acum ia s-a dus in cer,eu slaba raman aici,spune-ti mamei mele,acolo-i fi si eu.Spuneti mamei mele ca-n cer si eu voi fi,Ingerilor acolo ma duceti.Eu cate-odata eram rea,ia totusi m-a iubit,cu iubire si rabdare catre mine a privit.De multe ori ca o copila,o tot nelinisteam,dar cand eu am devenit adulta,ia s-a rugat pentru mine pana am inteles.Si acum e fericita,e la Domnul Isus.Ingeri,spuneti mamei mele,si eu acolo-i fi.Ca pe vremuri,coboara pe pamant,vino iarasi intre oameni,vino,Duh,o Duh preasfant.Mi-e inima de doruri plina,copiii Tai,de mult suspina,ne mangaie cu al Tau alin.Adu Tu inviorarea,redesteptarea si unirea,si ne inalta,tot mai sus.Sa fie voia Ta in toate,precum in Cer si pe pamant.Batranete,batranete,m-am gandit sa-ti dau bunete,si sa ne facem brunete.Nu lasa tristetea sa-ti doboare viata,si nici fata.Cobori cu mine,in tristetea ceasului tarziu,sufletul imi e pustiu.Osteoporoza consta in scaderea rezistentei si densitatii oaselor,ceea ce duce cu usurinta la fracturi,iar batranetea e una singura,si sigura.S-a dus pe apa sambetei trupul,si timiditatea de a avea imaginatie,nu viziuni.Am sarit direct de la a traii de pe-o zi pe alta,si nimeni nu ne-a invatat ca nu trebuie sa chiulim viata.Tristete batranie,sunt treaza si tarzie,numai o poezie,vreau a mai scrie,ca sunt in sufragerie.Mai caut un har,peste al meu hotar,sa-mi impanzeasca clipa,sa-mi uit si frica,ca toate sunt nimica.Batranetile si tristetile,si a mele,povestile,sa-ti amintesti de diminetile cand au venit tristetile.Sper ca iti amintesti tacerile,cand n-e treceau gandurile,inspre timpurile de ieri.Vreu sa infloresc tristetea,sa-mi fie draga batranetea,sa nu-mi inchid usile si nici ferestrele,sa zaresc si diminetile,cu tine,batranetile.Mi-e slobod gandul,nu vreau cuvinte sa ranesc,mi-e inchisa usa sortii.Pe suflet imi astern culori,vreau sa inteleg,cum sa dezleg si sa leg,cu iubire tot pamantul.Fasii de dragoste si dor,sa presar pe al meu covor,nu cu mahnire si omor,sa se roteasca in al meu ecou.Vocalele in poeme gem,ca nimic bun nu vedem,doar intru-na ne intristam.Nu vreau sa pun nici o intrebare,ca de ce batranetea doare tare,si tristetea nu are nici o alinare.Doar umbre de tristete abreziva,muta zambetul in alt vad de cuvinte,si ma topesc,ca nimic nu iau aminte.Sa ramana toate in trecut,as vrea doar un minut,sa meditez la tristete,si sa invat din povete.In spatele retinei pun,tot ce am avut mai bun,sa-mi amintesc de mine.Batranete invata-ne pe toti,ca viata e grea,dar nu la toti,cum faci,si cum poti.Am auzit de la lume multa,cum sa faci sa nu imbatranesti,dar batranetea nu poti sa o opresti.Am trecut de jumatatea vietii,si batranetea am omenit-o,si am spus,te voi iubi.Batranete,sa vii,doar cu sanatate viata sa ma ti,nu vreau a imbolanzi.Nu scap eu de batranete,ca din tinerete am avut tot tristete,dar am ramas si cu blandete.M-am imblanzat asa de bine,ca si una domestica fara privire.Acum pot sa te privesc si-n fata,de nimic nu-mi mai pasa,ca nimic nu mai ma infasa.Am luat de mica tristetile,la rand urmeaza batranetile,si pana la urma,imi raman povestile!Sa traiasca lumea mare,si batranetile cu bunetiile,pana-n a zorii diminetii.Nu lasa tristetea peste boala ta,fa o baie calda,si Raveca,nu te lasa.