In seceta vietii…

In fiecare zi Dumnezeu ne ofera o sansa,sa schimbam tot ce ne face nefericiti.Iar in fiecare zi daca am fi atenti,am putea descoperi clipa,si s-ar putea ascunde in momentul intr-o mie si unul de lucruri.Aceasta clipa exista pentru un moment,si ne permite sa infaptuim miracole.Venim pe lume si cautam zi de zi sa implinim idealuri,sa avem succese,sa fim fericiti,sa intelegem care este menirea pe acest pamant.Uneori,petrecem o viata in cautarea acestor raspunsuri,fara sa zarim padurea ce isi intinde maretia.Cati dintre noi putem accepta cu usurinta faptul ca intr-o buna zi va trebui sa renuntam la viata,in forma aceasta pe care o cunoastem in trupul fizic?Ca intr-o zi ni se va cere sa pierdem cel mai de pret lucru pe care il avem pe acest pamant,insasi viata noastra.Caci ceea ce primim este un sir de momente prezente,fiecare cu viata lui proprie.Viata nu este o linie dreapta,este un drum cu urcusuri si coborasuri.Nu poti alege cum sa te nasti,si in ce loc,dar poti alege sa apreciezi aceasta viata.Viata noastra e plina de mici pietre pretioase,fiecare dintre noi are in fiecare zi zambetul.Lasati stresul,rutina,ura sau rautatile,uitati tot ce e rau.Viata este acolo unde te regasesti.O seceta de foc mi-nvenineaza inima,in care numai cremenea e treaza.Pe asprele-ndoielii,nici un biet vreasc de-arbust nu-ngenuncheaza,doar crancena,salbatica amiaza.Ma rog,din sterpe suferinte si strig din toata cremenea mea seaca.Vreau speranta,vreau credinta!Imi trece tineretea,si anii mi se duc.Insa umbrele nu pot sa le alung,nici sa uit pe oricine ca a uitat ca este om.Campul este insetat,demult nu a mai plouat.S-a crapat pamantul,iarba-i uscata,si toate sunt secate.Fericirea este unica care doreste sensul acestei vieti,dar de la a vrea si a obtine,este o cale lunga,a desertaciunii.Fericirea te paraseste chiar in bratele suferintei,pe cand suferinta te va ajuta sa afli fericirea.In seceta incercarii,asculta,de nu ar fi incercari nici lupta,nu ar fi cununa pentru invingator.In genunchi eu rugile indrug,si voi ca florile din piatra,sa va smulg,nu sa va sug,ca floarea moare,cand o smulg.Alergam dupa iluzii,evident,nu le vom prinde,doar Domnul ce pune in suflet,cu aceea vom ramane.Pun emotii in cuvinte,tristete si libertate,si apoi realitatea,din noblete si bunatate.In seceta vietii,tu ce roade culegi?