Exista viata dupa moarte…

Exista viata dupa moarte,exista Dumnezeu.Exista si oameni care fac mai mult rau decat bine,si oameni care fac mai mult bine decat rau.Exista oameni care fac mai mult alegeri gresite si unii,mai norocosi,care fac mai mult alegeri corecte.Nu imi bag mаnа іn fос,ѕunt іn ѕос,ne dіѕtrugеm rесірrос,pe loc.Dаm vіnа unul ре аltul,vinovati de оrgоlіі,poate ti-a scapat sau te-a scuipat,nimic nu аm саѕtіgаt.Doar о lесtіе dе vіаtа,саnd m-аm trеzіt іn сеаtа.Сlіреlе bunе durеаzа рutіn,oamenii рlеаса ѕі vіn,nimic nu e bun,nimic nu e rau.De cand eram mica,privesc si-ascult povestea vietii.In viata,exista batalii pe care este bine sa le ocolesti,nu din teama ca le-ai putea pierde,ci pentru ca ai deveni penibil castigandu-le.Totusi,viata este o lupta,mai ales ca ceea ce nu traim la timp se poate sa nu mai traim niciodata.Luptele pot fi date pe nenumarate fronturi.Unii lupta pentru a se realiza profesional si material.Altii lupta pentru a se afirma,altii pentru intaietate.Altii lupta pentru sanatate.Altii pentru a castiga o medalie.Premiul va fi oferit tuturor celor care vor sta in lupta.Viata inseamna o continua alegere,intre lumina si intuneric,intre prezent si viitor.Am pasit increzatoare cu bratele larg intinse spre lumea care se deschide in fata mea.Un suflet,a scris randurile de mai jos.Tie,dragul meu,iti doresc sa realizezi ca iubirea nu exista numai in cer,ci si in suflet si in inima.O gasesti in zambete si in cuvinte.Sa realizezi ca a iubi nu inseamna doar sa spui,te iubesc.Timpul si-a pictat peste mine urmele-i acum atat de evidente.Le vad in diminetile mele triste,in diminetile mele fericite,le intalnesc in drumul meu,indiferent de care mi-ar fi destinatia.In locurile unde viata ma invata inca o lectie.In drumurile mele ratacinde printre oameni,doar simplii trecatori.Viata te invata,ca nici un obsacol nu este indeajuns de mare pentru a nu-l trece,ca esti puternic in sufletul tau.Seninatatea cerului,simbol al propriei libertati,care te asteapta sa o aclami.Grija cu care o randunica isi mai misca aripioarele pentru a se inalta pana la imposibil.Exista cinci calitati la creion,pe care daca reusesti sa le mentii,vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.Prima calitate,poti sa faci lucruri mari,dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii.Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.A doua calitate,din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea.Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion,dar pana la urma va fi mai ascutit.Deci,sa stii sa suporti unele dureri,pentru ca ele te vor face mai bun.A treia calitate,creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit.Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau,ceea ce este neaparat e faptul sa ne mentinem pe drumul drept.A patra calitate,la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara,ci mina de grafit din interior.Tot asa,ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.Si,in sfarsit,a cincea calitate a creionului,lasa totdeauna o urma.Tot asa,sa stii ca ceea ce faci in viata va lasa urme,astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.Nu ai nevoie de a demonstra nimanui cat de destept esti.Am scris aceasta pentru ca asta am simtit sa fac.Poti sa o comentezi sau poti decat sa citesti si sa reflectezi.Ce faci mai departe,tine numai de tine.Cuvintele au fost scrise,iar fiecare va lua si va intelege cat poate sa duca.Ne intalnim acolo unde inimile isi vorbesc dincolo de cuvinte.In tacere,pentru toate sufletele ranite,care cauta,iubirea care vindeca tot.Acea IUBIRE dupa care tinjim toti,dar pe care nu stim sa o oferim noi intii.Cat de greu e,si totusi cat de usor ar putea fii!Daca toate s-ar termina!Nici nu mai stiu,ce e rau si ce e bine,ca toate se tine de mine.Raul e rau,bunul e bun,doar poate fi si nebunul,care nu stie cat face unu cu unu.Va las in plata Domnului si la masa omului,din hrana pomului.Acum sa stiti,bunul e rau,si raul e bun,ca in lume se vand multi nebuni.Multe am scris,dar putini inteleg,ca nu stiu sa le desleg.Nu exista nu se poate,dar eu stau tot pa ace,ca spatele m-i se desface,si apoi zic,oare cum se face?Pot sa gandesc cu voce tare,ca se poate.Nimeni nu ma vede,nimeni nu ma crede,nimeni nu ma aude,sunt un oarecare,pot sa ma plimb si pa soare.Si tot nu se poate,ca soarele e mare,si te arde.Nu exista durere,doar stare de durere,nu exista criminali,doar dependenti de bani.Nu exista droguri,doar medicamente tari,nu exista genii,doar oameni care stiu de igenii.Nu exista femei tacute,doar surdomute.Nu exista nimic rau,doar raul de viata.Nu se poate,gandul curat sa n-am cui il spune,nu se poate din vis sa ma trezesc,si sa raman singura,aici pa ses.Nu se poate,sa te las,sa-mi iei tot ce am eu mai bun.Tot ce se poate,e ca nu se mai poate.Doctorul mi-a spus,ca numai la Dumnezeu se mai poate!Exista,viata dupa moarte!

Exista un timp pentru toate…

Exista un timp pentru toate,dar timpul nu are roate.Fiecare zi e o batalie intre ieri,azi si maine.Un susur de lumina mi-a stapuns gandurile,facandu-ma sa constat ca trebuie mai inainte sa crezi,apoi sa-ti doresti.De ce sa plutesc prin nori cand am la dispozitie intregul cer?Curajul meu e nemasurat,si cand trebuie stins devine prea puternic.Timpul nostru trece rapid,efemer,precum ma limitez la lucruri scurte.Nu vreau sa incarc optimismul cu tacerea absurda.Iubirea ofera un suflet universului,aripi mintii,zbor imaginatiei si viata oricui.Important e ca viata fara iubire nu poate exista,sau fara muzica.Eu cand sunt suparata,sau ma doare,stiu ce vreau sa ascult,asa sunt vesela si optimista.Si de aceea,spun ca muzica este una dintre cele mai sigure cai de a descoperii personalitatea unui om.Tot ce-am auzit sunt cuvinte fara glas,caci orice om,orice lucru,orice gand are muzica lui.Tu esti eroul meu,si,tot ceea ce eu as vrea sa fiu.Pot zbura mai mult decat un vultur,pentru ca esti vintul sub aripile mele.Ai fi putut parea sa mearga nevazut,dar am inteles totul aici,in inima mea.Vreau sa stii,ca stiu adevarul,desigur ca stiu.Mi-ar fi nimic fara soare,pentru tine sunt vintul de sub aripile mele.Zboara,departe,atat de departe.Multumesc,multumesc,multumesc lui Dumnezeu pentru Soare si vintul de sub aripile mele.Sunt momente in viata de care iti amintesti mereu,sunt acele momente de singuratate.Cred ca in acea liniste,intalnesti adevarul despre cine esti tu cu adevarat,si gasesti cele mai bune solutii la problemele din viata.Adevarul e ca oamenii se schimba in aparenta.Sunt oameni care emana energie si sunt oameni care consuma energie.Buna credinta este cea mai importanta caracteristica a unui om,bun pe bune.Sunt zile in care esti golit de inspiratie si de aspiratie,in care nici ce vrei nu stii.Cu totii suntem un pic bipolari,pentru ca viata in sine are episoade de bucurie dementa,si reprize de tristeti.Intreaba-te de ce azi,de ce tie,dar nu da curs tentatiei de a te afunda in nostalgie si in tristete,decat daca vrei sa simti.Sunt evenimente si oameni asupra carora nu avem nici un control.Efectul placebo este dovada stiintifica,ca putem sa ne vindecam noi insine.Dar nu putem fi destepti tot timpul si atunci suntem tristi.Daca nu stii sa fii trist,vei cadea in stari depresive.Daca ai obosit sa gandesti,fii nostalgic.Acum oamenii incep sa aiba mai mult curaj.Incepem sa recunoastem ca nimic nu e atat de grav si nici de maret de avut,care sa merite sa uitam ca toata viata e un joc,o descoperire.Facuta cu entuziasm si curiozitate,pana la capat.Azi e tot ce avem,restul sunt povesti care se urzesc tocmai din povestea ta,cu  prezentul.Cata luciditate,tot atata drama.Cand fac haz de necaz pe seama vietii,in ciuda tuturor problemelor,poti fi destept,lucid,normal si fericit.E si o arta dar mai ales o stiinta.Fericirea fara sfarsit nu exista,ai nevoie de esec si tristete pentru a o aprecia.Tristetea si esecul vin de la sine,poate pentru ca asa cum viata e chin si suferinta,sau pentru simplul fapt ca exista un sfarsit.Ceea ce ne amintim la sfarsitul zilei si la sfarsitul vietii,sunt momentele in care am iubit si am fost entuziasmati de ceva sau cineva.Nu te inconjura de oameni pe care ii critici ca sa te simti tu superior,ci de oameni pe care ii admiri si de la care ai tu de invatat.Talentul nostru,al tuturor oamenilor,este de a iubi.Acum si aici se intampla viata,nu scapa nimeni de finalul ei.Stai 10 minute si numara secundele si vei descoperi ca ai timp.Oricat ai fugi de decizii si de schimbare,nu ai unde sa te ascunzi decat in anxietate si in depresie.Singurul drept pe care il avem este sa cautam fericirea.Citeste in disperare,sa afli,sa uiti,sa evadezi,sa te regasesti.Lista e deschisa,logica e nebunie curata.Lumea te va judeca si te va iubi prin prisma propriilor frici.Niciodata nu te vor admira toti,chiar si o piatra,o floare sau o pasare va pot arata drumul catre Dumnezeu.Roaga-te ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti,sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata.Nu e durere prea grea,sa nu o aline!El poate lua chiar acum,povara ta!Exista un timp pentru toate,si vad binele din viata mea,chiar daca nu este asa.Inchid ochii,si imi inalt privirea spre Cer,ca Dumnezeul meu,este tot ce imi cer.Exista in cer o taina,si-un un Mire ce te-asteapta in slavi,exista o nunta si-o haina,poti fi si tu partas,daca doresti!

Ziua pasarelelor…

Azi e ziua pasarelelor,e 1Aprilie,nu te pacalesc,te dragalesc.O vorba domoala,imi sopteste-n-truna,asculta,nu te lasa batuta,mergi si lupta.Fara grija,fara pica,dar sa sti la o adica,razna sa n-o iei.Unii mai glumeti din fire,dau exemple cate vrei,ca si floarea se usuca,de n-o uzi la vremea ei.Sapte vieti o sa traiesti,chiar de lumea o sa-ti zica,ca de papa lapte esti.Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Imaginatia imi zboara,am atatea ganduri si totusi nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Pe zi ce trece,strang multe amintiri frumoase,si le asez in inima.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta.Sunt clipe in care inca mai sper,sa ma calmez,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet,fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce va incanta,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii si mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente.Imi zboara in gand numai amintiri frumoase.Fiecare are un gand ascuns de lume.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatate,dragoste si credinta.Ce repede trec toate,pasii mei nimic nu mai poate,dar mai merge,pana se mai poate.Imi aduc aminte,cand ma striga mama,si-mi zicea,o sa vezi tu fata mea,daca nu inveti lectia,o sa-ti pierzi directia.Am grije in ce directie ma duc,dar vantul ma tranteste,iute,brusc.Cand ti-e bine,nu ai ganduri de nimic,iar cand ti-e greu,tolvai Doamne,ce balalau,am dat eu si cu capul meu.Si daca inca o zi o sa mai fie,o sa mai cant o melodie.Fa ceea ce iubesti si iubeste ceea ce faci!Unul dintre marile secrete ale succesului este sa faci ce iti place cel mai mult.Cum,necum,de unde,de neunde.Tocmai aici intervin,pana ce omul nu se arde,si nu simte durerea pe pielea lui,nu invata sa sufle si in iaurt.Obladi,oblada,asa este viata mea,incerc sa scriu si eu ceva,cand ma doare inima,si nu ma vede nimenea.Am fost la o plimbare,singurica singurea,numai pasarea-mi canta.Obladi,oblada,am fost orbita de o lumina ce ma lumina,si scriind aici,ma inspira.Mai am si eu zile bune,altele mai ne bune,dar continui sa mananc tot prune.Viata este sa traiesti cu adevarat,atunci cand o poveste se termina,sa pui punct si sa o iei de la capat.Din fericire mi-a placut sa scriu,sa povestesc,sa astern pe hartie gandurile mele.Scriu pentru ca aici sunt eu insami,pentru ca am ceva de spus,si nu orice.Scriu pentru ca am devenit dependenta,pentru ca e una din posibilitatile prin care pot cunoaste oamenii.Trag aier in piept,am acceptat atat binele cat si raul,ori cum nu aveam ce sa fac.Am zambit chiar si atunci cand eram suparata,pentru-ca stiam ca tristetea ca si fericirea,mai devreme sau mai tarziu dispare.Cand nu ti-a mai ramas nimic decat Dumnezeu,atunci ai realizat ca Dumnezeu iti este indeajuns.Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment.Lumea asta te distruge,te induce in eroare,fura tot si apoi fuge,te raneste si te doare.Vreau sa simt din nou ca pot sa zbor,mor incet,simt cum totul ma doboara hai s-o iau de la inceput.Timpul a trecut,si cu fiecare zi ce trece fara inca o zi.Am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri,dar pana la urma am luat hotararea de a va spune cate ceva.Mergi cu fruntea sus,si nu te teme de niciun rau.Sa ma ierti iubite cititor ca azi nu scriu in proza,ca eu vreau sa zbor.Despre viata am scris in proza,ca nu-i gri sau roza,chiar daca e toza.In versuri eu scriu acum ca tot ce vad e verzui.Si daca nu e nici proza si nici poezie,am facut doar galagie sa se stie,ca eu sunt vie.Bolanzelele mele le-am scris aici,daca va place,mai poftiti.Eu scrisul l-am transformat,din gandirea ce m-a luminat.Cand imi vine in minte ceva minunat,eu repede fug aici,si le-am duplicat.E frumos sa scri,chiar daca nu stii,cand ceva te inspira pune-te pe loc si le insira.Ca e proza,ori o poezie,vin aici si va dau de stire.Nu te lasa Raveca,scrie mai departe,ca nimeni nu-mi face mie carte.Zi de zi imi ridic privirea in sus.Oricum toate aici raman,eu ma duc,lumea ramane,si cine stie,cine se mai bucura,dupa mine?Daca vor mai fi zile,vor fii,daca nu,ne-om despartii,si in Rai cu toti vom fii.Cate zile voi mai avea,terapia va fi a mea.Va multumesc anticipat,si cred ca niciunul nu va-ti rasturnat.Si pentru ca,azi e ziua pasarelelor,eu am cantat in cor,imnul pasarelelor!Un Aprilie binecuvintat,pe Dumnezeu l-am laudat,si voua lume,bunataturi v-am dat.

Ce-a trecut,trecut ramane…

E Aprilie,si ce daca,mai mulg si o vaca,ca nimeni nu scapa fara dureri si amar.Nu ma intereseaza ca esti perfect,nici prefect,eu nu sunt perfecta.Nu tin cont cata scoala ai,si ce academii si doctorate ai,doar om sa fii,si drept sa stai.Ma gandesc la dreptate,ca toti te rastoarna pe spate,si chiar cu dreptate,nu mai ai nici parte.Toate trec,ce-a trecut,trecut ramane.Numai vantul trece,si lasa in urma lui tot praful,si ne infunda si nasul.Asa ca multe am vazut,multe n-am crezut,si rele tot m-au ajuns.Pana ajung acas,nu ma las,chiar daca mai am un ceas,fac un papricas.Acum am facut un papricas,si niste papanasi,ca sa am putere,sa merg pas cu pas.Din intaiul ceas,cand am pornit cu primul pas,tot am zis,ca nu ma las.Dar acum ma las in jos,frumos,ca sa multumesc duios.Drumul meu a fost alunecos,si le-am pus toate pe al meu os.Le-am scris cu folos,pentru noi toti,cum sa pasim frumos.Ma las sa sar si in sus,cand ajung,colo sus.Nu ma las,nu te las,sa nu fii un las!A mai trecut un ceas,si nu mai e mult,am un fluieras cu ceas.Am atatea ce ma roade,dar nimeni nu poate sa m-i le desnoade,sunt pe unde cu coarde.Atatea doruri vin in roiuri,ca nu mai am nici stilouri,raman toate,in tablouri.Nu este zi si noapte,inima-mi zice ca nu mai poate,sa l-e adune pe toate.Nu pot sa scriu,oricat as vrea sa scriu,daca ar fi sa scriu,ma duc drept in pustiu.Dar totusi scriu,sa scap de pustiu,cand am mult suspin.Stiu sa scriu si de iubire,si cant ca si o ciocarlie,lie,lie,palarie.Bine ca sunt,bine ca infrunt,nu vreau sa ma framant,ca doar sunt de pamant.Si acesta este un dar,si un mare har,sa ai si margaritar,dar sa nu fi un magar.Prima am harul,ca m-i s-a dat si darul,sa pot sa scriu cu carul,cand imi vine amarul,sa nu ma manance nici tantarul.Si eu sunt om,ma cert si cu-n pom,de ce nu rodeste,se usca si ofileste.Am invatat multe de la pom,si cand ma gandesc,nu sunt mai mult,sunt si eu om.O soarta avem la fel,eu scriu,iar pomul rimeaza la fel,cand vantul i suiera frunzele,si cade ca mine la fel.Despre viata,stiu ca e ca mine,creata,si te-n hata,ca e hoata,buna si rautacioasa!Si cu viata am vorbit,dar mi-a inchis gura,si am amutit,am primit ce n-am dorit.Acum las toate de o parte,si ma intorc cu fata-n spate,am trecut mai multi ani,peste jumatate!Nu-mi face-ti nici o parte,ca eu ma duc tot departe,numai Dumnezeu imi mai face parte!Aveti grije de voi,toti o sa fim ca musuroi,dar de aia mai de soi!Satui,dar nu goi!Am lasat toate de la mine,ca sa fie numai bine.Acum va las,ca trebuie sa mananc papricas,si apoi o iau pe ismas la poalele unui raurars din fagaras.Drumul a fost nevoias,m-am simtit ca un ostas,sa mai lupt,batar un ceas!Am ramas si fara ceas,ca toate nu mai au nici glas.Am fluierat frumos de vre-un ceas,acum trebuie sa va las,mai vreau sa raman cu glas.

Cand trec de aici,v-am lasat in scris…

Din viata care trece,pe mine la toate ma lasa rece.A trecut mult de ora doisprezece,nu stiu cum se mai petrece,dar nu pot sa dorm de multele ce m-i se pricepe.Trece viata,trec si eu,dar de multe,imi pare rau.Trece tineretea mea,o trecut si n-am stiut,cum asa de graba a trecut.Tot incet,incet,incet,anii mei se duc si trec.Nu am stiut cum sa iau,din viata cei mai bun.Ce-am facut raman facute,ce-am pierdut,vor fii mai multe.Si ce pierd,pe mine sa nu ma pierd.Viata pe nimeni nu iarta,toti ca si mine,dau socoata,cum s-o scoata mai curata.In urma celor multe,multe as fi vrut,dar nu au fost vrute,multe au fost tare brute.Am platit scump pentru ele,pentru dorurile si gandurile mele.Zile ce mai am din urma,n-am sa las sa treaca una,sa mai fiu eu,nebuna,doar eu cu luna,si aluna.Ca nu-i lasat la om in gand,sa stie cate ceasuri,mai are de trait pe pamant.Ba cu soare,ba cu nori,ca la orice muritor.Trece viata,ma trec si eu,ca nu sunt legata de pamant,cum vreu.Bate vanturile,si pe mine gandurile,de ce oare imbatranesc,si nu raman tiner si destept.Cat esti omule pe lume,nu fa prostii,nu sunt glume,manca niste legume,sa uiti de tot ce e rau in lume.Nu numai tie,dar si mie imi trece viata,si ma duc cu batraneata.Am gustat viata,mi-a zbarcit si fata,astept dimineata,pana vine soarele,sa-mi incalzeasca din nou viata!Eu ma bizui doar pe Domnul,cat in lume eu traiesc.Nu ma bizui nici pe oameni,nici pe-a lumii promisiuni,nici pe slava ce-a de-o clipa,toate-s umbre si minciuni.Increde-te in Domnul din toata inima ta,nu te bizui pe intelepciunea ta,Raveca.El e cetatuia mea,adapostul meu in vreme grea,si pavaza mea.Zece mii la dreapta-mi de-or cadea,si alte mii la stanga mea,nu ma tem de ce s-ar intampla.Stateam si meditam,in mintea mea napusteau navala multimii de ganduri,intr-un fel sau altul.Viata trece,totul trece,omule esti doar un calator.Mi-a ramas in minte o fraza,adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat influentati de ea.Ma gandeam,ca un om de caracter nu se lasa influentat de tiparul din jurul sau.Vreau sa fiu o femeie de caracter,sa fiu o lumina,vreau sa las ceva bun in urma mea.Timpul trece,influenta ramane.Da,viata are miros,o mireasma sau o miasma.Imi doresc din toata inima ca pe cararile vietii,sa lasam in urma noastra doar pene de inger.Din punctul meu de vedere nu conteaza prea mult bunurile materiale pe care le lasi in urma ta,conteaza cati oameni o sa planga dupa tine chiar daca nu le lasi nimic material.Nu este o alta zi mai potrivita de a multumi,decat ziua de astazi.Azi este ziua in care hotaram incotro ne indreptam,care ne este drumul de maine.Opreste-te o clipa,ramai tu cu tine si priveste cerul,incearca sa luminezi drumul spre Cer.Pentru a putea lupta trebuie sa fii calm si puternic,pentru a putea merge iti trebuie forta si incredere,pentru a putea crede,trebuie sa crezi in tine,pentru a putea pretui iubirea,trebuie sa te pretuiesti pe tine.Pentru a multumi trebuie sa fii multumitor.Sa ai o zi minunata.Cu Dumnezeu inainte!Viata e cum o vezi,si ce-a de pe urma,cum o crezi.Ce conteaza mai mult in viata,e omenia,nu mandria.Cine nu stie sa stie,dragostea e-o bogatie,dragostea e avere mare,pentru omul care o are.Ce las in urma mea?Care este energia mea ce ma sutine?Ce ma face fericita?Esti tu,care ma motivezi sa merg inainte.Cand ma uit in jur prind curaj.Nu imi place sa stau mult in casa,numai in cazul cand boala e asa de crunta cu mine.Da,durerile sunt multe,dar incerc de fiecare data,pe cat este de posibil,sa le ignor.Daca nu se poate le inghit.Si bineinteles ca eu vreau sa ma simt mai bine.Ce imi da sens vietii?Este iubirea ce o port cu mine oriunde.Ce memorie va ramane dupa mine?Esti tu,sa te bucuri in continuare de tot ce tu iti aduci aminte,si te-a facut putin mai fericit,sau ai gustat ceva bun din dulceata amintirii.Daca ceva ti-a fost de folos,inseamna ca am fost o memorie buna in viata ta.Ce verb ma descrie?Eu zic,iubire!Ce probleme vreau sa rezolv?Daca se poate,pace in omenire.Daca banii nu ar fi o problema,ce as face cu timpul meu?Ce am facut si pana acum.Imi ajut copii si scriu pana mai pot.Cand nu mai pot,imi iau un dactilograf.Ce as vrea sa am mai mult ca si pana acum?Sanatate si bunatate.Cand ma simt eu cel mai bine in apele mele?Cand dansez,cant si iubesc.Ce multumiri primesc de la oameni?Ca sunt asa de buna si respectoasa.Depinde de imprejurare.Ce persoana vreau sa fiu de acum in 5 ani.Tot mai buna si iubitoare.Ce vreau sa fie cel mai bun in lume?Vreau sa nu mai fie ura,ci iubire peste masura.Ce indrumari si sfaturi imi dau mie?Numai mie,sa fac tot ce se poate mai bun,si sa ajut si pe altii.Cat de multumitoare sunt?Fara cuvinte,nu se pot descrie doar prin simteminte,foarte multumitoare.Cat de mult am invatat in viata?Atat cat pot eu sa le duc si sa le implinesc.Experienta vietii,si tot odata valoarea vietii.Invat pana mor.Tot timpul am ceva de invatat.Ce as vrea sa schimb in viata mea?Pana acum am rezistat schimbari,scimbarea se produce in fiecare zi,ma las condusa de moment.Traiesc in moment.Ce meserie mi-as dori?Ascultatoare si implinitoare.Dar eu sunt cu mai multe meserii,care prima este mama,bunica si prietena.Ce compliment am primit?Ce draguta sunt!Sunt tare incantata de compliment si complimente.Te iubesc,si te iubeste.Ce carte as scrie?Precum am zis.Viata mea in America.Nu vreau statuie si nici bani,vreau sanatate mai presus de toate.Care ar fi ultimele cuvinte pe care eu vreau sa le las in urma mea?Fiti pe pace!Eu sunt bine,in eternitate!Mila Domnului sa fie,acum si in vesnicie!Atat,las in urma mea,Iubirea.Cu Dumnezeu inainte!

Postiti,nu va prostiti…

Postul se poate tine in mai multe feluri,depinde de fiecare cum il indeamna Domnul,cum simte sau cum doreste.Post numai cu apa,nu se mananca deloc nici seara,nici dimineata.Post cu apa si cu sucuri.Post numai cu apa si vegetale. Post in care sa mananci numai o masa pe zi.Post impartit,prima saptamana numai cu apa,a doua saptamana cu sucuri,si a treia saptamana cu vegetale si fructe,incepi cu vegetale,apoi cu sucuri,apoi cu apa,poti sa le schimbi.Pentru cei care au boli,puteti incerca,cu sucuri sau vegetale.Postul nu este ceva ce Dumnezeu cere sau porunceste crestinilor.Biblia prezinta postul ca fiind ceva bun,de folos si de dorit.Cartea Faptelor Apostolilor prezinta pe credinciosi postind inainte de a lua decizii importante.Faptele Apostolilor 13:4; 14:23 Postul si rugaciunea sunt adesea legate.Luca 2:37; 5:33 In practicarea postului se pune accentul pe lipsa mincarii.Cu toate ca scopul postului ar trebui sa fie ca sa ne indepartam privirea de la lucrurile lumesti si dimpotriva sa ne-o indreptam catre Dumnezeu.Postul este modalitatea prin care ii aratam lui Dumnezeu si noua insine ca luam in serios relatia noastra cu El.Postul te ajuta sa capeti o noua perspectiva asupra lucrurilor si sa reinnoiesti increderea ta in Dumnezeu.Postirea trebuie sa se faca in spirit de umilinta si atitudine de bucurie.Matei 6:16-18 Cand postiti,sa nu va luati o infatisare posomorata,ca fatarnicii,care isi slutesc fetele,ca sa se arate oamenilor ca postesc.Adevarat va spun,ca si-au luat rasplata.Ci tu,cand postesti,unge-ti capul si spala-ti fata,ca sa te arati ca postesti nu oamenilor,ci Tatalui tau,care este in ascuns,si Tatal tau,care vede in ascuns,iti va rasplati.Orice post are puterea Lui.Dumnezeu apreciaza si va raspunde fiecarui fel de post.Cu cat e jertfa mai mare,mai stricta,cu atat rasplata e mai mare.Apa se poate bea,toata ziua,cate putin.Poti bea apa calda,apa distilata.Pentru cine se simte slabit este recomandat apa calda cu lamaie si putina miere,vei prinde energie ca sa faci treburile ce le ai de facut.Daca femeile sunt la ciclu,nici o problema,ai voie sa postesti,caci Duhul Domnului nu se uita la aceasta,ci la inima ta.Va sfatuiesc pe cei care ati mai postit,ca sa postiti cu apa,este cel mai sanatos.Prima zi e cea mai grea.Dar este normal,ca sa ai astfel de simptome.In corpul tau se da mare lupta,si o sa te simti rau,caci corpul se lupta sa scoata toxinele afara.De obicei a doua sau a 3-a zi incepi sa te simti din ce in ce mai bine.Daca prima zi te doare rau capul,caci nu mai bei cafea,poti sa iei o pastila de cap,ca sa continui lupta.Vreau sa accentuiez caci suntem in lupta,suntem in razboi spiritual,si nu putem sa fim asa de radicali si sa judecam,caci ceea ce este important,este sa terminam cu bine.Daniel a primit raspuns dupa 21 zile,caci a fost mare lupta,ca sa primeasca raspunsul.Asa si la noi,este mare impotrivire,si chiar daca mai bei un suc,un ceai,continua,caci Domnul e cu tine.Sa nu uiti,caci in momentul deciziei de a posti,cel rau vrea sa te descurajeze,caci el stie ce putere mare are POSTUL.De aceea sa ne luptam cu firea si poftele noastre si vom birui.In aceasta lupta,NU suntem singuri,Duhul Domnului este cu noi si ne va da puterea,adica,abilitatea de a face.Aduceti-va aminte,caci este o vreme,trebuie ca sa ne concentram toata atentia,dorintele,timpul nostru 100% la Dumnezeu si imparatia Lui.Sa meditam asupra Cuvantului Sau zi si noapte.Sa ne rugam tot timpul,sa ne facem timp de rugaciune,de a vorbi cu Tata din cer.Sa declaram mereu promisiunile Domnului.Sa cantam si sa-L laudam pe Domnul mai mult ca oricand.Sa ajutam pe cei saraci si orfani.Sa ne cercetam secretele,atitudinile si motivatia inimii.Sa ne pocaim sincer,sa ne recunoastem starea.Sa iertam si sa dam iertare celor ce ne-au gresit.Sa postim cu asteptare si bucurie.Sa ne rugam pentru toti care am intrat in post ca sa fim intariti in trup si suflet,sa fim protejati de sangele Domnului,sa rezistam pana la sfarsit,si sa-l laudam pe Domnul mai dinainte pentru izbanda.Stii ca din momentul in care ti-ai planificat aceste trei saptamani pentru a-L cauta pe Dumnezeu,El deja ti-a ascultat rugaciunea.El deja face ceva pentru tine.Petrece-ti timp in rugaciune pentru ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca si sa te intareasca.Domnul sa ne ajute pe toti.Postul sa nu se considere ca acesta este o cura de slabire si nici o obligatie,ci o bucurie.A posti inseamna a vorbi mai putin,a munci mai atent,a ne iubi cu mai mare grija,a fi mai atenti la tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit.Postul nu e un post vegan in modul vegan al actiunii.Dincolo de a nu minca si a nu bea,inseamna a te aseza in linistea lui Dumnezeu.In ultimul rind nu este o obligatie,postul este o bucurie.Este un mod al lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor si de a-i face pe oameni sa inteleaga adevaratul ritm al vietii.Apoi,una dintre propunerile pe care putem sa o facem in timpul postului este sa fim mai atenti la tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit,pentru ca,nu vine chiar totul din constructia financiara a lumii,ci din partea morala a lumii.Postul nu trebuie fie confundat cu o obsesie a mincarii.Trebuie sa fim atenti sa nu facem din a nu minca o obsesie si nici din a minca o obsesie.Trebuie sa invatam sa traim intr-un echilibru asa cum ni-l ingaduie Dumnezeu.Nu cred ca Hristos sta cu o carte de retete sa controleze oamenii,dar rastignirea Mantuitorului ne obliga la un pic mai multa atentie si sa intelegem ca nu asta trebuie sa fie principalul scop al postului.Noi nu mincam,ca sa ne impartasim.Postul este un exercitiu pe care trebuie sa il avem tot timpul,pentru ca niciodata nu trebuie sa mincam pe saturate,niciodata nu trebuie sa facem abuz.Cred ca a posti inseamna a refuza sa te prostesti.Doua zile de post contribuie la regenerarea sistemului imunitar.Postul este folosit ca metoda de pierdere rapida a greutatii,insa poate sa si ajute corpul in lupta acestuia contra bolilor.Abtinerea de la mancare timp de doar doua zile,poate reface sistemul imunitar,ajutand corpul sa combata infectia.Postiti,dar nu va prostiti!

Tot mai aproape,Doamne,catre Tine…

Merg incet,tot mai incet,catre sfarsit,dar drumul ma provoaca sa merg mai departe.Merg mai departe,in urma mea ramane cararea.Timpul nu promite nimic,nici ca merge nici ca sta pe loc,el tot merge.Nu incetineaza pentru nimeni,si nici vacanta nu isi ia.Daca noi ne oprim la doua,timpul ajunge la noua,si merge chiar si cand ploua.Pa tata meu l-o chemat Ioan,dar io spus Nica,iar mie mi-a spus,randunica.Am multe povesti cu tatal meu,bune si rele,triste si vesele,dar toate au ramas in vesele.O sa scriu mai multe,cand o sa merg cu fratii mei la munte,si io o sa le scriu de pe-o punte.Am fost la munte si toate le-am scris aici pe frunte.Cand tatal meu se enerva,mama mea-i zicea asa,baga-ti pumnul in gura si taci.Iar el se enerva si mai tare,si-i zicea inapoi,asa.Arda-le jarul focul lor,ca ma arde pana mor.Si eu stateam ascunsa sub masa,dar nu intelegeam nimic.Cand am crescut mai mare,am inteles multe lucruri,si cu subinteles.Amandoi sunt plecati acolo sus,iar eu acum mi-am propus,sa spun ce am de spus.Vorbind cu o matusa,am depanat multe amintiri.Amintiri care nu le uit pana mor,amintiri de dor,si de multe ma infior.Multe ar mai fi de povestit,dar totul este sigilat.Acum doar eu m-am desteptat,am cam intarziat,dar le-am rezolvat.Mai bine mai tarziu,decat niciodata.Urcam in viata,si tot noi trebuie sa coboram,o data.Exista un timp pentru toate.Unul le are pe toate,iar altul se da tot pe coate.Prin credinta inainte,numai asa vom avea biruinta.Cand ajungi la o varsta de,nici nu-ti mai pasa,oricum esti legat doar cu un fir de ata.Si cand ata s-a rupt,ai picat brupt rupt.Atat traieste omul,cat rezista.Am rezistat,pe pielea noastra s-a aratat.Gandindu-ma la calea vietii in ce directie a mers,si unde mi-a fost dat sa ajung.Pe aripi de vant in zbor,in mangaieri si framantari,in liniste si furtuna,am incercat,dar,am ajuns ne buna.Am ajuns in mijlocul furtunii,si am cules tot plansul lumii.Toti avem drumul nostru in viata,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata.Altii gasesc numai tristete,iar altii invata povete.Cand toate ma ajunge,dureri si necazuri,eu fac hazuri,sa uit de necazuri.Nu ma cert cu timpul,traiesc cu momentul,si-mi controlez temperamentul,sa-mi lucreze tratamentul.De mult am invatat,ca timpul nu sta pe loc,cand te bucuri cel mai bine,te lasa cu buzele fripte,si nu-i pasa de tine.Ma bucur de un moment,nimeni nu-mi face nici un monument,dar trebuie sa fiu foarte atent,in acest moment traiesc doar un moment.Scriu randuri din o multime ganduri,doruri din vanturi,si versuri din visuri.Vorbesc cu natura,si scriu tot ce in suflet aleg.Scriu gandul,de a fost frumos,si astern in taina,ce sunt azi,si ce ieri am fost.Mai astern anotimpuri printre ganduri,si le scriu aici in randuri,pentru atunci cand te mai plictisesti.Randuri,randuri,toate din ganduri,cand mintea mea mi-o trezesc.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie.Imi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,dar aveam umor,iar in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut,cu gandul ce eu l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Nu ma prefac,traiesc sa nu tac,plang si oftez,si rad cand nu mi-e pe plac.Sa mai ies din robie,mi-am pus si o palarie,si cand cu viata nu ma impac,ma apuc de fotografiat.Sa zimbesc cand sunt in amorteala,si sa ma bucur cand cad de oboseala.Ma trezesc de dimineata,cu tableta drept in fata,si ma chinui sa gandesc,ce sa va mai pregatesc.Nu am stat mult pe ganduri,si v-am scris si niste randuri,cum contemplez eu visuri.Ce visez va pun pe masa,daca nu,le aduceti voi de-acasa.Stiu ca lumea ma invidieaza,asta nu ma intereseaza,contempleaza si viseaza!Eu continui sa visez,si tu sa contemplezi.Bucurati-va voi fratii mei,nu lasa sa treaca vremea,iubeste viata ca e a ta.O viata avem,sa nu o pierdem,sa ne bucuram de ea!Inchide ochii si zambeste,si iubeste pe indelete,pana nu se vestejeste.Viata e ca un trandafir,mai are si spini,dar mirosul te inveseleste,chiar si te inebuneste.Sa luam tot din natura,ce e bun,ce nu,e zgura,si sa ne bucuram si de-o aventura.Sunt chiar aici in natura,si mi-am petrecut eu singura cu o aventura,si apoi cu o mura.Viata nu e tot asa,ei o gura,manci o mura,si o iei pe aratura.Mult nu mai am,doar un rol,sa ma rostogol,peste pamantul domol cu namol,pana mor.Sunt doar un rol,de actor iubitor,nemuritor.E drumul meu,e viata mea,e timpul incrustat in amintiri.A fost o clipa,poate un veac,si ranile din piept,inca mai cresc.A fost usor,a fost si greu,asa a fost si viata mea.Si daca lung sau scurt prin lume imi va fi drumul,si cat de greu ar fi destinul,pan m-oi risipi pe drum ca fumul,am sa-i multumesc lui Dumnezeu.Strang din dinti si merg catre sfarsit,am plans,am ras,si nu mi-a fost tot una,am ispravit.Sunt tot mai aproape,de Cer!