Du-te in truda ta,visule…

Du-te in truda ta,visule.M-am apucat si am cercetat toate lucrurile cu gand sa inteleg,sa adancesc si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.Eclesiastul,cercetand lucrurile unul cate unul,ca sa le patrund rostul;iata ce-mi cauta si acum sufletul si n-am gasit.Din o mie am gasit un om,dar o femeie n-am gasit in toate acestea.Numai iata ce am gasit:ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana,dar ei umbla cu multe siretenii.M-am cercetat,nu m-am certat,am gimicat aluat de mine preparat.All i’m sayin!Vreau sa ma cunosc mai bine,si fac competitie cu mine,chiar daca,sunt mai buna ca tine.Precis ca ai sa zici,s-o crezi tu,esti mai nebuna ca mine.Dar totusi vreau sa ma cunosc,sa nu-mi pierd timpul,cand umblu pe jos.Cu capul in nori,sunt de multe ori.Stiu cine sunt,si ce mananc,cateodata ma scobesc si in dinti,ca nu suntem sfinti.Am venit cu un scop,sa dau la lume frumos,cand ma doare la mijloc.Si cand ma duc,ma duc sa ma joc,ca viata oricum e un joc.Castig si pierd,ca pana la urma,pe toate le pierd.Un singur joc imi place sa ma mai joc,sa ma iubesc cu foc.Si la joc,ma intorc sa nu ma rastorn,sa raman fara horn.Cu cine sa fac competitie,toti au restrictie de intuitie,si raman cu perchezitie,de adjustitie.Asa m-a facut mama mea,si nu ma intereseaza ce zice lumea.Va dati seama,sa ajungi pana aici,cat a trebuit,intru-na sa te tot ridici,sa nu fi muscata de furnici.Si ma tot ridic,ca mananc tot ridichi,sa ma curete la rinichi,sa nu am pietri,mari si mici.Dar tot mai sus ma ridic,si cu usturici,mai sus de turturici,in tara unde este tot urzici.Nu vreau bici,nici besici,ca sufar si de tremurici.E greu sa mai rezistati,stiu,de pe pielea mea,ca e batucita,vai de ea.Sa va spun inca ceva.Nu ma iau dupa nimenea,cum imi astern asa dorm,om sa fiu,si tu domn,eu vreau sa ma schimb,doar atunci cand eu dorm.Ma intorc de pe-o parte pe alta,si competez cu cealalta.Am ascultat sfaturi de viata,ca ce te doboara,te pune din nou pe sfoara,ca si viata te masoara.Sfaturile de viata imi da mie peste fata,sa invat cum sa stau mai in fata.Acordul melodiei sufletului pierdut in nimic rasuna absurd si difuz.Mai rau e sa simti nimicul si sa nu-l intelegi si sa nu iti dai seama de unde a provenit si in ce suflet a rasarit.Trecand nesimtitor,timpul se ataseaza de prima mea privire.Ai imbratisat caldura vorbelor mele,cuvinte de iubire.Scriu cu experienta din minte,dar nu scriu despre ele,ci doar afara din ele.Nu am cunostinte de stiinta,am vointa,ma pocaiesc sa ma cunosc mai bine.Recunosc ca nu cunosc,dar nu ma strofoc,nici nu ma sufoc,ma pun sa invat,mai multe sa cunosc.Numai Dumnezeu ma cunoaste pe mine.Multe eu am cercetat,dar cu toata truda,pace nu am aflat.Am umblat prin lume,dar numai cu Domnul eu m-am impacat.Chiar acum m-am socializat cu mine,despre mine,ca nimic nu-mi apartine.Totul vine si pleaca inapoi de unde vine.M-am cercetat,si nici un paduche nu am aflat.I-am multumit lui Raveca,si mi-a raspuns tot Eca,ca mai vrea sa mai bea,la o vorba din vizualizarea mea.Sociala si amabila,bine si cauzabila,dar plina de maturabila.Asa e viata,visurile vin si pleaca,si nimic nu agata,doar te desghiata.Vorbim mai tarziu,iti spun ce vis am visat,cand eu m-am sculat.I call you tomorrow.Acum ma duc sa visez pe ulicioara,si sa vad cum pasarelele zboara.Cu un vis frumos v-am lasat,sa nu uitati,de unde ati plecat.Vis luminat!