Mie imi spun,omule…

Mica 6:8 Ti s-a aratat,omule,ce este bine!Si ce alta cere Domnul de la tine decat sa faci dreptate,sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?De-atatea ori mi-a fost rau,si nu am stiut nimic de ce imi este asa de rau.Putin mai tarziu am aflat,ca din nou supararea pace nu mi-a dat,si in boala din nou am intrat.Am intrebat pe unii si pe altii,sa vad cum se simt si altii,si raspunsul a fost la fel,ca al meu.De suparare,durerile zbiara mai tare,si vrei imediat o alinare.Omule sa pretuiesti,viata nu e o vesnicie,nu este batuta-n cuie,viata este ca o scara,te ridica,te coboara.Azi esti tanar si bogat,maine batran si sarac,dar nu uita,nici pe mine nici pe tine,viata nu n-e iarta.Din iubire am invatat,un cantec sa-mi cant pe plac,la dureri sa nu ma las.Un lucru stiu si imi ajunge,nu vreau nimeni sa ma inpunge,ca-mi ajunge.Cu bucurie si tristete,imi petrec a mele diminete,cu iubiri si frumusete.Cand vreau sa stiu un pic,ma gandesc ca sunt asa de mic,si cand nu mai vreau sa stiu namic,stiu ca sunt un bulgare prea mic.Si cu cat ma vad mai mic,Domnul meu este aici,si ma ajuta sa ma ridic!Iubesc din nou si din nou,ca sunt prea mic,si nu vreau sa ajung namic.Ajunge zilei,necazul ei,si eu merg pe drumul meu.