Emotie de toamna…

Un fir de iarba s-a uscat,in luna Octombrie am intrat,si am cules din calendar,clipe rebele.Am decojit totul de amaraciune,ca sa nu mai ai ce-mi spune,ca nimic nu-s bune.Nu ma gandesc la ce nu pot,nu-mi prididesc sufletul,am decupat simtirile de ceara,sa nu ma omoara,si le-am dat la moara.Mi-au ramas nervurile sa doara,si am agatat iubirile in cui,ca pe-o ebosa palida,neclara.Am mai sarit peste nenoroc,din piatra-n piatra,ca au dat foc.M-am saturat sa-ncalec pe himere,prinse-n raiuri efemere,ratacind al fericirii auster.Voi fi mereu in calea ta,doar o persoana trecatoare,dar din toata viata mea,am fost o visatoare.Oamenii stiu sa raneasca,port a fericirii masca,si stie bine si cum sa te-n veleasca.Am un secret de dat,nu uri toti trandafirii,findca unul te-a intepat,lasa timpul sa treaca,si bucura-te neancetat!Adevarata fericire,aici nu o gasesti,e sus in slavile ceresti.Un gand ca altadata ma apasa,ca timpul iute a trecut,peste mii si mii de frunze ce s-au vestejit,au cazut jos la pamant si au murit.Din emotie in emotie,am simtit o emotie de toamna,ori o lacrima cazand pe-o frunza de toamna,ca si eu am ajuns in toamna.Tot ce scriu,va ramane aici,in spatiu si timp,si in inimile ce pot sa le ating si sa le prind.Alegere,culegere si reculegere.Aleg sa gandesc,culeg sa traiesc,si ma reculeg cand nu inteleg.Ma descarc in cuvinte,si din ganduri traiesc.Ma hranesc cu iubire,cant de bunatate,dar viata tot ma loveste peste spate.De aceea sufar eu de spate,ca pun gandurile doar la spate.Le pun aici pe frunte,ca inima sa nu se incrunte,si sa ma tot ajute.Cand inima mea vrea sa ia foc,o lecuiesc eu,chiar pe loc.O duc in spate,o mai put si jos,si ne intelegem,la mijloc.Daca inima nu ma ajuta,era mai grea boala mea.Inima m-a inteles,cand la drum cu ia am mers,si ochii m-i i-am sters.Ma hranesc cu voie buna,dragostea sa fie buna,si eu sa nu ajung nebuna.Parale nu dau,ca nici doi bani nu am,dar doua parale,mai fac.Cu ce eu m-am hranit,de am biruit,si nu m-am prapadit?A fost un pic,de nimic,cu fistic.Din memoriile de viata,din povesti si cantece cum sa traiesti.Mancarea a fost buna,nu m-a facut nebuna,am ajuns si in luna,acum o luna.Tot neamul sa invete,ca viata te slefuieste si te randuieste.Rand pe rand,eu am aflat,mancarea mea,ce de la moarte de multe ori,pe mine m-a salvat.Dar mai am multe de invatat,si de mancare de mancat.Nu m-am saturat,gust putin din fiecare,ca nu cantaresc nimic pe cantare.Doar cant o cantare,sa vad ce gust are?Daca imi place gustul,beau si mustul,sa-mi tina si suflul.Cumparati,cumparati,si mancare la lume sa dati!Eu in dar am luat,si in dar voua v-am dat,sa va mangaiati!Prin cata incercare,si cata rabdare,m-a dus si calare,pe luna si duna,si din nou ma pune sa scriu povesti bune.Dumnezeu e mare,a avut cu mine atata rabdare,m-a ars ca pe un soare,m-a bagat si in caldare,sa simt ca ma doare.Dar Dumnezeu e si tare,nici nu mai stiu la cata incercare m-a pus,dar nu am putut sa trec nici o mare.Vreau azi sa va spun,cat de mare e Dumnezeu,ca a salvat si azi sufletul meu,si de la moarte m-a scapat mereu.Sa va zic si cat e de tare,mi-a dat un sut sa fug si mai tare,dar am picat de pe picioare,si m-a ridicat din nou,asa cat sunt eu o batoza,de mare.Bun a fost cu mine Dumnezeu,chiar si in ceasul cel mai greu,mi-a dat sa mananc bataie cat vrei.A facut ce a vrut cu mine,m-a batut,tot El m-a uns,si mi-a spus ca pot sa duc.Eu mult am plans,si tot El mi-a spus,ca harul meu iti este indeajuns!Nu i-am cerut nimic,doar i-am multumit,si de toate m-am pocait.Azi din nou sarbatoresc,din ziua cand am spus ca ma pocaiesc,si pe El o sa-l urmez,toata viata cat traiesc.Dar nu totdeauna am fost cuminte,mi-am mai scos si un dinte,si de par mult m-am tras,a fost cret si indestulat,nu s-a vazut nimic,cat a mai ramas.Multe palme,chiar mi-am tras,cu capul de tavan am dat,pana cand lectile le-am invatat,dar mai am inca multe de invatat.Din ziua de cand m-am nascut,mama mea mi-a spus,ca multe am avut de dus,dar nici ea nu stie cum eu le-am dus.Acum vreau sa va arat,cum eu am ramas,din ziua cand in lumea asta am intrat,si pana la anii astia,cum eu am tras,calare pa magar,dar tot am tras.Nu stiu cat pot sa mai trag,ca nimic nu imi mai este drag,doar de voi imi este drag,de aceea mai tot trag.Mai trag nadejde,pana frunzele nu se mai vestejeste,si sfarsitul se opreste,Raveca tot va povesteste.An dupa an,daca mai am har,sau raman fara hotar,pana ajung la liman!Sanatate tuturor,acum am venit sa scriu,pana nu mor.Mai stau si-intr-un picior,mai vad si chior,dar in natura tot ma strecor,cu un decor.Nu stiu cat mai am harul,sa merg cu magarul,dar ma bucur si cu cobzarul.Pana se sfarseste harul,chiar daca raman cu amarul,ma tot duc cu carul.Dumnezeu e bun,si in toate imi face un drum bun.E toamna dupa toamna,si tot asa mai multe toamne ani la rand.Si in fiecare zi,vezi frunzele cazand.Prin parc trec pasi nepasatori si toate,imi par desprinse parca din trecut.A mai trecut o zi,o clipa,aceeasi viata lunga,aceeasi toamna fara de sfarsit.E un timp frumos de toamna ruginie,sunt stranse roadele de pe campie,dar dupa cum au tot prezis prorocii,un alt guvern va numara bobocii.Pe drum mergeam alaturi,cu a toamnei melodie,tacuta se lasase cu seara peste vie,prin codrul de rugina.Era un susur dulce si ce frumos cantand,un cant ce in inimi se nascuse si apoi tot ele ni s-a frant.Am stat sa ne petreaca prin toamna,cand clipa vesniciei mi-o dai cu o privire.De ce in umbra glasul parea o amintire?Frunza de toamna de culoarea ruginie,toamna,toamna aurie,cu frunze ruginie.Doar pentru o clipa,lasa-ma sa visez.Da-mi mana doar o clipa,si vino cu mine in tacerea noptii,si linistea ce ne-nconjoara.Inchide ochii,si haide sa cantam cu vantul melodia vietii.Sa dansam cu soarele,si sa simtim cu sufletul,sa invatam sa vedem minunile,sa credem in ele,si nu in ultimul rand,sa speram.Vino sa zburam departe de realitate,pentru o clipa.In gradina mea am regasit si unele taceri,pline de curaj,in cuvinte rostite deplin.Iar eu,chiar privesc in ochi,fara teama,destinul.Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur,vezi cine te iubeste cu adevarat.Fii sincera cu tine si vei vedea ca sunt oameni care doar pretind ca tin la tine.Opreste-te pentru o clipa si gandeste,la acele fiinte din viata ta care te iubesc neconditionat.Imi aduc aminte de copilul din mine,de linistea din apropierea iernii,de frunzele miscate de vint,si apoi,liniste.Acolo chiar traiesti,la pas,ca mai nainte,aceeasi banca in frunze,dar intr-o alta toamna,ruginie.