Crizanteme flori de amintiri…

O amintire ce ma duce departe in trecut,din prima zi a clasei intai,pe 15 Septembrie,1965,aveam doar 6 ani.Ca fiecare copil,duceam flori la invatatoare,si cum nu aveam bani de flori,mama mea mi-a facut un buchet de crizanteme violete.Ce bucurie pe mine,chiar mi-a placut scoala!Eram foarte incantata ca pot sa duc si eu un buchet de flori la invatatoarea Mihut Teodora.Au trecut 59 de ani de atunci,dar amintirea de atunci a ramas tot proaspata.Si cum azi eu mi-am cumparat crizanteme de Craciun,am impletit un buchetel de crizanteme colorate,si m-am gandit la mama mea.Viata trece,amintirile raman,si eu ma bucur acum pe deplin,crizantemele imi da senin.Traiesc copilaria,dar nu se mai intoarce nicidecum.Am avut o fotografie in prima zi de scoala cu buchetul de crizantime in mana,dar nu o mai gasesc.Acum la 65 de ani,am facut un buchetel,sa ma vedeti ce mandra sunt de el.Respectul si omenia,m-a cucerit cu bucuria.In gradina Domnului sunt multe flori,crizanteme,garoafe,trandafiri,panselute si de culori mii,dar dau mireasma numai cele vii.

Welcome to San Francisco…

Sanatate tuturor,traiasca tot poporul,traiasca Romania.

Candva,am fost o fata de-o schioapa…

Candva,am fost o fata de-o schioapa,acum am ajuns schioapa si mioapa.Schimbata de anotimp,am stat fata in fata cu mine,si am vorbit cu mine.Candva,undeva,la o masa,am mancat halva,in cinstea ta.Am vrut sa plec la hora in sat,si drumul m-i s-a incurcat,si am ajuns in alt stat.Imi era mai mare dor,sa ajung la hora in joc,si sa-i intalnesc pe cei ce joc.Hora nu sa format,ca nimeni nu a stiut de jucat.Si am tot plecat,mult de tot m-am indepartat,si prin trecut am tramversat.De cand ma stiu eu mica,si pana am ajuns pitica,am tot vizionat sa fiu o puternica.Am trecut prin filmul vietii mele,sa vad daca mai are zabrele.De fatuta am scris draguta,tot ce mie mi-a venit in cap.Si cum timpul a trecut,tot mai mult m-am indepartat de trecut.Am avut o tinerete,asa cum se povesteste.Nu am fost o zana,dar ca si copil,am fost buna.Acum eu le-am descifrat,cand am ajuns in alt stat.Multe am facut,multe nu am facut,si cate as fi vrut,nu am putut.Trebuia sa ajung la varsta asta,sa imi ridic din nou galeata,si sa privesc din nou in ea,ca sa-mi vad figura mea.Da,mult s-a schimbat,de cand apa din fantana nu am mai tras.Credeti-ma am visat!Un vis adevarat,si aici l-am depanat.Multe au fost cu folos,dar de multe nu am avut nici un folos.Nu cred ca 65 de ani e mult,dar am si uitat ce am mai facut?Am facut prunci,si numai patru la numar,am muncit pana m-am spetit,si acum m-am morcovit.Durerile le-am si uitat,ca azi eu din nou am invatat.Am fost si m-am plimbat,si cu cainele m-am consolat.Ca sa treaca timpul iute,dar nu vreau sa se stramute,vreau ca viata sa ma sarute.Azi intradevar m-a sarutat viata,ca i-am spus buna dimineata.Trebuia sa ies din casa,sa mai scriu o intamplare.Povestea a fost sa fugi,departe de mine sa ma dau mare.Nu-s scriitoare,dar sunt multumita ca am onoare.Si viata m-a adus pana aici,ca sa scriu eu de frunzis.Prin frunzis a fost frumos,cateodata a fost spinos,alteori intunecos,dar am vazut si soarele frumos.Cred ca de acum,mi-am descoperit meseria mea,si pana mor,o sa lucrez la ea.In viata nu primim intodeauna ce vrem.Oricat ne luptam,o data mai si picam.Dar pana mai pot,ma bucur cum eu le scot.Daca nimeni nu ma scoate afara,o sa ies eu si pe sfoara.Filmul ce eu acum l-am vazut,era despre cum sa nu te dai batut.Si in incheiere a spus,ca nimic din tot ce facem pe pamant nu ramane pierdut.Eu nu am scris ca amintirile sa nu se piarda,am scris ca tu sa nu te dai prada.Am inteles de ce trebuia sa ies din casa,sa mai fiu putin isteata,sa mai scriu ceva de viata.Dar este foarte interesant,ca de fiecare data,am mai avansat.Viata tu esti buna dar si rea,ca tot ma tii la scoala ta.Diploma de viata o voi lua,numai atunci cand voi pleca.Povestea mea inca nu s-a terminat,ca eu sunt tot prin stat.Sunt aici,unde pot prinde unde mici,si nu ma disturba de la scris.Am si uitat unde am ramas.Bine,prunci multi,nu au fost multi,dar candva au fost marunti,si acum au crescut mari,si se dau si veterani.Cinstea e a lor,eu doar sunt mama lor.Nu ma laud,ma aplaud,ca am trecut eu detrelaud.Adica cu cantare de marire,care m-a marit pe mine.Nu am nici un merit,doar ce prind din credit,sa ajung la merit.Si astea au trecut,multe drumuri,munti si vai am strabatut.Dar le-am trecut.Daca papuci ar putea inregistra,cati kilometri am batut pe cararea mea,as ajunge sa prind o stea.Nu pot sa sfarsesc povestea,ca atunci m-i se duce vestea,si nu stiu cine m-a credea.Asa povestea va continua,pana s-a sfarsii viata mea.Am multe seriale sa va povestesc,pana nu intepenesc.Daca le scriu acum toate,ce ma fac eu peste noapte,cand nu pot sa dorm.Doar asa cate putin,sa va tina cu gurile cascate,si unghiile muscate.De fiecare data,o fac eu lata,ca beau apa plata,si ma tine curata.Pot sa spun ca am avut o zi buna,cu lacrimi in ochi am si ramas.A fost minunat,o sa mai vin si altadat.Acum plec,ca am transpirat,si apoi din nou la alergat.Asa imi trece viata,pana vine dimineata!Am fost undeva si m-am intors candva.Candva,toate se vor termina,aici e speranta,acum totul este bine,aceasta e iluzia.Candva pe nesimtite,imi trec niste ganduri interzise,care vin incet,si apoi se amplifica mai tare,pana cand candva,nu mai aud nimic.In viata fac ce vreau,candva nu o sa mai fie asa.