Sa mancam usturoi,sa nu facem taraboi…

Am pus ceapa si usturoi pa stiuca,si gura imi pute ca o ciusca,cand tragi din pusca.Sa imbatranesc frumos,manc bine si gustos.Si daca sunt putin cam gros,ma intorc si sunt falos.Ce are omul de la viata?Ca sa poti sa-i faci fata,nu trebuie sa stai pe ata.Atat din viata mi-a ramas,sa ma port frumos ca si-un soldat.Viata pe mine m-a incercat,dar in picioare am ramas.Privirea in sus,si-mi vad da drum!A mele cuvinte sunt prea usoare ca greutate,pentru ceea ce-as vrea sa  mentionez.Insa invat,din lumina stelelor si din rasaritul soarelui.Zilele astea ma inspir din natura,fur ganduri si vise de la oamenii ce ma inconjoara,cant un cantec de neuitat,un cantec de dragoste din vremea copilariei mele,pe muzica anilor ce vor veni,si ma plimb pe aleea gandurilor mele.Lucrurile nu se aseaza mereu pe fagasul pe care ni-l propunem,ele nu poarta haina implinirii,insa pot aduce raze de zambet pe fetele noastre,chiar daca nu ne implinesc.Din buchetul parfumat nu este cea a dezamagirii,ci cea a sperantei si a dorintei de a face din noi oameni mai buni.In fiecare zi invatam sa ne bucuram de noi insine,de a trai,de a canta,de a ne bucura de lucrurile mici ce isi croiesc drum printre actiunile noastre de zi cu zi.Privesc partea plina a paharului fiindca orice gol trebuie umplut.Vom deveni mai rezistenti si vom invata din greseli.Pe scurt,viata merge inainte,noi mergem inainte,cu bune cu rele,cu ganduri,cu planuri,bucurii,tristeti si cantece.Iar eu,continui sa contemplez viitorul,unul in care eu si cei aproape de mine vom continua sa ne bucuram de tot ce se intampla.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta.Sunt clipe in care inca mai sper sa imi revin,sa ma calmez,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Am alte lucruri de facut acum.Lucrurile sunt asa cum sunt intr-o tara unde nimeni nu mai are timp.Pe aici,eu stiu voi mai trece din nou.Am trecut prin zile bune sau chiar si zile grele,am trait viata asa cum am primit-o,am plans,m-am bucurat,am fost nemultumitoare dar si multumita.Am fost inconjurata in acest timp de o viata de oameni cu adevarat deosebiti,cu suflet mare si i-am multumit lui Dumnezeu.Am invatat ce inseamna sa traiesti fara sa stii ce vei face a doua zi.Nu fii trista Raveca,zambeste si iubeste ca viata e un dar.Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.Cu totii stim ce e viata.Da,te nasti,traiesti si apoi mori.In anul 1997 eram aproape de moarte,nu am mai vrut deloc sa traiesc,deloc,am trecut prin atatea probleme caci am fost intr-o asa de mare depresie ca nu stiu ce mare rau as fi vrut sa imi fac.Dar de atuncii anii sau scurs,si asa de repede ca nu stiu cum de am rezistat atatea incercari.Si stiti voi,un val cheama alt val,dar in ceasul cel mai greu,Dumnezeu m-a salvat.Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,cum sa traiesti frumos cum poti frumos sa mori.Invata de la nufar sa fii mereu curat,invata de la fluturi sa nu fii suparat.Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea,invata din durere vointa de-a spera.Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,invata de la toate ca totu-i muritor.As putea sa scriu atatea experiente din viata mea,unde si cum am invatat sa scriu si sa citesc,si mai mult ca atat sa ascult din experientele pacientilor mei pe care eu ii ajutam cand lucram in spital.Dar timpul a trecut,experientele raman,noi tot invatam,si asa in fiecare zi ne cultivam.Cred ca nu v-am plictisit cu povestile mele,dar ori cum acum cunoastem in parte dar atunci vom cunoaste pe deplin.Am spus aceste lucruri,pentru ca bucuria mea sa fie in voi si bucuria voastra sa fie deplina.Acum va servesc cu un usturoi,sa fiti de bun soi!Pita neagra cu unsoare,ceapa,usturoi si rosii,sa te tina bine pa picioare,sa nu mori da foame.Sanatate ca-i mai buna decat toace.Parca tot mai greu imi este,am pierdut mult,dar ma supun.Multi au plecat,eu inca am ramas,dar nu va zic bun ramas.Mi-e dor de mama,de tata,de Camelia,de frate si sora,si cei ce nu mai sunt in hora.Dana,Adriana,si Elena cosanzeana,care a cantat banateana.Nu mai e nimic la fel,ca de altfel,nu mai simt nimic la fel.Pe toti i-am pomenit,si cu o reteta de la mama,nu m-am deslipit.Cat timp traiesc nu ma despart de leacurile babesti.Doar de curiozitate,eu le pun aici pe masa.Mamicuta mea,m-a invatat asa.Cand ai guturai,sa manci un samurai,adica un usturoi.De tensiune,amaraciune,slabiciune.Eu nu ma dau inapoi de la usturoi.Ma scarpan in cap acum,si ma ung cu usturoi.Cand am fost mica am baut o cana de petrol,dar nu a fost alcohol,mama mi-a zis ca petrolul e bun la mate,si te face chiar si creata.Eu am fost si creata,si curata la mate.Sunt multe si marunte,dar sa le punem pe frunte.Ceaiuri,malaiuri,anti virusi,si papirusi,de o bunatate rara.Ceai de tei,de musetel,si coada de soricei,ceai de zahar ars,atunci cand esti tare ars,untura de purcel,de gaina si albina,nu stiti voi cate stiu eu.Capul meu este o carte,acum ma intoarce.Cand am fost mai mica,nu am vazut nici o tablica de medicinica la noi in ulicica.Cand am vrut sa vad cum mor,am dat tot de noroi.Pe unde am umblat,numai plante de medicinat.Asa am crescut eu mare,de am putut sta pe picioare.Eu totdeauna la mamica am fugit,ca ea leacurile imediat le-a si gasit.Comprese de fiecare,de cartof,de varza,de usturoi,dai intru-na tipa trei,am uitat sa spun de tei.De otet de mere,imbinat cu pere,te curata la fiere.Daca toate acestea sunt din strabuni,noi nu ar mai trebuii sa fim ne buni.Dar omul cat traieste,ori invata,ori se nimiceste.Eu am vrut ca sa invat,nicidecum sa ma nimicesc.Fiecare face dupa capul lui.Unul in felul lui,altul de cum tu-i spui.Eu m-am gandit bine,ca tot ce scriu sa iasa bine,sa ne ajutam unii pe altii,ca asa se cade bine.Acum stiinta este avansata,si multe carti sunt puse pe masa,doar sa avem timp de studiat.Putine v-am explicat,dar cred ca s-a meritat,si mai multe o sa va spun,cand m-ai aflu ceva interesant.Pe bune,am mancat numai leacuri bune,si cu o fotografie,eu am plecat!Leacuri bune sa mancati,de guta sa scapati,de microbi si paraziti,sa nu ramanem trazniti!Pentru o lume asa de mare,eu ma ridic in picioare,si va salut,pe fiecare!La multi ani,tot cu usturoi!