In Babilon...

Astazi ne gasim in momentului cand trebuie sa aiba loc nimicirea Babilonului si a locuitorilor lui.Desigur ca nimeni dintre crestinii de azi nu ar accepta sa se spuna asa ceva despre ei si despre biserica lor.Presentarea situatiei triste in care au ajuns tinerii din Israel,departe de casa parinteasca,departe de tara lor printre strainii,robi,in situati grele au luat o hotarire categorica de care s-au tinut chiar daca ii costa viata.Chiar daca ar fi sa mor voi trai in Babilon,dar nu ca babilonieni,ci ca un adevarat copil a lui Dumnezeu.Am fost creati sa ne inchinam.Nu exista nici un om care a nu se inchine la cineva sau la ceva.Tot ceea ce pune stapanire pe noi si produce frica si uimire declanseaza inchinarea.Asa a fost de la inceputul omenii,asa o sa se incheie istoria omenirii.Atunci cand cei 4 tineri din cartea Daniel au patruns in Babilon,ei stiau ca va fi o incercare a credintei lor.Aici totul era despre inchinare.Babilonul era cel mai frumos oras al lumii la vremea aceea.Inconjurat de ziduri groase de 40m,in lungime totala de 20km,8 porti dintre care cea mai frumoasa,Poarta Ishtar.De culoare albastra,impodobita cu randuri de lei si dragoni albi si galbeni,poarta Istar dadea in Calea lui Marduk,care trecea pe langa palatul lui Nebucadnetar si gradinile-i suspendate.Aceasta strada se termina in Templul lui Marduk numit Esagila si Ziguratul lui Marduk Etemenanki,Casa fundatiei Cerurilor si Pamantului,fostul Turn Babel.Ziguratul lui Marduk avrea 91 m inaltime si incepea cu 91 m la baza si urca in 8 etaje.Orasul avea livezi suspendate,sistem de canalizare si apa curenta,animale domestice de toate soiurile.Era un oras de sine statator.Cand incepea sezonul de inchinare,toate statuile rituale erau aduse cu vaporul sau pe uscat pentru a contribui la maretia sarbatorii.In acest context i-a adus Dumnezeu pe cei 4 ca sa i se inchine Lui in curatie!Astazi este randul meu...

CU CE RAMAI? - Traian Dorz

CU CE RAMAI? - Traian Dorz

Cu ce ramai din toate,
Spre cate-n lume-alergi,
Cu tine-n vesnicie,
Ce iei sa duci cand mergi?

Cu ce ramai din banii,
Pe care-i stringi zgarcit,
Cand moartea o sa-ntrebe,
Tu pentru ce-ai trait?

Cu ce ramai din cate,
Podoabe cauti si-mbraci,
Cand multi n-aveau nici zdrente,
Ci tremurau saraci?

Cu ce ramai din slava,
Desarta ce ti-ai strans,
Cand o sa vina focul,
Cu scrasnete si plans?

Cu ce ramai in urma,
Cumplitului pirjol
Cand toate-arzind,pleca-vei,
Sarac,nebun si gol?

Cand Domnul o sa vina,
Cu slava sau cu munci,
Cand tot ce-ai azi pieri-va,
Cu ce ramai atunci?

Vine primavara!

Cand nu mai poti,cara-te cu bicicleta.Sa uit de toate,mi-am cumparat o bicicleta.Toti vrem sa aflam secretul tineretii vesnice.Vrem sa stim cum sa facem ca batranetea sa nu ni se strecoare in suflet si in articulatii,cum sa ne pastram supli si in forma,cu suflet de copil si gandire matura.Dar pentru asta trebuie sa depunem oarece efort.Depinde de multi factori,de la felul cum abordam viata,la ce mancam si cata miscare facem.Depinde de ce oameni ne inconjuram si de care parte a paharului vedem,cea plina sau cea goala.In viata persoanele trecute de 50-60 de ani se considera deja batrane.Sunt persoane de varsta a treia care gandesc si se poarta intr-un anumit fel,se imbraca intr-un anumit fel."Mi-am trait traiul,mi-am mancat malaiul"e o vorba din popor.Simt primavara ca vine,dupa felul in care frunzele dau in muguri.Nu-i mare scofala,vei spune,stramosii nostri aveau semnele lor de netagaduit,si chiar si mamaie stia cand vine primavara.Sa continui sa lupti cu tine cu durerile de articulatii,de mijloc,de solduri.Sa alegi,fara ezitare,sa-ti vopsesti cu grija radacinile carunte,inainte sa ajunga de cinci centrimetri.Sa-ti ingrijesti zilnic tenul,sa dai culoare ochilor prezbiti si zambetului.Secretul tineretii,e o gena straveche.O femeie imbatraneste atunci cand incepe sa nu-i mai pese.Sa traim cum se cuvine,trebuie sa invatam mai intai sa murim.Altii cred ca trebuie sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi.Noi credem ca e imposibil,sa invatam sa murim vreodata.Mi-am pastrat zambetul si optimismul,indiferent de piedici,pierderi sau greutati.Si asta e tot ce conteaza,in definitiv.Fiecare schimbare aduce cu sine o gama complexa de sentimente.De la teama,pana la fericire,ele pot fi experimentate toate odata,oscilant sau crescator,depinde de structura sufleteasca a fiecaruia.In rest,vise amestecate in noianul de treburi zilnice.Nimic din ce a fost nu a ramas,nici macar un cuvant,iar in liniste,cern ganduri si dorinte fierbinti.Poate pentru ca tacerea se soarbe incet din cuvinte nerostite si alteori,cuvintele iau nastere intr-o tacere.In loc sa ma opresc,ma asez si ma odihnesc,ma apuc a hoinari iar pe carari de lumina dupa alte raspunsuri.Momentul acesta e plin de voiosie ca pot sa ma plimb cu bicicleta,si nu as putea trai vreodata fara ea.Sunt noianul zilelor sirag,ce aduce vremii dragi de primavara,multa iubire si speranta,si o viata mai frumoasa...

Oda bucuriei...

Oda bucuriei(An die Freude in germana)este o oda scrisa in 1785 de catre poetul si istoricul german Friedrich Schiller,cunoscuta mai ales pentru muzica pe care a fost pusa de catre Ludwig van Beethoven in a patra miscare a Simfoniei a 9-a.Interpretarea muzicala a lui Beethoven a devenit,fara text,imnul Uniunii Europene.Printre criticii de muzica,simfonia a 9-a este considerata cea mai mare capodopera muzicala a lui Beethoven.Beethoven,fiind surd atunci cand a scris simfonia,a avut nevoie de o putere mare de spiritualizare pentru a fi sigur de frumusetea simfoniei lui.Este o zi de duminica,o zi de relaxare,haideti sa ne incepem ziua cu Oda Bucuriei.Sa ne bucuram pentru fericirea noastra,natura inalta ode de bucurie catre Creatorul ei,in permanenta.Si noi ar trebui sa invatam,sa ne conectam la aceasta bucurie de viata.Si este o zi minunata!
Oda bucuriei-
Slava tie,stea curata,voie buna pe pamint,
Astazi te simtim aproape,Sol din Rai cu soare sfint.
Vraja ta aduce iara,pe popor linga popor,
Toti pe lume frati noi suntem,cand apari usor in zbor.
Cine a avut norocul,de prieteni buni sa dea,
Cine stie ce-i iubirea,langa noi cantind sa stea.
Fericit un suflet drag,te poate face pe pamint,
Cine n-a simtit iubirea,plece dintre noi plangind.
Milioane stringeti rinduri,tot mai sus urcand spre cer,urcand spre cer!

Adeseori esti trist si-ai vrea sa aflii...

Adeseori esti trist si-ai vrea sa aflii,
Al suferintei drum cand s-a sfirsi,
Ai vrea sa stii cea mai sfintita taina,
Cand oare,cand Isus va veni.
Nu dispera,nu dispera,
Cat timp Cristos e stinca ta.
Si vei uita suferinta,
Si fruntea ti-o va insenina.

Parea adeseori ca luntrea vietii,
Nu va putea ajunge pana la mal,
Cand valurile iti parea ca inneaca,
Credinta,mintuirea ta prin har,
Sa nu mai crezi ca esti uitat,
Isus din valuri te-a salvat,
Tu,te zbateai ne-ncrezator,
Dar Domnul este indurator.

Cand tinta ai fost sagetilor amare,
Pe drumul tau s-au presarat doar spini,
Amarul ti-a incoltit adesea in suflet,
Si n-ai avut durerea cui s-o spui.
Isus si atuncea Te-a inteles,
Si lacrimile ti-a cules,
O,pace tie calator,
Cu Domnul esti invingator.

Dar in curind s-a termina si drumul,
Nu mai e mult pe acest pamint strain,
Nu-ti va fi lupta o vesnicie,
Si scurte-ti vor fi zilele de chin.
Ce vei primi acolo sus,
Nu sunt cuvinte acum de spus,
Iar fericirea-ti va tinea,
Cu Isus in veci deapururea.

Fii tare,deci si-ti intareste pasul,
Pe-al vesniciei drum sa inaintezi,
Imbarbatraza-ti inima dar sora,
Si tot mai mult pe Isus sa-L iubesti.
Si acum la incheiere-ti spun,
Sa nu te mai opresti din drum,
Si trist iubita,sa nu fii,
Domnul in curind va reveni.

Rasfoind prin sertare...

 

Cand incercarile,prea grele,ni se par,
Si zilele,prea lungi,poverile prea mari,
Ne mangaie Hristos,El Se va arata,
Sa-Si ia,pe nori,Mireasa,sa-i stearga lacrima.

Cand vom vedea pe nori,fata lui Isus,
Necazul greu de-aici il vom uita.
Si doar privirea Lui,atunci,va lumina,
Deci,luptator,fii brav!Nu dispera!

Sub cerul furtunos,cand ranile ma dor,
De valuri incercat,cand stau far-ajutor,
E Cineva,in cer,ce stie chinul meu.
El vine,printre valuri,sa-Si scape fiul Sau.

Curand se va sfarsi al vietii greu suspin,
Vom trece,peste rau,in tara de lumini.
Acolo,vom gusta din slava lui Hristos,
Ispita va dispare,vom pune crucea jos.

Eu sunt tinar si voios,
De robie am scapat,
Bucuros il urmez pe Isus.
Eu calatoresc pe drum,
Inspre patria de sus,
Unde e fericire,pace.

A fi tinar este frumos,
A fi liber e mai frumos,
A fi tinar si mintuit,
Ai bucurii in vesnicii.

Eu sunt tinar,esti si tu
Vrei s-asculti Cuvintul Lui?
Vrei sa fii fericit ca mine?
Vino la Isus acum!
Te preda in bratul Lui
Bucurii vei afla doar la El.

Eu sunt tinar si eu stiu,
Caci Isus m-a mintuit.
Pentru Domnul Isus ma jertfesc.
Eu calatoresc pe drum,
Inspre patria din cer,
Unde e fericire,pace.

Nadejdea mea e Dumnezeu,Puterea Lui e mare
Prin dragostea si harul Sau,nadajduiesc si cant mereu
Caci a salvat sufletul meu din vesnica pierzare

O licarire-n infinit,e viata mea intreaga
Caci pentru mine s-a jertfit,Isus Cristos m-a mintuit
Si-o viata fara de sfirsit,de vesnicii ma leaga

Tarina trecatoare sunt,dar cred in nemurire
Caci Duhul Celui vesnic Sfint,imi da putere si avant
Sa pot pleca de pe pamint dincolo in stralucire

Sunt calatoare pe acest pamint,cu Domnul am izbinda
Mi-e calauza dreapta Sa,Doamne,Tu nu vei lasa
Nicicand sa cad in lupta grea,fiinta mea plapinda

In glas de ciocarlii duios,in vuietul de ape
In flori si tot ce-i mai frumos
lubirea sfanta a lui Cristos,o simt tot mai aproape

Eu am aflat in Creator,si pacea si menirea
Stapin al vietii ziditor,tu mi-ai dat lacrima de dor
Sa Te iubesc,sa ma infior si sa-ti astept venirea

O vino,vino,mai curind,o vino mai degraba
Te asteapta mireasa plingand,in nopti de veghe asteptind
Ca s-o ridici de pe pamint,s-o duci la Tine in slava.



Nadejdea mea e Dumnezeu,eterna fericire
El e cu mine tot mereu,ma apara de orice greu
Mi-e scut si izbavire.

La bratul Lui sunt fericita,mereu ma ocroteste
Cu El voi fi mereu pazita,si chiar cand toti m-au parasit
El nu ma paraseste.

De-ar fi sa fiu lovita,sa rabd,pentru credinta
Bolnava pe pat de-ar fi sa zac,si nimanui sa nu-i mai plac
Eu sper in biruinta.

De ce sa plang cand crucea-i grea,Isus El ma conduce
Ramane in El nadejdea mea,si vesnic ma voi indrepta
Spre jertfa de pe cruce.

 Ne-om scutura ca pomii primaverii,
Ca albe flori cadea-vom la pamint,
Vasul de lut gusta-va ceata serii,
Dar sufletul va fi la Cel Preasfant.

Ne-om odihni sub razele de soare,
Ca griul holdei proaspat secerat,
Va putrezi farama trecatoare,
Dar griul vei pastra Parinte-nalt.

Noi vom zbura ca pasarile toamna,
Si frunze vechi cadea-vor pe carari,
Trup ostenit uita-vei ce e teama,
Cand sufletu-ti pleca-va-n spre-alte zari.

Si vom dormi ca griul sub zapada,
Ne-om linisti-n imaculatul ei,
Nadejdea noastra-n El n-are sa cada,
Vom invia cu primii ghiocei.


Din stralucire jos ai venit,
Si cu iubire,m-ai mantuit
Am oare dreptul nepasator,
Sa stau Isuse la al Tau izvor ?

Chiar lumea-ntreaga de m-ar chema
De Tine Doamne,nu m-as lasa
Esti fericirea,si dorul meu
Esti Doamne totul,si eu al Tau

Izbit de valuri si parasit
Cand n-am pe nimeni si sunt pierdut
In grea durere cu Harul Tau
Doresc Isuse sa-l simt mereu

De urc in viata sau de cobor
Trec prin lumina sau trec prin nor
Te simt aproape si-s fericit
Caci sunt de Tine calauzit

Si daca viata-mi va oferi,
In lume multe din bogatii
In fericire nu voi uita
Caci ti-ai dat viata pe Golgota!
 
Intr-o zi cand viata voi sfirsi,
Eu voi zbura,
Spre albastrul si seninul Cer,
Eu voi zbura.

Eu voi zbura spre glorii,
Cand viata jos voi termina,
Eu voi zbura.

Cand pe tarmul mării de cristal,
Eu voi sosi,
Voi vedea pe sfintii Tatalui,
Si pe Isus.

Voi canta la masa Mirelui,
Eu voi canta,
Si voi sta la dreapta Mirelui,
Acol’ eu voi sta.

O,ce simtire,L-am pe Isus;
Asta ma face asa voioasa,
Ca sunt mosteana al cerului inalt,
Si mintuire ca am aflat.

In veci canta-voi ca-s fericita;
Acum prin Isus sunt mintuita;
In veci aceasta voi canta eu;
Laud pe Isus ca e al meu.

Inima mea cu bucurie,
Cu Isus una vrea sa fie,
Pacea-I in mine locuieste,
Harul Lui ma inveseleste.

Ce fericire,pace sfinta,
Pe bratele Lui am odihna.
A sti,e bine,o stiu si eu,
Isus,Viata-mi este al meu.

Cand viata mea e gata si-alergarea s-a sfarsi,
Spre orasul cel de aur voi pleca,
Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,
Si pe Isus ce ma cheama-n tara Sa.

Gandeste-te la glorii ce te-asteapta sus in cer,
Gandeste-te la Isus,ce-a murit si-n locul meu,
Gandeste-te la slava ce te-asteapta-colo sus,
Predati viata astazi Lui Isus.

Bogatii nenumarate voi vedea acolo sus,
Si pe strazi de aur voi umbla cu El,
Fata-n fata in marire pe Isus iL voi vedea,
Si cu sfintii-I voi da slava ne-ncetat.

Sunt in fiecare zi cu Isus,cu Isus
Aproape-i simt prezenta Sa
Si-mi vorbeste in cuvinte sfinte
Si alunga necredinta mea.

In fiecare zi eu sunt cu Isus
Cu Isus,cu al meu Domn
In fiecare zi eu sunt cu Isus
Si voi merge in orice loc cu El.

Sunt in fiecare zi cu Isus
El poarta greutatea mea
Cu povata Sa El ma conduce
Si sunt scapata de cursa grea.

Sunt in fiecare zi cu Isus
Desi eu nu Il pot vedea
El mi-a spus,Voi fi in veci cu tine,
El ea fagaduinta Sa.
 
Ce bucurii vor fi atunci,
Cand toti cei mintuiti,
In paradis,batrini si prunci,
Vor fi cu toti uniti!

O,paradis ceresc locas,
Tu ai din veci eterne temelii,
Tu ne inspiri de sus curaj,
Noi Te-asteptam cu dor ca sa vii.

Intr-un oras cu arbori vii,
Cu ziduri de smarald.
Cei drepti de-a pururi vor trai,
La Tatal preainalt.

La marea de cristal privind,
Spre Isus adorat.
Vor vietui toti preamarind,
Pe cel ce ne-a salvat.

Se duce viata ca un vis,
Pe marele necunoscut,
Pe oceanul vesniciilor,
Atatia au trecut.
Si tu vei trece,nu uita
Depinde cum te-ai pregatit,
Spre vesnicie vei zbura,
Spre infinit!

Esti pregatit sa zbori cand ceasul va suna?
Esti pregatit sa zbori cand El te va chema?
Esti pregatit sau nu,acum e timpul potrivit,
Intoarce-te si tu,ca sa fii mantuit!

Se duce viata ca un nor,
Si umbrele se duc si vin,
Iar noi zburam spre viitor,
Spre viata sau spre chin.
Spre slava cerului senin,
Sau spre adancu-ntunecos,
Spre vesnicie sus sau jos,
Spre infinit!

Si iata, Domnul va veni,
Cu slava vesnica pe nori,
Inconjurat cu zeci de mii,cu ingerii in cor!
Ca fulgerul la rasarit,
Si orice ochi Il va vedea,
Si-aceia ce L-au rastignit,Il vor vedea!

Tu nu pleci niciodata de la mine,
Si nici o clipa singura nu ma lasi,
Puterea Ta e taina ce ma tine,
Din cel dintai la cel din urma pas.

Nu sunt decat un abur ce se-nalta,
Un fir de praf indragostit de-o stea,
Dar Tu mi-ai pus in suflet o speranta,
Ce nimeni Altul nu mi-o poate da.

Au fost odata rauri de pacate,
Dar sangele Salvarii a scris NU,
Oricate-au fost eu le-am uitat pe toate,
Si bine stiu ca vrei sa uiti si Tu.

Tu nu ma lasi,nici nu ma uiti vreodata,
Strabat cu Tine munti inalti si lunci,
Eu n-am sa vad nici moartea niciodata,
Ci eu voi fi ascuns in Tine atunci.

Sunt fericita chiar daca vrei sa sufar,
Cand valuri vin si vanturi grele bat,
Plutesc pe ape ca un fir de nufar,
Pe care Tu-l pastrezi mereu curat.

Iti multumesc ca esti cu mine-n lume,
Iti multumesc ca ma iubesti mereu,
Iti multumesc ca Tu mi-ai dat un nume,
Ca-n Tine sunt si Tu esti Dumnezeu.

La o plimbare in aer curat...

O zi frumoasa pentru o iesire la aer curat.Eu si prietena mea Rodica am avut un timp frumos in aer liber...