E umbra mea…

Nu sunt eu,e umbra mea,si la umbra pomul batran,am meditat.De taclale nu am uitat,in pom m-am catarat.Apoi m-am rugat,si mai multe cantari am cantat.Canta inima si spune,marea minune,de Dumnezeu ca e minunat!Pe mine El m-a salvat,si voi canta neancetat.De a-ti stii voi,cate pasarele imi canta mie,nu sunt o mie,dar fac tare galagie.Mie imi place,lauda,cantul si cuvantul,ca ma duce tot cu gandul,de aude tot pamantul.Nu stiu cat din viata mi-a mai ramas,dar vreau sa o traiesc,chiar si fara de glas,nu m-am retras.Am o viata,nu o mie,nu-mi pasa de palarie,ma distrez cat sunt inca vie.Poate voi ati si uitat,nu este mare pacat,sa te bucuri,sa dansezi,ca nu o sa mai ai alte vietii.Asa mi-am spus eu mie,sunt singura,dar inca vorbesc cu mine.Fata draga,vezi nimeni nu te intreaba,si nici nu-i intereseaza,ca ei au tare multa treaba.Spor la treaba eu va zic,o sa mai stau un pic,ma mai leagan ca si-un spic,si eu ce sa va mai zic?Cat atarna de mine,o nimeresc eu cum se cuvine,mai putin,sa nu uit de mine.Viata nu m-a intrebat,am pornit cu ea la brat,ea mi-a zis ca suntem frati.Ce-o sa se alege si de mine,cand nu pot sa mai scriu nici un oftat.Pana pot,ma delectez,o sa mai si desenez,poate si o sa pictez.In mintea mea eu am pictat,acum toata aventura mea,si tare m-am indragit de ea.Toate dorurile mele,eu numai visez la luna si stele,si la viata mea cu picatele,toate au fost trase prin inele.Sa stiti ca m-am bucurat,natura intreaga mi-a cantat,vintul mi-a suflat,eu nimic nu am regretat,asa a fost de minunat.Am asistat,v-am predicat,voi de viata ati si uitat.Acum eu vreau sa va ridicati,de prag sa va scuturati,si deschideti usa si plecati.Afara la viata,sa va bucurati,nu va mai stresati,scuturati-va de praf.Nimic nu este pierdut cat timp credinta e in picioare.Zambetul este frumos,dar sufletul este milos,si nimeni nu stie niciodata,ce se petrece in a mea viata.Cand ma vezi,zici ca sunt de viata,si cand umblu,deabea mai fac fata.Dar asa este tot omul,se uita la exterior,ca privirea sa o cucereasca de zor.Si daca ar stii omul ce este inlauntru,este pulbere si vantul.Dar pe unii nu-i intereseaza,doar de fatada,ca lor bine sa le mearga.Pentru suflet,ce faci tu?Cum te comporti,cand nu poti sa-l privesti,doar mite ca sa-l intelegi?Si bogatul,si saracul,se lupta la fel,doar ca banii te tin in fata,ca sa te vada lumea toata.Eu ma multumesc cu atat,mai bine decat cu nimic.Si povestea mea v-am spus,ca nimic nu e pierdut.Bucura-te chiar daca-i ai,dar nu uita si de suflet,ca-l mai ai.Zambetul e minunat,dar nu-l lasa sa te bage in pacat,si sa-ti ranesti sufletul indat.Nimeni nu o sa stie niciodata,ce port eu,chiar dupa masca.Zambesc,chiar de nu imi e usor,asa trec zilele mai usor.Curatenie am facut in suflet si putin m-am ameliorat,dar de pacate tot am dat,sufletul vreau sa m-il pastrez curat.Don’t swear,ca tare zbier,si ma aude pan la cer.Tot ce inima mea cere,ei i fac avere,pana nu piere.Vreau sa platesc viata bine,sa ma tina si pe mine,sa nu mor de rusine.Averea o las cu drag,la cine imi este drag,si de la gura,nu trag.O viata am,si tot am tras,si cu nimic nu am ramas.Am vazut ca pe pamant,averile se duc in vant,vantul le sufla,si inima ramane muta.Iubirea e averea mea,si copii dupa ia,atat cat traiesc eu viata.De multe ori e amara viata,dar eu vreau numai dulceata,sa ma tina toata viata.Averea adevarata nu este cand ai lumea toata,ci cand tu pentru lume,esti o avere,toata.Cand scriu despre mine,vreau sa ma simt putin mai bine,ca numai eu ma stiu pe mine,cel mai bine.Nu ma lupt sa-mi fac avere,ma lupt sa am putere,cand fiarele pe mine se nadeie.Averea mea e lumea toata,de toate mie imi fac parte,chiar daca sunt numai in carte.Ma lupt sa cred ca am putere,chiar si atunci cand am durere,si nimeni nimic nu-mi cere,eu dau cu placere.Tot ce am strans si-am adunat,toate s-au spulberat,si in pulbere s-au transformat.Acum de nimic nu-mi pare rau,de toate-mi randuieste Bunul Dumnezeu,ca imi cunoaste sufletul meu.Atat doar mai astept,putere de sus,sa pot sa rezist,putin,viata sa o traiesc!Nu jur,ca nu fur,un flutur.Pacea sa domneasca in inimile tuturor.A tuturor celor ce am avut acest nespus de mare har ca sa credem,si in Numele caruia oricine va crede,va putea fi mantuit.Va aduceti aminte de cuvintele Domnului care zicea ca,n-am venit sa aduc Pacea,ci mai degraba dezbinare.Acum aceste lucruri le stiti,"in lume veti avea necazuri,dar indrazniti,"caci Eu am biruit lumea.Nu va lasati atat de usor clatinati in inimile voastre,cel putin voi care aveti harul de cititi aceste randuri,care va indeamna din nou sa nu slabiti,ci sa cresteti in putere.Feriti-va de tot ce vi se pare rau.De aceea suntem ocarati,pentru-ca avem nadejdea aceasta,a invierii pe care ei nu o au,s-au cei mai multi din ei si-au pierdut-o,pentru-ca sau uitat la fata omului.Pui de naparci,pentru ce vreti sa fugiti de mania viitoare"De cateva zile incoace gura nu-mi mai tace,cautand macar un pui de Om pentru a se pocai.Toti gresim precum Eva.Cu voia repet si eu.Inainte de a merge sa iti ceri iertare,sau chiar te rogi lui Dumnezeu sa te ierte,trebuie sa te rogi si sa-ti dai seama,nu e deajuns sa te rogi si apoi sa mergi si sa pacatuiesti iarasi.Trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale,si apoi sa fii iertat.Ai mila de mine,Dumnezeule,ai mila de mine!Caci in Tine mi se increde sufletul,la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare,pana vor trece nenorocirile.Toti gresim,si toti platim,mai devreme sau mai tarziu,si apoi murim.Sunt pe faza permanent,zilei i raspund prezent.Asa sunt,cum sunt,cum am fost nu mai sunt,si cum voi fi,Domnul a stii!Nu sunt eu,e doar umbra mea,care va disparea si ia,candva.