Amintiri de iarna,din Bujac-Arad

O amintire din 1969 decembrie iarna.Eu aveam 10 ani si sora mea Emilia 15 ani.Era o iarna grea,zapada mare in Bujac-Arad si noi doua trebuia sa taiem lemne cu firezul,pe capra de taiat lemne.Am avut aventuri si aventuri,sa nu va spui,ca ma spui.Aveam o camera facuta din chirpici,pe jos era de pamant frecat cu balega de cal si paie.Peretii aveau trestie amesecata cu grau.A incoltit graul pe pereti.Tot ce aveam in camera,era un spoiert,soba,sau cum se mai zice cuptor.O masa si doua scaune,un geam si o usa.De jurul peretilor aveam paturi de lemn cu dricala cu susorci si perini din pungi de hartie cu susorci de porumb.De restul,se scrie mai departe.Dar am trait sanatosi si cuminti,si nu ne-am spalat nici pe dinti.O viata fara compromisuri,dar plina cu visuri.Sa nu va spun,ca mancam atata magiun,ca ne ajungea pana la Craciun.Am taiat lemnele,si le-am bagat la foc,sa nu murim daloc.Biata viata,ne-o zgariat mult la mate,ca am vazut tot ace.A fost atunci,mult,prea demult,si sora mea,acum zace,in mormant.Au trecut,si au mai trecut,si multe multe,au disparut.Multe s-au deslipit,multe s-au lipit,si din nou le-am intocmit.Poze din Bujac,luate de pe googale,si transformate pa nalugal.Viata de atunci,ca acum,e acum.