Am cercetat,m-am cercetat…

Eclesiastul 7:25-29 M-am apucat si am cercetat toate lucrurile cu gand sa inteleg,sa adancesc si sa caut intelepciunea si rostul lucrurilor si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.Si am gasit ca mai amara decat moartea este femeia a carei inima este o cursa si un lat si ale carei maini sunt niste lanturi,cel placut lui Dumnezeu scapa de ea,dar cel pacatos este prins de ea.Iata ce am gasit,zice Eclesiastul,cercetand lucrurile unul cate unul,ca sa le patrund rostul;iata ce-mi cauta si acum sufletul si n-am gasit.Din o mie am gasit un om,dar o femeie n-am gasit in toate acestea.Numai iata ce am gasit:ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana,dar ei umbla cu multe siretenii.M-am cercetat,nu m-am certat,am gimicat aluat de mine preparat.Recapitulez nu capitulez.Fac perchezitie,nu competitie.All i’m sayin!Vreau sa ma cunosc mai bine,si fac competitie cu mine,chiar daca,sunt mai buna ca tine.Precis ca ai sa zici,s-o crezi tu,esti mai nebuna ca mine.Dar totusi vreau sa ma cunosc,sa nu-mi pierd timpul,cand umblu pe jos,cu capul in nori,sunt de multe ori.Stiu cine sunt,si ce mananc,cateodata ma scobesc si in dinti,ca nu suntem sfinti.Am venit cu un scop,sa dau la lume foc,cand ma doare la mijloc.Si cand ma duc,ma duc sa ma joc,ca viata oricum e un joc.Castig si pierd,ca pana la urma,pe toate le pierd.Un singur joc imi place sa ma mai joc,sa ma iubesc cu foc,ca toate o sa arda in foc.Si la joc,ma intorc sa nu ma rastorn,sa raman fara horn.Cu cine sa fac competitie,toti au restrictie de intuitie,si raman cu perchezitie,de adjustitie.Asa m-a facut mama mea,si nu ma intereseaza ce zice lumea,competitia e viata mea.Va dati seama,sa ajungi pana aici,cat a trebuit,intru-na sa te tot ridici,sa nu fi muscata de furnici.Si ma tot ridic,ca mananc tot ridichi,sa ma curete la rinichi,sa nu am pietri,mari si mici.Dar tot mai sus ma ridic,si cu usturici,mai sus de turturici,in tara unde este tot albici.Nu vreau bici,nici besici,ca sufar si de tremurici.Ce competitie mai vreti?Va compatimesc de nu va vedeti,de toate vreti sa mancati,dar in competitie nu vreti sa va bagati.E greu si sa mai rezistati,stiu,de pe pielea mea,ca e batucita,vai de ea.Sa va spun inca ceva.Nu ma iau dupa nimenea,cum imi astern asa dorm,om sa fiu,si tu domn,eu vreau sa ma schimb,doar atunci cand eu dorm.Ma intorc de pe-o parte pe alta,si competez cu cealalta.Am ascultat sfaturi de viata,ca ce te doboara,te pune din nou pe sfoara,ca si viata te masoara.Sfaturile de viata imi da mie peste fata,sa invat cum sa stau mai in fata.Daca ati invatat ceva,din toata lectia mea,competitia e toata a ta,si eu dupa ea.Nimicul se regaseste pretutindeni,in mine si in tot ce ma inconjoara.Acordul dramatic al melodiei sufletului pierdut in nimic rasuna absurd si difuz.Mai rau e sa simti nimicul si sa nu-l intelegi si sa nu iti dai seama de unde a provenit si in ce suflet a rasarit.Trecand nesimtitor,timpul se ataseaza de prima mea privire.Expresia fetei dezvaluie multe,chiar si recunoasterea sentimentelor.Sa nu te regasesti in nicio persoana inseamna ca esti unic,si un simplu trecator prin vamile vietii.Divinitatea este alaturi de sufletele extrasensibile.O atmosfera pasnica,in prezenta nemarginitului rasarit si apus ce atinge un camp verde si plin de flori albe.Real nu este nimic,ai rostit o avalansa de cuvinte.Picaturi ce umplu paharul vietii,cu mainile in aier,cu semne pline de manie si ura.Ai uitat cate culori are un curcubeu,din spre apusul aprins al sufletului tau.Ai imbratisat caldura vorbelor mele,cuvinte de iubire nesatula si pierduta.Mi-as dori o chilie goala,cu un scaun si o masa,sa-mi recapitulez viata.Dar nu e cu putinta,ma asteapta soroacele de tot felul,ma leaga fedeles si nu ma lasa in voia hoinarelii mele.Acum mi-as lua lumea in cap,si m-as tot duce.Scriu cu experienta din minte,dar nu scriu despre ele,ci doar afara din ele.Nu am cunostinte de stiinta,dar nu cunosc multe,chiar daca am vointa,ma pocaiesc sa ma cunosc mai bine pe mine,si apoi pe tine.Nu te cunosc nici pe tine,dar vreau sa cunosc,tot ce e bine,pentru mine.Recunosc ca nu cunosc,dar nu ma strofoc,nici nu ma sufoc,ma pun sa invat,mai multe sa cunosc.Vreau sa te cunosc si pe tine,ca recuosc ca nu te stiu prea bine.Recunosc ca numai Dumnezeu ma cunoaste pe mine.Acum recunosc,ma duc sa cunosc,ca sa cunosc,sa nu ma sufoc.Multe eu am cercetat,dar cu toata truda,pace nu am aflat.Am umblat prin lume,dar numai cu Domnul eu m-am impacat.Chiar acum m-am socializat cu mine,si am vorbit cu mine despre mine,ca nimic nu-mi apartine.Totul vine si pleaca inapoi de unde vine.M-am cercetat,si nici un paduche nu am aflat.I-am multumit lui Raveca,si mi-a raspuns tot Eca,ca mai vrea sa mai bea,la o vorba din socializarea mea.Sociala si amabila,bine si cauzabila,dar plina de maturabila.Asa e viata,sa nu mai crezi in nimeni,ca iti taie si ata.Vorbim mai tarziu.I call you tomorrow.