Asi fi vrut…

Asi,sa nu te arsi,fi vrut,dar nu sa putut,ma uit in urma,nimic nu am pierdut.Daca sa dus,nu a fost al meu.Nu vreau pacoste pe cap,vreau dragoste,daca n-ar fi pacostea,nu ar fi nici dragostea.Nu sunt fanatica,sunt carismatica aromatica.Am venit sa ma afisez putin,nu ma dau in spectacol,doar o indemanare mai mare la bine.Am auzit pe multi sa spuna,hai sa vezi,si sa nu crezi,ce realizari mari am.Dar asa este,noi suntem asa,fratiilor.Inchide-te in camara ta si spune-i Domnului,ce nu ai vrea sa stie nimeni,spune-i doar Lui.Daca as stii eu ce ma mai asteapta,dar nimeni nu stie ziua ce il marcheaza,doar sta si ofteaza.Si daca as putea stii,la ce ma mai intereseaza,ea ma intersecteaza.Vreau nu vreau,nu am gologani,si nici buzdugani,nu pot sa cumpar sanatate,daca eu nu am.Trebuie sa ma multumesc cu ce am,altii nu au nici ce eu am.Totdeauna ma uit in jur,nu vreau pe nimeni sa-i injur,eu nu ma jur ca nu o sa fur.Nu stiu prin cate m-ai trebuie sa trec,de toate ma pestrec,vrei nu vrei trebuie sa treci.Prin cate am trecut,eu eram moarta de mult,si cate am indurat,nu am cuvinte de explicat.Toate acestea m-au intarit,dar am si inebunit,dar numai asa le-am acoperit.Nu stiu cat mai am de rezistat,lumea inca nu s-a terminat,multi sunt care au picat.Acum vorbesc despre mine,ca nimeni nu ma stie,chiar si Dumnezeu mai vrea sa stie multe despre mine.El atat imi lasa,cat pot eu sa duc pe cocoasa,si ma scoate El cand vrea din casa.Fiecare se intreaba ca si mine,Doamne ce mai vrei si de la mine?Sa ma curatesti,sa ma calesti,si tare sa ma otelesti.Fa-ca Domnul ce va face,o sa le car pe toate-n spate,pana o sa stau pe spate.Omul cand moare nu sta pe fata,trebuie sa fie asezat pe spate,ca lumea sa il vada drept la fata.Nu vreau sa scriu sa va depresati,vreau bucurie si sa va alintati,azi,nu maine,sa nu regretati.Mai am si eu zile,nu se desprind deloc de mine,sunt ca o raie,vreau tot pe mine.Stiti ce este cel mai frumos,ca eu nu ma las jos,imi pun palaria si merg tot pe dos.Adica tot pe jos,ca sa uit cand sunt intoarsa pe dos.Ma mai bucur eu putin,nu beau nici palinca si nici vin,dar ar trebui sa beu,ca si in Biblie scrie,cand la om ii este greu,sa mai bea putin de vin,sa-l intareasca cand ii este greu.Oricum eu nu beu,eu bonbaneu.Trebuie sa ai talent,ca sa vezi cat ti-e de greu,poate mai rezisti de-un leu.Pasarelele pe aici,mi-e imi canta,hai sa te ridici,nu mai sta pe aici,mai umbla putin,sa nu te strici.Singurele pasarele,ma incurajeaza sa zbor ca ele,si sa nu-mi port grije de necazurile mele.Asa cum se zice,ajunge zilei necazul ei,tu dute si mai mananca niste mititei,sa te bucuri daca vrei.Multe vreau,si asi mai vrea,depinde de incercarea mea.Cred si spun cu tarie,le-am incercat chiar si vie,ca moarta inca nu am ajuns,eu sunt tot vie.Doar un pastel,am scris eu nitel,sunt un prichindel,si plec sa fiu de otel.La reventind-o,pana o mai poti,daca nu,intinde-o!Colaborez,cu mine,si despre mine.Nu de multe ori viata iti scoate in cale,un talent la scris.Pentru cei care nu ma cunosc in virtual,numele meu este Raveca-aka-Eca,litera greceasca(R)cu care incepe cuvantul,ce denumeste sufletul,dar si pe acela care vorbeste,si celui ce stie sa asculte.Atunci cand nu scriu in lumea mea,in lumea reala,sunt un om ca toti oamenii,o femeie ce lucreaza si colaboreaza cu ea.Scriu de emotii,rodul imaginatiei mele din zorii zilelor,ca atunci cand scriu cu stiloul pe hartie,exact cum apare si pe blog,chiar daca unora li se pare ciudat.Imi plac fotografiile alb-negru pentru ca ma duc cu gandul la vremuri trecute,la emotii si melancolii,la timpuri pe care in graba noastra,nu le-am intelege,amintiri atinse de acea umbra desueta.De altfel am o fotografie care are peste 100 de ani,a apartinut strabunicii mele.De altfel imi place sa readuc tema timpului trecut in colaborarea emotiei din prezent.Scriu ascultand muzica,si aleg muzica dupa frumusetea unor cuvinte.Sunt versuri in cantece care mi-au scos la lumina amintiri de nedezlegat.Dincolo de scriere si colaborare,imi place ca ceea ce scriu sa transmita reactii de la lacrima inspre inima.Colaborez cu cuvintele care striga,desi nu sunt scrise niciunde,care sunt sapate in piatra si raman,din carne si din suflet.Eu sunt dintr-o bucata,am tras si la lopata,dar m-am saturat sa mai astept,pe lumea toata.Nu stiu cine esti,nici cat o sa mai cresti,dar cred ca imi lipsesti.Cine esti,cine sunt,eu acuma ma pronunt.Despre mine stiu ca sti multe,dar nu stiu cat de mult stiu eu despre tine.Nu te urmaresc,chiar daca tu ma urmaresti,o sa afli mai multe despre mine cand ma intalnesti.Nu am vrut sa vorbesc despre mine,ca ma cunosc foarte bine.Am vrut sa stiu mai multe despre tine,dar nu mi-ai dat ocazia,ca sa deconectat macazia.Cine esti,esti,fi fericit si invata singur sa te iubesti.Mi-am amintit de noi,sa nu facem mare taraboi,doar sa cantam la cimpoi.Imi amintesc de tine in fiecare zi,ca doar asa pot trai.Cine esti?Te las cu bine,cine esti,si peste timpuri,mereu sa ramai frumos!Carisma sa realizat si pe undele scurte din nou am intrat.Sanatate si am plecat.Fanatica nu am ramas,carismatica am invatat,sa fi bun curat cinstit ,doar asa vei fi fericit.Am incheiat acest citat,carismatici nu fanatici carismatici.Sa nu va luati dupa mine,ci doar dupa Dumnezeu.”Ii veti cunoaste dupa roadele lor”Matei 7:16