In vesnica pomenire…

Emilia Ban-Peptenar-10 Septembrie-1954-20 August-1993 Arad-Bujac

Stefan,Adriana,Dana-Peptenar 6 Octombrie-1996 Chicago

Ioan Peptenar 16 Septembrie 1934-23 August 2000 Arad-Bujac

Elena Isfan Peptenar 10 Iulie 1934-13 Octombrie 2016 Phoenix-Arizona

Camelia Georgiana Borcean 28 Iulie 1979-9 Septembrie 2021 Phoenix-Arizona

In amintirea fratelui meu Stefan(Utu)Adriana si Dana.Ne vom vedea la acele tarmuri,unde lacrimi si dureri nu vor mai exista,si nici despartirea nu ne va mai despartii.Imi vine si mie randul,dar imi astept randul.La revedere cu intervedere.Imi aduc bine aminte,parca era doar ieri,dar azi,ei nu mai sunt.Domnul le stie pe toate.Este inca un mister ce s-a intimpat cu fratele meu Stefan(Utu)pana eu mai traiesc nu voi uita despre tragedia fam fratelui meu Stefan.Parca a fost ieri,nu pot sa uit si nu voi putea uita niciodata ultima mea intilnire cu el la Biserica Philadelfia din Chicago.La terminarea programului am dat mana cu el si am povestit.Ar fi multe de spus dar viata nu ma lasa sa traiesc,am multe intrebari dar fara nici un raspuns,de ce si de ce?Am cautat fericirea dar de la nimeni nimic nu am aflat,dar am vazut ca si ei sunt tot niste muritorii.Azi chiar de pling o clipa,privesc numai in sus,de si dureri am foarte multe,dar am o singura SPERANTA,SPERANTA CEA DE SUS!Nu stiu daca asa a fost voia lui Dumnezeu sa moara ca si martirii,dar fiecare isi are soarta lui,intr-un fel sau altul,dar cu DUMNEZEU INAINTE!"Caci daca traim,pentru Domnul traim,si daca murim,pentru Domnul murim.Deci,fie ca traim,fie ca murim,noi suntem ai Domnului" Romani 14:8 NE VOM REVEDEA!Fiecare inima oboseste,de durere,de neputinta,de incercare,de ne-iubire.Si nicio inima nu poate sa renasca din praf,altfel decat prin multa Iubire.Desigur ca toti avem un timp.Viata mi-a demonstrat ca in fiecare clipa am pentru ce sa multumesc.Viata mi-a luat,mi-a dat,mi-a lasat si amprenta,dar fara rabdare si putere nu sunt nimic.Azi ca de fiecare data,m-am inspirat dintr-o cantare a unui hadicapat Bradley Walker,si nu numai,o poveste de viata,”This life i live,or learning to live again.”Asa sunt si oamenii ca pietrele pretioase,ne lovim de pietre in fiecare zi,sau ne impiedicam de vre-o piatra si nu stiu care e valoarea ei.Oricum viata ma tot invata,pana cand nu-i mai pot face fata.Aseaza totul la loc de cinste,si lasa contemplarea sa existe,ca sa te miste.Ce naivitate,am crezut ca pot masura timpul cu de toate,si am ramas,ca nu se poate.Am scris o carte de aducere aminte,pana mai am minte.Imi aduc cu drag aminte de Emilia,Utu,Adriana,Dana,tatal si mama mea,acum,ce sa mai zic,si de fica mea Camelia.Dar stiti ceva?Am cunoscut si zile bune,dar am trecut si prin zile grele,dar am trecut si peste ele.Uneori am dureri fizice,alteori dureri sufletesti,dar inca ma trezesc.Nu am tot,dar asa cum sunt,i multumesc.Doar cu ajutorul Lui am trecut,mai departe.Si astazi spun si eu oricui,mergi mai departe,cat inca se mai poate.Nu am cedat,m-am transformat,ca nu mai este mult,si voi fi si eu cu Domnul,in al Lui palat.Multumesc tuturor celor ce mi-au venit in ajutor.Nu dau nume,ca pentru unii o sa-i supere,iar pentru altii sa nu sufere.Domnul sa va binecuvinteze pe toti,de la cel mai mic pana la cel mai mare,si sa putem sta bine,cu totii pe picioare.Rasplata sa vi-o dea Domnul,ca de la mine omul,sunt ca si pomul.Inima imi plange,dar Domnul ma mangaie.O poveste adevarata,care nu se uita niciodata.In 1993 Emilia,sora mea,a avut un acident de masina,si a plecat,in Cer sus,la Domnul Isus.In 1996 fratele meu Stefan(Utu)Adriana sotia lui si Dana nepoata lui,tragedie mare ne-a lasat.In 2000 tatal meu,pe urmele lor a plecat.In 2016 mama mea ne-a lasat,si in Cer a colindat.Au trecut 10 ani,mama.In 2021 fica mea Camelia,a falimentat,au trecut 5 ani,de atunci,cand toate sau alineat,in Cer toti ei au cantat,de dureri ei au scapat.Iar eu,aici,acum,si nu stiu cum,Domnul zile mi-a scris,pe drum,sa nu ma infum.Asa e viata fratilor,vrei nu vrei,trebuie apa sa bei,sa fim mai voinicei.Cand mi-e scrisa ziua,nu mai vreu nici palaria,nu o sa mai vad nici sicria,doar ma duc.La toti ne vine randul,cand nici nu-ti vine gandul,doar strabatand-ul.Fiecare cat rezista,si cat largimea mai exista.Toata viata stam in rand,si tot ce ne pica in cap,primind.In amintirea celor dragi ai mei.Mama,se implinesc pe 13 Octombrie 10 ani,dar amintirea o pastrez mereu vie in inima mea.Vei ramane vesnic in inima mea.Sora mea Emilia a plecat acasa,in anul 1993-33 de ani,de atunci,pe plaiurile cerului,iar apoi fratele meu Stefan si sotia Adriana,si nepoata mea,Daniela fica sorei mele Emilia, in anul 1996-30 de ani.Sunt multi ani de atunci,si ii voi purta mereu in sufletul meu.Iar apoi plecarea tatalui meu la cele ceresti,in anul 2000-26 de ani,si asa rand pe rand ne vom reintregi curand.La un moment dat,fiecare om moare,nu conteaza ca esti tanar,casatorit,cu copii sau batran.Moartea nu ne iarta pe niciunul,chiar daca avem averi sau suntem saraci.Pe moment nu vrei sa accepti acest lucru,dar cu timpul te obisnuiesti.Despre tine ce se va scrie cand vei pleca?Era in luna Octombrie,undeva dupa ora tarzie.Era o toamna frumoasa.La televizor stirile curgeau din abundenta.In urechile mele nu vroiam sa aud nimic.Nu am recunoscut nimic din tot ce s-a intamplat.Nu,nu se poate asa ceva.Nu este adevarat.Apoi am privit in sus,si desigur ca si fiecare,aceiasi intrebare?De ce si de ce?Am fost paralizata,trebuia sa cred ca este adevarat.Si i-am spus Dumnezeului meu.Cum ai putut sa lasi sa se intample asa ceva?Unde ai fost Tu?Desigur ca a trebuit sa treaca mult timp,si multi ani,pana am auzit vocea Lui,care mi-a spus in gandul meu,intr-o zi tu vei afla.Stiu ca si Dumnezeu a vazut cand fiul Sau Isus a murit pe cruce pentru noi.Dar cu toate acestea intrebari,totusi ceva in inima mea nu ma lasa.O zi a dreptatii va fii.In linistea ce se asternuse peste mine,a urmat in inima mea aceasta cantare. Dincol de zare e o dimineata,mai glorioasa,fara apus.Sfarsita-i truda si o alta viata,am pe vecie,cu al meu Isus.Dincolo de zare,ce intalnire,cu preaiubitii plecati la El.Si intr-o unire fara de despartire,vom fi acasa,la Tatal in cer!Filipeni1:21"Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig"Cu siguranta castigul e unul mai mare decat ne putem noi imagina,moartea e castigata pentru cer!Viata mea se poate rezuma in cateva strofe.Sunt un pribeag fara de tara,ratacitor prin lung pustiu.Dar am in ceruri o comoara,si tara mea-i in vesnicii.Ma-ndrept spre cer sa-L vad pe Domnul,sa nu mai fiu un peregrin,caci dupa ce-am sa trec Iordanul,se va sfarsi al meu suspin.Voi arunca a mea povara,Eliberat sub crucea grea.Nadejdea mea nu o sa moara,si voi intra-n odihna Sa.O zi diferita de altele,un drum al durerii,al lacrimilor,un drum in care speranta obliga parca la resemnare,si la o intelegere a voii lui Dumnezeu.Anii au trecut,dar amintirile raman.Citesc si recitesc mesaje lasate de cei dragi ai mei.Mi s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie cand am descoperit ce viata frumoasa au trait,si ce mult ei sau iubit.Plang de multe ori ca sau dus asa de repede,dar stiu ca sunt dusi in corul de ingeri.Nu pot trece nicidecum peste toate,dar Harul Domnului ma tine.Am nadejde si traiesc cu speranta revederii.Toate trec si ne lasa cu suspin,si altele vin,si ne face venin.Amintiri ce nu mor,dar dor.

Se sterge,dar nu se uita…

Se sterge,dar faptele nu se uita.Baba Raveca,inca nu se imburda,ramane tot surda.Am incercat sa vἰndec tot,dar nu exista antidot.Si am luptat ca un soldat,pana cand,toate le-am lepadat.Unde este timpul,care spunea ca-nvinge timpul?Acum doar lacrimile-mi mangaie chipul.Inca mai sper,nu pot uita,nici ce-a fost ieri.Ce e bun si ce e defect,eu sunt cu efect,dar trag de defect sa fie mai drept.M-am vazut pe mine,cand nu am mai vazut,ca nu am vazut.Tu ai vazut,ce nu ai mai vazut,ca nu ai vazut?Fica mea Ramona mi-a spus,tu de ce nu ai vazut.Eu am vazut,dar nu am vazut,ca nu s-a vazut.Dar nici ea nu a vazut,ca nu s-a vazut.Si tot ne-am vazut,dar de vazut nu s-a putut.Acum am vazut,ca am putut sa vad sa scriu,si voi sa vedeti,ce nu ati mai vazut.De vazut s-a vazut,dar noi nu am vazut,cand am vazut.Viata nu e dreapta,eu trebuie sa fiu dreapta,dar nimic nu ma mai indreapta.Si azi,ca si ieri,si in fiecare zi,sarbatoresc viata.Impart cu tine fericiri,dar si dezamagiri.Sunt optimista,dar cateodata sunt si pesimista.Paranoia,metanoia,si nevoia,m-a intors cu voia,si am cazut pe a doua.Rima nu a picat,doar eu m-am rasturnat,inca nu am decedat.O zi minunata,eu sunt o strofocata,toate m-a lasat balta.Traiesc,axeitatea ma smulge,vorbesc,dar nimeni nu ma aude.O linie dreapta,imi este pe frunte,ma privesc,nimeni nu-mi raspunde.Pornesc sa privesc,si cerul de departe ma strapunge.Alerg mai departe.Am impartit cu voi,din tot ce eu am adunat!Din nou de viata,eu m-am bucurat!A fost doar un moment de neuitat,si pasarelele m-au salutat,intreaga natura a cantat,de dureri am si uitat.Si adeseori pe-a vietii carare,intampin tragedii si suparare.Pe calea vietii,adeseori dureri vin si zdrobesc al meu senin.Pe-a vietii carare,adeseori luam hotariri pripite.Trebuie sa lupt,sa inving,Doamne,ajuta-ma,orice atac vrajmas sa-l sting,cand voi fi in lupta.Cateodata,ceea ce conteaza,nu este ceea ce avem,ci ceea ce am renuntat sa avem.Ma gandesc,dar imi dau seama ca doar asa ma pot trezi la realitate.Calc si azi pe urma pasilor de ieri,nu stiu alte drumuri,sa se opreasca o clipa dintr-un veac ce vine.E la fel ca ieri,dar ii spunem maine.Dar e omeneste sa ne dorim ce nu putem avea.Pentru ca asa suntem noi,niciodata nu apreciem ceea ce avem.O,omule,ce mari raspunderi ai,de tot ce faci pe lume,traiesti o viata,e numai una,omule,tu vei pleca din lume.Eu sunt bolnava,inca mai supravietuiesc.Uneori,adeseori,adesea e nevoie de trecerea multor ani.Viata este in continua incercare.Plansul este o reactie normala si a-l retine este foarte daunator pentru sanatate.Si pamantul este bolnav.Toti suntem bolnavi,mai mult sau mai putin,mai devreme sau mai tarziu,toti oamenii cad prada vietii traite.Toti sunt afectati de boalele acestei lumi.Asa mai trebuie sa radem si noi putin,sa mai scapam de stres.Imi place sa multumesc pentru fiecare zi,in care ochii mei sunt mangaiati de primele raze de soare,si sa multumesc pentru purtarea de grije de fiecare zi.Fiinta mea suspina,adanca pace va domni,si adanca armonie,atunci cand Tu vei reveni.Ajuta-ma ca sa-Ti slujesc,o Doamne,numai Tie,ca in ziua aceea sa primesc,a Ta Imparatie.Nu exista nimic,nici o imprejurare,nici un necaz,nici o incercare,care sa ma atinga,atata timp cat ele nu au trecut mai intai prin Dumnezeu,apoi m-au patruns si pe mine.Daca au ajuns,este pentru ca exista un scop maret,pe care eu inca nu-l pot intelege.Nici o imprejurare nu ma va tulbura,nici o incercare nu ma va dezarma,nici o situatie nu ma va face sa dau inapoi.In Tine voi gasi doar bucurie,pace,armonie,si voi gusta din apa vie,ce curge de sub tronul divin.Atunci eu voi uita de tot amarul vietii.E o lume,dar toate vor trece,chiar daca vantul sufla si te bate,peste spate,tu canta si invata,viata merge mai departe.

Greetings from Hollywood…

Salut si Sanatate tuturor!

M-am eliberat,am cantat!

Am vrut ca sa le spui,m-am eliberat,si mi-am zis ca-n pun eu pofta-n cui.Nu se poate,mai nepoate,chiar de umblu tot pe coate.Cum se poate?Nici daca stau tot cu mainile la spate,eu merg tot ca pe roate,pana se mai poate.Nu stiu cum sa-mi pun,pofta buna,sau o friptura pe un pui.Sa-mi pun eu pofta-n cui,nici daca ma tuni.Nu mai am nici o pofta,m-am eliberat,am plecat,la cantat,ca baba s-a saturat.De ciuda,o prajitura cu branza am mancat.Daca tu ai stii,cate bucurii,am ramas conectata pe deplin,sa uit si de al meu suspin,ca nimeni nu m-a auzit,si acum mai spuspin.Cand in conectie am intrat,a fost asa de minunat,am strabatut cu ochii cerul,am simtit din nou fiorul,si dorul strigatului meu.Nu e o zi ca sa nu scriu,si nici o zi sa nu cant.Am pierdut in viata multe,si marunte,si poate inca si mai multe,dar nu mi-am pierdut nicicand,umorul.Eu stiu ca timpul inca nu-i pierdut,si chiar daca,mai este mult,eu vreau sa tot ascult.Cand te conectezi cu cerul,poti sa ai tot greul,ca va dispare,la ceruri.Uitandu-ma spre cer acum,am invatat de un nou drum,drumul ce duce spre nemurire.In viata nu e numai fericire,e plans si tanguire,toate trec asa usor,daca privesc si mai strig cu dor.Un cer senin,chiar si noros,nu conteaza daca esti bucuros.Am bucurie in suflet,inima imi plange,ca toate ma doare,dar vreau sa fiu tare.Nu ma intereseaza anii,si nici banii,eu stiu ca m-am eliberat,si mai departe am plecat.Departe imi spune niste soapte,traieste si fa bine.Puteam eu oare sa traiesc,fara ca pe El sa-l intalnesc,nicidecum si niciodata.Ce dragoste mai mare,nu imi trebuia mai mult.De acum privesc tot mai mult cerul,si de-as putea ca sa-l ajung.O speranta,o iubire,dar si mai mult o revenire.Am revenit la viata,cand inima mi-a fost de ghiata.Sa ai o inima de gheata,si niciodata manghaiata,nu e usor.Sentimentele le-am pus in scris,ca intr-o zi,am sa ajung in Paradis!Lumina am primit,cand eu m-am prabusit,si ce sa intamplat?La ceruri am strigat!Cerul pe mine m-a eliberat.Iar cand din nou privesc spre cer,conectia cu cerul apare doar atunci cand mai vrei sa speri.De sperat eu am sperat,inima m-i sa inmoiat,si de toate am uitat.Am strigat,am strigat la Tine Doamne,si m-ai ascultat,bucuria si lumina in inima mea a intrat!Am tot strigat,pana m-am saturat,si toata m-am desumflat de atata strigat.Ma bucur de briza care trece doar pe langa mine.Nu,nu sunt suparata,am invatat din anii trecuti,ca nu trebuie sa astept nimc de la nimeni.Cand nimic si nimeni nu se asteapta,totul este doar viata care se intampla.Si azi,chiar intr-un mod mai diferit,accept,ma adaptez,si continui sa traiesc.Voi continua pur si simplu,sa ma bucur de viata.Incolo fratilor,fiindca ati invatat de la noi cum sa va purtati si sa fiti placuti lui Dumnezeu,si asa si faceti,va rugam si va indemnam in Numele Domnului Isus,sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta.Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.M-am eliberat,acum si mai tare am cantat!

Fara cuvinte…

Nu pot sa descriu in cuvinte,pentru ca nu am cuvinte,dar scriu cuvinte,ce imi vine in minte.Fiecare zi e un dar,fiecare rasarit de soare arata cat de bun esti Tu.Fericit e cine te-a aflat!Dar mai fericit e omul care are parte de Tine neincetat!Cu alte cuvinte,despre alte dorinte,imbinate in cuvinte.Fara prejudecati,toti suntem cu scaieti si stim sa tragem sageti.Nu judec,ma prejudec sa nu alunec.Imi vad de viata mea,nu ma ascund sub dusumea.Cu ce m-am ales,din tot ce am adunat,toate in gunoi a intrat.Multumesc si de technologie,ca pe vremuri,de astea nu se stie,dar se descurcau si iei,de pe hartie.Poate si pe o frunza de papadie.Acum pui pe Google si tot ce vrei,ai aflat.Ce a fost o sa mai fie,dar se spune technologie.Dar viata,oricum este grea,si nu scapam de boala rea.Sa ne fie la toti bine,hai sa mai cantam o melodie.Apoi ne-om ruga,si fiecare la ale noastre vom pleca.Unii se vor culca,altii nu se vor mai scula.Asa e omul pe pamant,trece ca fumul luat de vant.Daca voi ati inteles,faceti tot ce mai puteti.In the next moment,now is my moment!In momentul asta sunt eu,exist or exit.Singura m-am educat,dar am facut si pacat.Mama mi-a spus asa,ori cu sapa,ori iei mapa.La sapa am sapat,mapa in maini eu am luat,si la colectiva am plecat.La sapa eu m-am educat,si cu mapa m-am lansat.Cu ce m-am ales din invatat,cand am luat tot patru la patrat.Iar acum la batranete,cand imi creste si mustete,si par pe fata,ca si plete,de zici ca ai tot pete.Uite pana unde am ajuns,si fara scoala,am patruns.Da,unii se duc foarte departe,si de toate au parte.Sanatate tuturor,fara cuvinte eu v-am predat!Not in this moment!Google is slow cu cold slow.Definition of remarkable,worthy of being or likely to be noticed especially as being uncommon or extraordinary.De dimineata m-am trezit cu gandul,si am vorbit cu Dansul,apoi m-am intocmit cu scrisul.Asa a fost postarea de azi,dar in picioare dreapta am ramas.Sunt fica de Rege,si azi gandurile ma reculege,si stiu ca am o lege.Nu sunt nimic,sunt un om din lut,o frunza in vant,un suflet cusut,ca viata m-a batut,si am ramas la toate mut.Sunt un om,doar atat!Pot totul in Christos care ma intareste!Toate le-am invatat doar pe pielea mea.Toate merg invers,ca le scriu in vers.Toti suntem destepti,si intelepti,citim si de pe pereti.Traiesc,visez,ma amuzez,sunt cu natura la interes.Nici un loc nu ma incanta,doar singura natura ma avanta.Ma uit in jur,in lung si-n lat,lumea parca a decedat,sunt tare amarati si nesaturati.Bine ca traiesc,bine va povestesc,bine ca ma urmaresti.Eu tot cu iubire traiesc,pe unde umblu singura ma fericesc.Azi sunt jos,maine sus,si intr-o zi,voi fii cu Isus.Sanatate tuturor,munca buna si cu spor.Chiar de cu zori,ma dusai intr-un pridvor,sa privesc omenirea in culori.Lumea multa am zarit,si de dragoste eu le-am vorbit.Am invatat sa ma rog frumos,Domnului Christos sa nu fiu neputincios.Uneori radem,uneori plangem.Ne fardam prin cuvinte,si pornim la drum,cautatori de maruntisuri.Ne sperie drumul si facem din colturi o lume,din sulfet,nimic.Ma aliniez atunci tacerii,o tacere atat de plina,ca as putea sa-mi pierd rasuflarea,si scriu iar cuvinte.Acum nu pot gasi cuvinte pe care sa le astern in continuarea punctelor.Zambetul unei dimineti,in care deschid cu fiecare ceas romanul zilei de maine,o fila goala din cartea vietii,ori un pretext de a retrai in surdina o alta melodie.O aroma dulce de ganduri ca o mangaiere usoara,o privire profunda precum un elixir sorbit,in care de multa vreme se citesc cuvintele.Cautam calea de a ma apropia si mai mult de caile nesfirsite ale vietii,ori sa patrund sub sinele lucioase ale omenirii,secate de timp.Sa fi fost eu aceea,oare,in care au adormit zambetele inocente,pure.Secretul fericirii este increderea in Dumnezeu.Am credinta in cuvant,si ma tin de cuvant.Pana mai am cuvant,scriu tot ce mie imi vine in gand,sa treaca timpul zburand.Chiar daca nu te-ai tinut de legamant,tot o sa zbori in vant,ca asa este scris,cu legamant in Cuvant!Ma opresc sa mai poposesc,si in Cuvant sa mai citesc,pana nu ma nimicesc.Dumnezeul dragostei si a-l milei,sa ne miluiasca,sa ne sfinteasca,cugetul,gandul si sufletul.Amin

40 inainte,Alice!

Azi e ziua ta,zi frumoasa ca tine.40 de ani,inainte,si lasa ca viata,sa te surprinda.Sanatate si mult bine,cu Dumnezeu inainte.Iubire,Speranta,si mergi tot in fata.Cu dragoste,de la mama ta.Bucura-te de viata!