Singuratate in libertate…

Tot am ramas ca o papusica,singurica singurea,si toate se varsa pe pielea mea.Colo-n vale pe imas,am zarit un iepuras,si pasarele pe floras.Nu fac balet,nu cant la trompet,dar mananc bine,ciocolet.Am un pic de talent,dar nu il vand pe tablet,il modelez in talant.As vrea eu si un trabant,de ala gigant,sa intre in el mult talant.Am ascultat la unele piese,romanii au talent.Erau chiar si copii mici,si foarte talentati,dar si mult alintati,si geloasa de mine,uite aici,repede am intrat,sa va povestesc de talantul meu,cum pe mine m-a transformat.Am primit un talant,si am mai adus cu el alti doi talanti,ca talentul s-a deplasat,si eu singura singurica ca cucul,m-am cutreierat,si de oameni falsi am dat.A venit un om la mine,si m-a intrebat,ce gandesc eu,cand femeia pe mine m-a inselat,si cu altul a plecat.Eu m-am scarpanat in cap,si am zis,ce pacat,de un asa barbat minunat,nu se poate,sa fie adevarat.Si intradevar,nu era adevarat,doar el a vrut pe mine,sa ma bage in pacat.I-am facut cu mana,pe aci ti drumul,omule blestemat,de ce vrei sa-ti inseli nevasta,ce om nerusinat,si fuga fuguta,si-a uitat si sticluta,si era tare imbatat,ca intru-na s-a impiedicat.Din nou la Romanii au talent m-am uitat,si altceva am invatat.Sa nu te lasi ademenit,de nimeni niciodat,la lume le place tare mult,cand ceva rau s-a intamplat,si nu te uita niciodat.Morala este,nu te baga,unde nu-ti fierbe oala,si veziti de treaba ta,mai bine e sa faci asa.Stai cuminte in banca ta,si acoperete cu patura ta,sa nu fie vai de pielea ta.Doamne ai mila de noi,si scapa-ne de niste boi,nu vrem sa ramanem goi.O zicala zice asa,nu ma lasa Doamne,dar vreau pa Maria sa fie a mea,si faca-se voia Ta.Cerul e albastru,dar tu esti un balastru,si te crezi un astru.Iertati-mi indrazneala,a fost doar zicala,ca te duce cu tambala,si o iei cu tamblala,si mergi de-a vala ca oala.Se mai intampla uneori,sa primesti si puisori,si te arde si la subsiori,si te rogi,ca nu vrei sa mori.Cu grije cu tot,ramai in baloti,si tot te strofoci,ca nu mai ai nici chiloti bughigosi natrafosi si natragosi,cu gogosi.Va avertizez,romanasii au talent,te duce usurel si lent,ca un patent!Am talant si cu talent!Mai bine singurica singurea,decat sa-si bata joc lumea de ia.Si multe s-au mai implantat,dar le-am trimis imediat inapoi la cei ce s-au inholbat,si pe mine m-au acuzat.Am mai aflat ceva,si ala care predica,nu crede nimic,ca e doar o poveste.Asa v-am povestit si eu,dar credeti ce vreti si faceti ce vreti.Toti suntem singuri,dar nimeni nu ne intelege.Suntem singuri,dar nimeni nu ne cunoaste.Toti am venit in lume singuri,traim singuri si murim singuri.Avem familii,prieteni,dar cu timpul toti ne parasesc.Sunt singura,nu pentru-ca nu am pe nimeni,ci pentru-ca,nu pot sa spun la nimeni ce am pe suflet.Lucruri simple imi sunt indeajuns,nu-mi doresc nimic mai mult.Vreau si maine acelas soare,si sa iubesc mai mult.Nu vreau cuvinte de neinteles,vreau cuvinte cu inteles,si eu sa ma micsorez.Nu pot sa dezleg mistere nici himere,dar pot sa mananc niste mere si pere.Doar lucrurile simple le voi pastra,cand nori pe cerul albastru de voi avea,inima mea tot va canta.Orice vise voi avea,doar la lucrurile simple voi cugeta.Nu ma plang,dar sunt epuizata.Alergatura de zi cu zi,care m-au acaparat din nou,chiar si lucrurile simple ma prabusesc,sau cele in care a doua zi nu mai imi amintesc.Toate si-au pus amprenta pe mine.De ce nu dispari suferinta?Dar nu imi pasa,raman singura in suferinta mea,pentru ca asta e singura stare ce mi-a mai ramas.O viata,asa este,asta am eu.Toti avem momente bune si rele in viata,fiecare persoana reactioneaza in mod diferit.Nu exista o reteta universala pentru toate bolile,si tot asa nu exista un sfat uni­versal care sa ii mangaie pe toti bolnavii.Oamenii au nevoie de sfaturi in care sa regaseasca raspunsul la intrebarile lor,nu de sfaturi generale care nu ii ating.Unii reusesc sa treaca foarte usor peste orice problema cu zambetul pe buze,nu isi pierd increderea in ei,raman mereu optimisti.Este foarte important ca atunci cand ai o problema sa nu devii pesimist,sa incerci sa vezi partea buna a situatiei,sa nu abandonezi si sa cauti putere sa te ridici si sa mergi mai departe.Chiar daca uneori toate te coplesesc,chiar daca ai senzatia ca toate doar tie ti se intampla.Toti trecem prin diferite incercari in viata,mai grele sau mai usoare,dar fiecare cu un rost.Usor de zis,dar greu e de facut.Trebuie sa ai incredere in tine si invata sa iei lucrurile pe rand.Daca ai rezistat pana acum,cu siguranta vei face fata unei noi zile.Trebuie sa speri sa lupti si sa iubesti,sa mergi mai departe.Am invatat ca trebuie sa imi incarc bateriile inainte sa se descarce definitiv.Ca planurile se fac si se desfac si daca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ,cea mai buna socoteala e cea din targ.Am invatat ca niciodata,sub nici o forma si pentru nici un motiv nu e bine sa te grabesti,indiferent ce sau cine te-ar grabi.Durerea care nu te ucide,te intareste.Va doresc din tot sufletul,Sanatate,iubire,rabdare si intelepciune.Si haide-ti impreuna sa nu ne pierdem mintile,nici pentru cele mai simple lucruri.Nu fug dupa caruta care nu ma asteapta.Poate am pierdut multe in goana dupa oameni,care se indreptau in alta parte.Am tot alergam pana am obosit.Ma agatam de orice farama de iubire,ma atasam de orice gest,incat m-am pierdut intr-o multime de oameni.Credeam ca o naiva,si mi-am uitat ratiunea-n drum.Imi pare ca m-am blocat la o intersectie,sa ajung pe strazile care credeam ca imi aduc liniste sufleteasca.Si-atunci,cu fortele epuizate ma intorceam sa-mi dovedesc ca nu toti oamenii sunt la fel.Azi,nu mai am timp sa alerg dupa nimeni pentru ca sunt prea ocupata sa ii iubesc pe cei care mi-au vegheat pasii pentru ca mie sa imi fie bine.Nu dau lectii altora,cand eu insumi am nevoie de lectii,si nu-i critic pe altii,cand eu merit.Evitam discutii si ignoram priviri tocmai pentru ca nu vrem sa dam nimanui nici un fel de explicatii.Insistam sa ne descarcam,si atunci plangem cu sufletul.Am intalnit oameni loviti,care se dadeau cei mai puternici,dar sufletul era lipsit de orice vlaga.Nu exista oameni fericiti pe deplin.Sa avem curajul,de a nu tine cont de ceea ce spun oamenii.Viata poate fi uneori mizerabila.Nu poti sa fugi la nesfarsit de singuratate,de frica.Faptul ca ai ajuns pana aici inseamna ca deja esti pe calea cea buna.Sunt cea pe care toti pretind ca o cunosc,dar defapt nimeni nu stie cine sunt.Amintirile dureroase pe care le am nu se vor vindeca niciodata,dar am invatat sa traiesc cu ele.Ma mint in fiecare zi ca nimic nu s-a intamplat si ca totul e doar in capul meu.Sufletul imi plange,si nimeni nu stie.Am multe defecte ca celelalte,dar asta sunt eu,sunt o scriitoare fara cititori.Viata e precum o carte scrisa.Daca nu era Domnul de partea mea,eram pierduta,dar bunatatea LUI se inoieste in fiecare zi,si tot ceea ce am mai bun ii apartine LUI.Inima si viata mea e tot ceea ce am,si tot ceea ce imi apartine este de la EL,fam mea,copii mei,si voi toti,cei dragi mie.Cu Domnul inainte,pana la ultima rasuflare.